Constanța, moravuri 1902

Publicat de Aurel Băjenaru, 19 Iunie 2022
Timp de citire: 3 minute

DIN TREACAT

Dese ori părăsesc centrul unde, vrind ne-vrind , trebue să mă fac robul ridiculului, şi 'n vorbire şi 'n mers, în gest, în tot ; şi luind drumul stradelor mărginașe, pe care edilii noştri nu vor să le visiteze din milă ; ca ori-ce creştin ce se respectă şi şi respectă datina şi obiceiul, må opresc la vre-o berărie şi, respirind aerul libertăţei, in tihnă sorb berea blondă ca părul unui înger pe care il visam şi eu o dată ; iar un lăutar creştin ca şi mine - şi rămas statornic obiceiurilor bătrine, in note simple, dar de-o dureroasă duioşie, intonează un cînt bătrîn ca și el, cu foae verde , verde ca rominul !

Sub farmecul unui asemenea cint, ma troenesc aducerile aminte ale unei fericiri duse pe apa Simbetei, iar luna o şireate face haz de durerile inimei , redeşteptate de cîte o fericită idilà ascunsă în umbra zidurilor.

Cu ochii umezi privese la giulgiurile celor doui amorezati, ea fată în casă, el ciobotar subțire (cizmar de lux n.m.) care uitindu-se îmbrăţişaţi , rămîn pradă farmecului din basmul de iubire ce şi'l citese în ochi; eu insu-mi sunt atît de transportat, că uit lume, uit de mine şi în juru -mi nu mai simt nimic, cind de-o dată o voce puternică mă face să tresar şi mă bagă în sperieti ; iar grăbita despărţire a celor doi îndrăgostiți , mă uimeşte.

E d-nul comisar, apărătorul moralei şi moravurilor , nu permite dragoste în stradă şi mai ales la mahala în umbra zidurilor , numai hotii fug de lumină.

Şi am priceput atunci de ce în centru, la lumina electrică, cuconitele, cu atîta grație - studiată în oglindă ciasuri întregi şi intentie, îşi arată ciorapul negru, mai negru de cît iadul din sufletul unui amorez abandonat , mai negru de cît inima unui parvenit. Dar cu aceasta nu se comite un atentat şi tentarea nu e padepsită de lege şi mai ales cînd se face la lumină, să vază toţi , nu hoteşte prin întuneric.

In centru de atