Cover Image

CONSIDERAŢII ASUPRA AŞEZĂRILOR ANTICE DIN JURUL LACURILOR TECHIRGHIOL ŞI AGIGEA

Publicat de Aurel Băjenaru, 23 August 2020
Timp de citire: 39 minute

Despre Stratonis, Tuzla, Vasile Roaită, Cărămidăria, Tuzla-Mare, Tuzla-Mică, Urluchioi, Techirghiol şi Agigea, statiunile din preajma lacului Techirghiol care alcatuiau o zona locuita densa inca din antichitate, ne lasa o marturie Dr. Horia Slobozianu, balneolog, medic pediatru din Eforie/Vasile Roaita si hobby-arheolog, prieten cu Vasile Parvan si singurul care a mai putut depune o marturie despre sapaturile marelui invatat la Techirghiol.

Aşezările din jurul acestor lacuri nu sînt încă studiate. Regretatul prof. Vasile Pârvan a cercetat în anii 1924 — 1925 malurile lacului Techirghiol, dar rezultatele acestor cercetări au rămas inedite.

In nota de faţă prezentăm o serie de obiecte antice provenite din aşezările din jurul lacurilor Techirghiol şi Agigea. Obiectele de care ne ocupăm fac parte din muzeul arheologic pe care l-am înfiinţat în anul 1924 în actualul oraş Vasile Roaită (regiunea Constanţa).

Pentru a se înţelege rolul lacului Techirghiol în dezvoltarea aşezărilor care au luat fiinţă pe malurile lui, este nevoie de cîteva indicaţii topografice (fig. 1). Suprafaţa lacului este de 1270 ha, lungimea de 7 km, lăţimea de 4 km 1. Dimen¬ siunile erau cu mult mai mari pe vremea cînd lacul comunica cu marea. Lacul este acum mai jos decît marea cu 1 — 1,5 m, nivelul lui variind în funcţie de precipitaţiunile atmosferice. Adîncimea maximă este de 10 m în dreptul promon-toriului Tuzla. Lacul are trei braţe: braţul Techirghiol lung de 2 km şi adînc de 5 m, braţul Tuzla cu o lungime de 3 km şi cu o adîncime tot de 5 m şi braţul Urluchioi lung de 5 km şi adînc de 6 m. Braţele acestea erau mai lungi şi mai adînci cînd apa lacului era cu 1 — 1,5 m mai sus decît astăzi. Ele permiteau corăbiilor să pătrundă în diferite direcţii şi înlesneau descărcarea şi încărcarea produselor. Lacul Techirghiol şi lacul Agigea constituiau pentru cei vechi, golfuri liniştite la adăpost de valurile şi furtunile mării. Aşezările întemeiate în epoca elenistică, dacă nu şi într-o vreme mai veche, s-au dezvoltat în epoca romană şi au dispărut atunci cînd legătura cu marea s-a întrerupt. Desigur că împot¬ molirea s-a făcut progresiv, în decursul unei vremi îndelungate. Relaţia dintre adîncimea apei la ţărm şi dezvoltarea aşezărilor se vede din faptul că acestea au luat fiinţă pe partea lacului unde apa este adîncă la mal. Ele nu sînt situate pe partea de nord şi de est a lacului, unde apa este puţin adîncă.

Tuzla este situată la 22 km spre sud de Constanţa. în partea de est, dinspre mare, la Farul Tuzla, se afla în antichitate localitatea menţionată în Tabula Peutingeriana (segm. VIII) sub numele de Stratonis (Stratonis Tunis). După Vasile Pârvan 2 această localitate era un centru înfloritor la finele secolului III î.e.n. Vasile Pârvan semnalează acolo ruine de clădiri creştine din piatră şi din marmură, un capitel şi o coloană din sec. V — VI.

Pe cîmpia de la Farul Tuzla apar numeroase fragmente de ceramică. în ruptura falezei înalte de 25 — 30 m se văd straturi de culturi suprapuse, resturi de construcţii, ţigle şi ceramică. Prin prăbuşirile repetate ale malurilor, o bună parte din aşezare a fost distrusă.

La 2 km spre sud de far, unde este un plmct pescăresc, se afla o altă aşezare care ar putea fi considerată continuarea primei aşezări. Şi în acest punct se văd în faleza înaltă de 30 — 40 m aceleaşi straturi de culturi cu un bogat material ceramic. în imediata vecinătate a mării se mai puteau vedea pînă acum 30 — 40 ani fundaţiile unei clădiri mari, cunoscută din îndepărtate vremuri sub numele de «Mînăstirea ». Probabil că de la această biserică creştină provin cele două capi-teluri romano-bizantine (fig. 8/4 şi 5) găsite de noi în Tuzla, deoarece după tradiţia locală, «Mînăstirea » a fost la Farul Tuzla şi nu în comuna Tuzla. Fun¬ daţiile erau tot ce mai rămăsese probabil, dintr-un edificiu roman transformat mai tîrziu în biserică. După cum mi-a comunicat meşterul zidar Comoli, el, împreună cu locuitorii din satele vecine, a scos de la o mică adîncime multă piatră de la temeliile fostei clădiri. Fundaţiile aveau o formă dreptunghiulară, cu o lungime de circa 30 m şi o lăţime de 15 m. La colţuri ar fi fost încăperi mai mici.

Din ambele puncte ale aşezării Stratonis provin cioburi getice, fragmente de vase greceşti şi foarte multe fragmente de ceramică romană, o mănuşă cu ştampilă greacă de la o amforă care provine din Sinope (fig. 6/1).

Meşterul zidar Comoli mi-a a-dus din această regiune o statuie de marmură a zeiţei Cybelei (fig.8/2) şi un leu mic de aur (fig. 9).

Aşezării Stratonis îi urmează, cu unele întreruperi, alte opt sta¬ ţiuni, mai mari sau mai mici, care se întind de la Farul Tuzla pînă la oraşul Techirghiol, pe o distanţă cam de 15 km. Din ele nu mai este locuită astăzi decît comuna Tuzla.

Aşezarea antică de la Tuzla era situată probabil cu mult mai spre vest decît locul pe care s-a dezvoltat actualul sat. Vechii locuitori aveau tot interesul să fie cît mai aproape de braţul lacului Techirghiol, navigabil pe acea vreme, şi de drumul antic care trecea pe partea de vest a lacului Techirghiol şi a lacului Agigea.

Fig-2-— Agigea. 1 — 2, braţari de arama; 3 — 4, braţari de scoica marina ; 5, pandantiv de scoica marina.

Toate din epoca neolitică.

In vechime circulaţia nu se putea face de-a lungul mării, din cauza canalelor de legătură care existau între lacul Techirghiol şi mare cît şi între lacul Agigea şi mare. Deoarece trecerea peste aceste două canale largi şi adînci ar fi fost impo¬ sibilă, credem, contrar celor publicate în unele lucrări, că drumul preroman şi roman Tomis — Callatis parcurgea partea de vest a lacurilor pe ruta Constanţa — Agigea — Techirghiol — Urluchioi — Ceatmalar — Moşneni — Ghelengic — Ascilar — Mangalia, pe unde trece şoseaua cu mare circulaţie de astăzi.

Unul dintre elementele care dovedesc că în comuna Tuzla a fost o aşezare antică, este faptul că în 1924, cu ocazia curăţirii fîntînii numită «Puţul lui Ştefan », situată pe marginea de vest a satului şi la 1 km departe de lac, locuitorii au avut surpriza să scoată la lumină multe amfore întregi şi nenumărate mănuşi de amfore elenistice şi romane, care formau în fundul puţului un strat gros de lm. V asile Pârvan, care se afla pe atunci în acele locuri, a examinat acest material. Din aşezarea Tuzla provin fragmente de vase care după R. Vulpe aparţin epocii a doua a fierului (fig. 3/2 — 6). Din epoca elenistică s-au găsit trei amfore (fig. 5/3 — 4 şi 6), diverse mănuşi de amfore precum şi un fragment de inscripţie greacă. Din epoca greco-romană şi romană avem două vase, o amforă mică, nenumărate mănuşi de amfore şi fragmente ceramice, un relief reprezentînd pe Iupiter (fig. 7/1), un basorelief al Eroului Trac (fig. 7/2), un basorelief al Dianei, un fronton de sarcofag cu chipul Medusei (fig. 11), un basorelief reprezentînd un satir (fig. 8/3), un capitel corintic, un fragment arhitectonic. Din epoca bizantină este o inscripţie greacă (fig. 13 şi 14).

Aproape de comuna Tuzla se află Cărămidăria , aşezată chiar pe marginea lacului. Pe dealurile din imediata vecinătate apar fragmente de vase getice, foarte numeroase bucăţi de ţiglă şi multe fragmente de vase romane. Aici s-a descoperit o statuie a călăreţului trac (fig. 8/1) şi un fragment de boldelian (fig. 10/1). Probabil că lutul de bună calitate de aci a servit şi celor vechi şi tot aici fabricau şi ei vase şi ţigle.

Fig. 3. — Fragmente ceramice: 1, din epoca neolitică (Techirghiol) ; 2 — 6, din epoca getică (2, de lingă farul Tuzla; 3—6, de lingă satul Tuzla).

In legătură cu aşezarea de la Tuzla poate fi menţionată o mică porţiune din oraşul Vasil e Roaită . Dată fiind apropierea dintre acest oraş şi Tuzla, staţiunea din Vasile Roaită poate fi considerată ca făcînd parte din aşezarea mai întinsă de la Tuzla. Staţiunea din Vasile Roaită este situată în partea de sud a oraşului, chiar pe malul mării, într-o depresiune a falezei. în acest loc, în anii 1937 — 1938 s-a instalat o tabără de vară, săpîndu-se bordeie pe malul falezei. Cu această ocazie au apărut fragmente ceramice, care de altfel se găsesc aici şi acum. Sta-ţiunea, aflîndu-se chiar pe malul mării, poate fi considerată ca un punct pescăresc dependent de aşezarea de la Tuzla, care era situată relativ departe de ţărmul mării.

In partea de nord a oraşului Vasile Roaită s-au găsit patru amfore la oarecare distanţă una de alta (fig. 5/1 — 2). Tot din Vasile Roaită avem o mănuşă de amforă cu ştampilă din Sinope (fig. 6/2). Cu prilejul lucrărilor pentru canalizarea, care s-a făcut în 1956 în spatele halei de alimente, s-a dat peste o monedă de bronz de la împăratul Valen-tinian (375 — 392 e.n.).

Fig. 4. Agigea. Cană din epoca elenistică (văzută din faţă şi de deasupra).

Lanţul de aşezări antice se continuă spre apus cu aşezările de la Tuzla Mică, Tuzla Mare şi Urluchioi, dispărute astăzi ca şi aşezarea de la Cărămidărie. Pe întinderea lor, la suprafaţa cîmpiei, apar foarte numeroase fragmente de ceramică romană şi ţigle bine arse, precum şi cioburi getice. învăţătorul I. Ticu a remarcat în Tuzla Mică şi în Tuzla Mare că terenul este brăzdat de şanţuri lungi, provenite probabil din săpăturile făcute de locuitori ca să scoată piatra de la vechile ziduri. Ca şi aşezarea de la Tuzla, aceste aşezări sînt în contact cu braţele Lacului Techirghiol, în care puteau ancora în bune condi-tiuni corăbiile venite din ţările îndepărtate.

In anul 1924 se mai puteau vedea, în partea de vest a braţului Urluchioi, marele cimitir antic din Urluchioi , devenit mai tîrziu cimitir turcesc. El era situat pe marginea şoselei Constanţa — Mangalia, la cîteva sute de metri de braţul Urluchioi. Distanţa aceasta era mai mică în vechime, cînd nivelul lacului era mult mai înalt. în anii 1924 — 1925,

V. Pârvan a găsi în acest cimitir un bogat material arheologic. Ulterior Hogea a vîndut concasorului din Constanţa zece căruţe de marmură din acest cimitir, aşa încît după cîţiva ani n-am mai găsit acolo decît o inscripţie grecească (fig. 12), constituind un fragment de sarcofag, precum şi o mare arhitravă de calcar. In ultimul timp locuitorii au ridicat din cimitir atît restul de pietre romane cît şi pe cele turceşti, aşa că în 1955 n-arn mai găsit acolo decît un fragment de marmură simplu, lustruit, de 0,45 m lungime, 0,25 m lăţime şi 0,15 m grosime.

Fig. 5. — Diferite amfore: 1—2 şi 5 delà Vasile Roaită (epoca romană tîrzie); 3 — 4 şi 6, de la Tuzla (epoca elenistică).

Judecind după întinderea pe care a avut-o cimitirul şi după marele număr de piese de marmură şi de calcar pe care le conţinea, trebuie să admitem că acest cimitir a aparţinut unei aşezări importante. Este foarte probabil că în vecinătatea sa să fi fost aşezat vicus Amlaidina atestat într-o inscripţie descoperită nu de mult aici (CIL, III, 13 743). în afară de romani, în Amlaidina locuiau şi traci. V. Pârvan  consideră de origine tracă pe Aurelius Dalenus şi pe soţia sa Aurelia Uthis, arătati în inscripţia menţionată ca locuind  in Amlaidma. De altfel, chiar numele acestui vicus este de caracter trac.

Fig. 6. -ştampile de mănuşi de amfore : 1, de  la Tuzla ; 2, de la Vasile Roaită (epoca elenistică)..

Fig. 7. — Tuzla, 1, basorelief de calcar, reprezentînd pe Iupiter; 2, fragment dintr-un basorelief de marmură al Călăreţului trac.

Aşezarea din oraşul Techirghiol este situată la cotul pe care îl face braţul lacului Techirghiol. Asupra acestei aşezări avem cîteva informaţii de la istoricii noştri. V. Pârvan, studiind alte aşezări, aminteşte în treacăt că lîngă Techirghiol ar fi fost un sat greco-roman. El semnalează două monumente epigrafice care provin din TechirghioL Unul din ele este o inscripţie romană (CIL, III, 772). Al doilea este o inscripţie greacă (AEM, VIII, p. 18, nr. 52) aflată acum în muzeul din Bucureşti (Nr. inv. L. 336).

Radu Vulpe menţionează o inscripţie greacă găsită în TechirghioL Ea ar proveni din zidurile cetăţii Tomis şi ar data din sec. VI e.n.

Gr. Florescu  studiază în mod amănunţit un basorelief din muzeul din Constanţa, găsit în zidul moscheii vechi din Techirghiol. Fragmentul acesta face parte dintr-o friză reprezentînd mai multe divinităţi. El datează din secolele III— II î.e.n.

Nu s-au făcut încă cercetări sistematice care să ne dea informaţii suficiente asupra întregii staţiuni. Lucrările de canalizare făcute în anul 1956 pe o distanţă cam de 300 m şi la o adîncime de 1,5 m pe bulevardul Eroilor, au făcut să apară o mare cantitate de ceramică. La cîteva luni după efectuarea lucrărilor, am găsit, aruncate de-a lungul bulevardului, multe fragmente, dintre care un ciob de vas din epoca neolitică (fig. 3/1), cinci cioburi de vase getice, doua opaiţe din epoca romană şi peste 40 fragmente de ceramică romană (guri şi funduri de vase). Unele mănuşi de amfore au la mijloc o ridicătură cu două şenţuleţe pe laturi, puţin adînci ; cele mai multe mănuşi au două nervuri longitudinale bine reliefate şi trei şănţuleţe, caracteristice epocii imperiale romane. Nu s-au găsit fragmente de ceramică grecească. Fragmente similare erau aruncate în jurul clădirilor construite în ultimul timp în partea de nord a bulevardului Eroilor.

Mulţimea fragmentelor antice amintite arată cît de intens era populată această parte a aşezării. Această aşezare datează din epoca neolitică, continuînd în Latène. Orientîndu-ne după friza menţionată mai sus şi după inscripţia grecească, putem presupune că aşezarea a continuat în epoca elenistică, iar urmele numeroase din epoca imperială romană arată că în acea vreme era locuită de o populaţie deasă.

Cu aşezarea de la Agigea s-a petrecut probabil acelaşi fenomen ca şi cu aşezările din jurul lacului TechirghioL După închiderea legăturii cu Marea, aşezarea a început să decadă, pentru ca apoi să dispară complet. In 1939, cînd s-a trasat linia ferată Agigea — Eforie, s-a dat peste o aşezare situată chiar pe traseul căii ferate. De acolo mi s-au adus două brăţări de aramă (fig. 2/1 — 2) şi două brăţări de scoică marină (fig. 2/3 — 4) aparţinînd culturii neolitice Hamangia (după precizările prof. I. Nestor), o cană (fig. 4) şi o strachină din epoca elenistică, un fragment de statuie de marmură, reprezentînd pe zeul Dionysos, două fragmente de vas toate acestea din urmă din epoca romană.

In Agigea s-a găsit o inscripţie funerară greacă (AEM, VIII, p. 24, nr. 63), aflată acum în Muzeul din Bucureşti (Nr. inv. L. 197).

Prosperitatea staţiunilor din jurul lacurilor era datorită ocupaţiilor agricole şi pescăreşti, dar mai ales schimburilor care se făceau pe mare cu ţările îndepărtate. După obiectele frumos lucrate provenite din aceste nouă aşezări, putem presupune că locuitorii lor au avut o bună stare materială, ceea ce dovedeşte timpuri liniştite (cum a fost epoca din jurul sec. II e.n.). Pe măsură ce legătura cu marea devenea mai dificilă, din cauza împotmolirii treptate a intrărilor în lacuri, activitatea comercială a început să scadă, iar apoi a încetat, aşa încît aşezările au decăzut. La aceasta au contribuit atacurile triburilor în migraţie, care s-au înteţit în sec. III e.n.

Aşezările din jurul lacurilor au avut pe lingă o activitate comercială o viaţă artistică şi religioasă, cum dovedesc numeroasele obiecte frumos lucrate, găsite printre ruinele lor.

Fig. 8. — 1, fragment dintr-o reprezentare statuară de marmură a Călăreţului trac (Tuzla -Cărămidărie) ; 2, statuie de marmură a zeiţei Cybele (farul Tuzla); 3, fragment de basorelief de marmură, reprezentând un satir (Tuzla); 4 — 5, capiteluri romano -bizantine : primul de marmură şi al doilea de calcar (farul Tuzla).

In concluzie, viaţa omenească din jurul lacurilor Techirghiol şi Agigea, adevărate golfuri liniştite ale Mării Negre, datează din timpuri foarte vechi. De la Agigea avem resturi neolitice ; de la Techirghiol un fragment de vas din aceeaşi epocă. Din aşezările de la Farul Tuzla şi de la Tuzla provin fragmente de vase getice din a doua epocă a fierului, găsite şi în oraşul Techirghiol.

Amforele şi mănuşile de amfore din epoca elenistică găsite la Tuzla şi la Agigea ne îndreptăţesc să presupunem că aceste staţiuni, locuite din timpuri preistorice, au devenit aşezări greceşti în sec. III — I î.e.n.

Mai tîrziu, romanii au ocupat micile porturi greceşti din jurul lacurilor, dîndu-le o viaţă nouă. Numărul important de monumente şi marea cantitate de ceramică romană arată la ce dezvoltare şi la ce bună stare materială au ajuns în sec. II — III e.n. staţiunile din jurul lacurilor, dintre care mai importante sînt următoarele nouă: Stratonis, Tuzla, Vasile Roaită, Cărămidăria, Tuzla-Mare, Tuzla-Mică, Urluchioi, Oraşul Techirghiol şi Agigea.

Fig. 9. — Pandantiv de aur descoperit la farul Tuzla (epoca imperială romană).

Faptul că apar puţine mărturii arheologice din epoca romană tîrzie, din epoca prefeudală şi feudală, ne face să credem că începînd din sec. VI e.n. aşeză' rile au început să decadă. în afară de năvălirile bar¬ bare repetate, acest fenomen a fost determinat de îm¬ potmolirea intrării în lacuri, împotmolire accentuată după cît se pare în sec. VI e. n. şi continuată în seco¬ lele următoare. Tăierea comunicaţiei cu marea a dus la suprimarea activităţii comerciale cu ţările îndepărtate, şi la sărăcirea treptată a staţiunilor care, din mici por¬ turi cu o viaţă înfloritoare au devenit sate sărace şi multe dintre ele au dispărut în secolele următoare.

După tradiţia care se păstrează în regiunea Tuzla, după constatările făcute la Farul Tuzla de V. Pârvan şi după cele două capiteluri creştine, găsite în apropiere, se pare că în aşezarea Stratonis viaţa a reînflorit în epoca bizantină din sec. VI e.n., ca să se stingă la puţin timp după aceea.

* * *

In cele ce urmează prezentăm o descriere a monumentelor mai importante găsite în aşezările antice, pe care le-am semnalat în jurul lacurilor Techirghiol şi Agigea. 

Harta acestor aşezări, determinate pe teren în colaborare cu loan Ticu este reprodusă în fig. 1.

Din epoca neolitică avem:

Două brăţări de aramă (fig. 2/1 — 2) şi două brăţări de scoică marină (fig. 2/3 — 4) din aşezarea de la Agigea, aparţinînd culturii neolitice Hamangia.

Fragment de vas de culoare neagră, găsit în săpăturile făcute cu ocazia cana¬ lizării din B-dul Eroilor din Techirghiol (fig. 3/1). Este făcut dintr-o pastă poroasă, uşor friabilă, lucrat cu mîna. Provine din corpul unui vas bombat. Pe suprafaţă sînt trasate în mod stîngaci trei triunghiuri aşezate unul în altul. Alături se văd alte două linii paralele. Dimensiuni: lungime 0,08 m; lăţime, 0,06 m şi grosime, 0,005 m.

Din Latène sînt următoarele fragmente :

Numeroase cioburi de culoare închisă lucrate cu mîna dintr-o pastă poroasă, insuficient arsă, amestecată uneori cu pietriş mărunt. Unele fragmente sînt guri de vase, avînd sub buză crîmpeie de brîuri în relief, unele de 0,01 m, altele de 0,02 m lăţime, modelate prin depresiuni succesive. Unele brîuri s-au desfăcut de pe vas, ceea ce arată că au fost lipite ulterior. Alte brîuri sînt decorate cu alveole făcute în mod fugitiv (fig. 3/2 — 6). La unele vase alveolele sînt dispuse, aproape de bază, la distanţe neegale. Fundul este plat la unele vase, ridicat de 0,01 m la altele. Vasele acestea datează din epoca a doua a fierului. Ele se găsesc în toate cele nouă aşezări din jurul lacurilor Techirghiol şi Agigea, menţionate în această lucrare.

 Avem apoi următoarele obiecte din epoca elenistică :

Două amfore elenistice de import, dintre care una de tip rhodian, datînd din sec. II — I î.e.n. (fig. 5/3 şi 6).

Cană de lut galbenă, lucrată la roată, bine arsă, lustruită la exterior (fig. 4), adusă din Agigea. înălţimea vasului este de 0,23 m. Gura are diametrul de 0,11 m. Gîtul e înalt de 0,10 m. Corpul vasului este tronconic. Fundul inelar are un diametru de 0,07 m. Vasul are o singură toartă, lungă de 0,12 m şi lată de 0,03 m, prevăzută cu un şenţuleţ longitudinal, iar lîngă buza vasului cu o proeminenţă rotundă.

Strachină de lut gălbui, bine arsă, lucrată la roată, cu suprafaţa lustruită. Adusă din Agigea. Este înaltă de 0,07 m, cu diametrul gurii de 0,12 m.

Fragment de mănuşă de amforă găsit la farul Tuzla (fig.6/1), lungime 0,08 m, lăţime 0,045 m şi grosime 0,025 m. Argila este de culoare cărămizie deschisă.

Fig. 10. — 1, fragment de bol delian (Tuzla-Cărămidărie); 2, fragment ceramic din perioada romană -tîrzie (farul Tuzla).

Prezintă o stampilă largă de 0,02 m, vizibilă pe o distanţă de 0,06 m. în partea dreaptă este reprezentată o mînă cu degetele îndepărtate. Pe cele trei linii ale inscripţiei se pot citi următoarele litere:

[E£T]IAIO(Y)

ASTYNO(MOY)

nOSEIAn(NIOY)

Fragment de mănuşă de amforă găsit în Vasile Roaită (fig. 6/2), lung de 0,05 m, lat de 0,035 m şi gros de 0,025 m. Argila din care este făcută are o culoare cărămizie deschisă. Stampila are lăţimea de 0,015 m si se poate citi pe o distanţă de 0,05 m. Inscripţia este formată dintr-un singur rînd de litere bine incizate, înalte de 0,007 m, din care se pot citi următoarele litere1: IT0AYXAPM02

Din epoca greco romană avem următoarele vase :

Vas negru de lut bine ars, lucrat la roată, lustruit în exterior, dat cu firnis negru mat, găsit la Tuzla. înălţimea vasului este de 0,07 m. Gura are un diametru de 0,045 m. Gîtul este scurt şi măsoară 0,01 m. Vasul prezintă două torţi care dep㬠şesc nivelul gurii. La cotul torţilor se vede cîte o ridicătură ornamentală concavă.

Fig. 10. — 1, fragment de bol delian (Tuzla-Cărămidărie) ; 2, fragment ceramic din perioada romană tîrzie (farul Tuzla)

Fig. 10. — 1, fragment de bol delian (Tuzla-Cărămidărie) ; 2, fragment ceramic din perioada romană tîrzie (farul Tuzla)

1 Ambele mănuşi de amforă provin probabil din Sinope, după indicaţiile date de V. Canarache.

11

AŞEZĂRILE ANTICE DE LlNGĂ LACURILE TECHIRGHIOL ŞI AGIGEĂ

745

Corpul vasului are o formă conică. Fundul este inelat şi are un diametru de 0,028 m. Umerii vasului sînt ornamentaţi cu un cerc de pete albe. Partea de jos este brăzdată de 4 incizii circulare orizontale.

Vas negru de lut, lucrat la roată, bine ars, dat cu firnis negru cenuşiu ; găsit în Tuzla. înălţimea vasului este de 0,13 m. Gura este trilobată şi are un diametru de 0,04 m. Gîtul este înalt de 0,03 m. Vasul prezintă o singură toartă semicirculară, lată de 0,015 m. Corpul vasului este sferic, avînd tendinţa să se lărgească în partea de jos. Fundul este plat, fără inel, cu un diametru de 0,07 m.

Fragment dintr-o cupă fină (fig. 10/1), roşie, făcînd parte din categoria deliană ; înalt de 0,06 m, lung de 0,07 m şi gros de 0,003 m. A fost găsit în Cărămidărie. Suprafaţa este acoperită cu o patină roşie, puţin strălucitoare. Sub buza vasului apar într-un chenar un şir de frunze simple stampilate, sub care sînt reproduse în relief două siluete umane, în picioare, cu mîinile ridicate. Pare a fi vorba de reprezentarea unei lupte de gladiatori. în jurul acestor siluete apar o serie de elemente decorative : o frunză triunghiulară, un cap de animal etc. (sec. II — I î.e.n.)

Din epoca romană sînt următoarele piese :

Patru amfore găsite în partea de nord a oraşului Vasile Roaită (fig. 5/1 — 2). înălţimea lor variază între 0,37 — 0,80 m. Au un gît scurt, cilindric. Torţile sînt uşor arcuite şi se prind pe umărul amforelor. Corpul este cilindric. Fundul rotund se termină printr-un buton turtit. Suprafaţa exterioară este ondulată de unele caneluri orizontale, executate în timpul modelării la roată. Aceste amfore sînt probabil de provenienţă locală şi datează din epoca romană tîrzie (sec. III — VI e.n.).

Două opaiţe de lut galben provin din Techirghiol, de la canalizarea menţio¬ nată mai sus. Ambele piese sînt ornate pe margini cu buline mici, rotunde, în relief. Unul dintre ele prezintă raze în evantai, care pleacă de la gaura pentru fitil.

Cioburi de vase primitive au fost găsite în aşezarea de la Farul Tuzla (fig. 10/2). Sînt de culoare neagră-cenuşie, dintr-o pastă poroasă, lucrate la roată şi prezintă dungi circulare la exterior. Unul dintre fragmente provine din buza unui vas răsfrînt în afară. Al doilea aparţine unui fund de vas inelar, iar celelalte fac parte din corpul unor vase de acelaşi gen şi de aceeaşi grosime ; sec. VI — VII e.n.

Pandantiv de aur (fig. 9) adus din aşezarea antică de la Farul Tuzla. Lung de 0,015 m, înalt de 0,01 m şi gros de 0,005 m. Este gol în interior. Greutatea : 2 grame. Reprezintă un leu, cu capul ridicat, privind înainte, aşezat pe cele patru labe, deasupra unei plăci subţiri de formă alungită înconjurată cu un filigran răsucit. Coada este lipită de o coapsă. De ceafă este fixat un ineluş pentru atîrnat. Produs toreutic fin din epoca imperială romană.

Relief de calcar reprezentînd pe Iupiter (fig. 7/1) găsit la moscheia din comuna Tuzla, şi nu la Mangalia cum este indicat în «Dacia », III — IV, 1927 — 1932, p. 345. Are înălţimea de 0,60 m, lăţimea în partea de jos de 0,43 m şi în partea de sus de 0,35 m, iar grosimea de 0,10 m. într-o nişă adîncită cu 0,06 m apare zeul, înalt de 0,35 m. Partea scobită este înconjurată de un chenar gros de 0,03 m. Figura zeului este rău conservată ; se disting totuşi trăsăturile figurii şi capilatura bogată. Pieptul este descoperit în partea dreaptă. De pe umărul stîng cade în falduri un veşmînt care acopere tot corpul. Picioarele nu se văd, din cauză că piatra este spartă. Zeul ţine în mîna dreaptă o pateră, iar în mîna stingă ridicată, ţine sceptrul. Jos, în partea dreaptă, se vede simbolul lui Zeus : un vultur cu aripile ridicate. Relieful reprezintă pe zeul Iupiter sculptat de un meşter local; sec. II — III e.n.

Statuia zeiţei Cybele (fig. 8/2), sculptată în marmură, avînd înălţimea de 0,31 m, grosimea de 0,13 m, lăţimea de 0,18 m. Adusă de la Farul Tuzla. Divinitatea

746

HORIA SLOBOZIANU

12

este reprezentată şezînd pe un tron cu spătarul lat şi terminat la colţurile de sus cu cîte un minuscul acroter. îmbrăcămintea zeiţei este formată dintr-o rochie lungă, strînsă sub piept cu o cingătoare. Peste această haină, pe deasupra umărului sting şi în jurul picioarelor, este înfăşurată cu o mantie în felul unei fîşii mult cutate. Pe cap zeiţa poartă un calathos, ornamentat cu două dungi. Părul îi cade pe umeri şi pe piept, împletit în cozi. In poala zeiţei se află un pui de leu aşezat pe cele patru labe, privind spre spectator. în îndoitura braţului stîng zeiţa poartă un mare tympanon dispus vertical. Braţul drept, întins aproape orizontal şi acum ciuntit, purta desigur obişnuita pateră. Faţa zeiţei, ca de altfel întreaga lucrare, este modelată cu putină pricepere si arată mîna unui modest meşter local din sec.

II— III e.n. Atari statui se găsesc în număr mare în oraşul Tomis, lucrate în serie în atelierele pie¬ trarilor locali. în muzeul din Vasile Roaită se află trei statui fragmentare ale zeiţei Cybele provenind din Tomis şi Callatis.

Statuie fragmentară de mar¬ mură reprezentînd pe călăreţul trac (fig. 8/1), găsită la Cărămi-dăria din comuna Tuzla. înălti-

9

mea, 0,67 m, lungimea, 0,39 m, grosimea 0, 10 m. Capul divinităţii, frumos lucrat, este acoperit cu un păr buclat care cade pe umeri. Buclele părului arată din loc în loc intervenţia burghiului, ceea ce înseamnă că monumentul tre¬ buie datat după anul 150 e.n. Figura este a unui adolescent plin de viaţă. Ceafa nu este lucrată. Pe umărul stîng se află o hlamidă ce cade pe spate şi se răsu¬ ceşte uşor şi pe umărul drept. Tunica acopere braţele şi corpul şi ajunge pînă la genunchi. Mijlocul este strîns de un cordon. în mîna dreaptă călăreţul ţine un corn de bou. E călare pe un cal robust. în jurul gîtului animalului se vede frîul. Capul calului lipseşte, ca şi picioarele din faţă. Sub piept apare începutul unui suport de formă cilindrică pentru susţinerea grupului statuar. Statuia repre¬ zintă, foarte probabil, pe eroul călăreţ trac. Pe teritoriul patriei noastre nu avem pînă acum reprezentări statuare ale acestei divinităţi, ci numai basoreliefuri; în schimb asemenea reprezentări se întîlnesc adesea pe teritoriul R.P.Bulgaria Fragment dintr-un basorelief de marmură reprezentînd pe călăreţul trac (fig. 7/2), provenind din Tuzla. Este înalt de 0,19 m, lat de 0,10 m şi gros de 0,07 m. Se păstrează numai partea de sus a corpului. Părul este buclat, figura repre¬ zintă un adolescent în plină mişcare. Tunica îmbracă pieptul şi cade în pliuri dese verticale. Himationul răsucit înconjură partea de sus a pieptului şi se prelun¬ geşte pe braţul drept fluturînd în aer. De la mîna dreaptă ridicată în sus coboară lancea, care traversează pieptul şi se îndreaptă în jos în partea stingă. Lucrare mediocră din epoca romană.

Fig. 11. — Fronton de sarcofag roman de calcar, încastrat în zidul bisericii de la Tuzla.

Placă fragmentară de calcar reprezentînd pe Diana, provenind din comuna Tuzla. înaltă de 0,18 m, lată de 0,12 m şi groasă de 0,04 m. Sculptura se găseşte încadrată înttvo nişă şi este prea tocită pentru a i se putea preciza secolul, totuşi datează din epoca romană. Zeiţa este bogat coafată. Corpul este acoperit de o haină strînsă la mijloc printr-o centură. Braţul drept este lăsat în jos, iar cel sting ridicat în sus ţine capătul unui sceptru. Pe deasupra umărului drept al divinităţii, lingă curbura nişei, un punct mult reliefat, dar tocit, pare a indica capul unui bust. Aspectul zeiţei aminteşte reprezentările obişnuite ale Dianei.

Fragment de statuie de marmură reprezentînd capul zeului Dionysos (Bacchus) adus din Agigea. înalt de 0,13 m şi lat de 0,10 m. Faţa este rău conservată; are pe cap frunze de viţă. Părul cade în bucle pînă la nivelul gîtului. Lucrare romană provincială din sec. II— — III e.n.

Fronton de sarcofag de calcar cu chipul Medusei (fig. 11), încastrat în zidul bisericii din comuna Tuzla, clădită de M. Kogălniceanu în 1884. Frontonul sarco-fagului are o formă dreptunghiulară. înălţimea, 0,83 m, baza capacului lungă de 1,20 m. în realitate a fost cu mult mai lat, partea din stînga fiind acoperită de zidul bisericii. Latura din dreapta are 0,83 m, cea din stînga numai 0,44 m, fiind încastrată în zid. în triunghiul frontonului apare în relief obişnuitul cap al Medusei, cu părul răvăşit şi prins sub bărbie prin nodul unui corp de şarpe. Pe laturile capacului se găsesc obişnuitele acrotere în formă de sferturi de sferă. Se văd numai resturile uneia din aceste acrotere, ornamentată cu o foaie de acant. Pe dunga inferioară a sarcofagului, sub capul Medusei, apar resturile unei adîncituri ce serveau la fixarea capacului de cutie prin scoabe de fier prinse cu plumb. Capacul acestui sarcofag este ceva mai mic decît acela al sarcofagului din Constanţa studiat de E. Coliu L Cele două capace prezintă unele asemănări. După indicaţiile date de E. Coliu, sarcofagul din Constanţa ar fi roman, lucrat după tradiţia grecească, cu influenţe lyciene. Frontonul de sarcofag din biserica de la Tuzla ar putea fi pus în legătură eventual cu peretele de sarcofag cu inscripţie găsit în cimitirul de la Urluchioi (cf. piesa din fig. 12).

Basorelief de marmură (fig. 8/3), încastrat în zidul unei clădiri din Vasile Roaită. Provine din Tuzla. înălţimea este de 0,41 m, lăţimea de 0,17 m. Supra¬ faţa este traversată de sus în jos de un vrej de viţă de vie cu struguri şi cu frunze. în partea de sus a piesei se vede o pasăre care ciuguleşte un strugure. La mijloc este figurat un satir cu picioare de ţap. El ţine în mîna dreaptă un thyrsos, în mîna stingă un vas (?). Scena se termină printr-o frunză de viţă de vie.

Fragment de sarcofag cu inscripţie (fig. 12), păstrat pe o lungime de 0,50 m şi o înălţime de 0,30 m, cu gro¬ simea de 0,15 m, provenit din cimitirul de la Urluchioi (pro¬ babil vi eus A mlaidina). în partea dreaptă a fragmentului se distinge spatele unei femei în profil, al cărui chiton ajunge pînă la picioare. Este reprezentată în mers spre dreapta. In mijloc, gravată într-o tabula ansata , se află o inscripţie grecească pe 6 rînduri păstrată incomplet. S-ar putea ca fragmentul să fi făcut parte din acelaşi sarcofag cu fragmentul încastrat în zidul bisericii din Tuzla descris mai sus. Sarcofagul întreg ar fi fost aşezat în cimitirul din Urluchioi. Mai tîrziu, fiind distrus, unul din fragmentele sale a fost transportat ca material de construcţie în comuna Tuzla, rămînînd pe loc în cimitir celelalte bucăţi, dintre care la cunoş¬ tinţa noastră n-a ajuns decît fragmentul cu inscripţia prezentată aci.

Inscripţia gravată pe acest fragment arată că e vorba de latura principală a sarcofagului. în centru, pe tabula ansata, era inscripţia-epitaf, iar de o parte şi de alta erau reproduse în relief figuri alegorice, din care nu s-au păstrat decît urmele celei din dreapta. Pe cît se poate judeca, inscripţia era în versuri şi anume în distihuri elegiace, din care transcriem aci partea conservată :

...ETI OISIN TITAPXQT . . . HMON EXON ...nOP0N A TAPAETSn ...QAEAEMAI

AE TIMH TEA IDS AX . . . IIAPOAEITA

După caracterele literelor, inscripţia e din epoca romană, datînd cel mai devreme de la sfîrşitul sec. II, mai probabil din prima jumătate a sec. III e.n.

Bloc de marmură cu inscripţii (fig. 13 şi 14) descoperit în cimitirul din Tuzla. L-am examinat la faţa locului, împreună cu tov. învăţător I. Ticu şi cu V. Popa. Are o formă paralelogramică, lung şi lat de 0,42 m şi înalt de 0,22 m. Inscripţia cu litere greceşti, este scrisă pe toate cele şase feţe ale blocului. Pe faţa de sus, piatra prezintă o tăietură de 0,25 X 0,10 m, în care este înfiptă o cruce de execuţie recentă. Pe faţa inferioară se observă o scobitură de 0,10x0,10 m, adîncă de 0,10 m. Din inscripţie reiese că ea se referă la demnitarul Flavius Servandus, ilustru comes

Fig. 13. — Bloc de marmură cu inscripţie (Tuzla ; sec. IV—V e.n.)

şi archon. Este vorba de un document de la începutul epocii bizantine (sec. IV'V e.n.), cum se pare că rezultă din înfăţişarea literelor, ca şi din titlurile demnitarului pomenit în textul gravat pe laturile pietrei.

Fig. 14. — Cele şase feţe ale blocului din figura precedentă : 1—4, feţele laterale ; 5, faţa superioară ; 6, faţa inferioară

Fragment de inscripţie grecească din Tuzla, încadrat în zidul unei clădiri din Vasile Roaită. Lungimea este de 0,42 m. şi lăţimea de 0,24 m. Partea dreaptă din placă lipseşte. Fragmentul prezintă 5 rînduri de litere. Din fiecare rînd s-au păstrat 3 litere de 0,035 m.

Trei capiteluri găsite în Tuzla: unul corintic de calcar, din epoca romană, altul ionic romanO-bizantin de calcar (fig. 8/5) şi un al treilea corintic romano-bizantin de marmură (fig. 8/4). Ultimele două capiteluri provin probabil de la o biserică creştină bizantină de la aşezarea din Farul Tuzla (Stratonis).

Fragment de arhitravă de calcar provenind din cimitirul de la Urluchioi. Lung de 1,60 m, lat în partea de sus de 0,60 m, iar în partea de jos de 0,80 m. în faţă prezintă un profil rotunjit, brăzdat de mai multe şenţuleţe. Partea cu care se prindea de zid are un profil pătrat, pe care sînt adîncite două orificii ce serveau la fixarea piesei cu ajutorul crampoanelor de fier, prinse cu plumb. Pe unul dintre colţurile arhitravei se vede o gaură pătrată de 0,15 m X 0,15 m, adîncă de 0,05 m, cu aceeaşi funcţiune.

Fragment arhitectonic, probabil de cornişă de marmură. Provine din comuna Tuzla. Păstrat pe o lungime de 0,75 m, pe o lăţime de 0,30 m şi o grosime de 0,25 m în partea de sus şi 0,30 m în partea de jos.

Dr. HORIA SLOBOZIANU 

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button
Techirghiol
28.09.2020 21:09
Actual: 21° C
Viteza vantului: 8,2 m/s

Vizitatori astazi

313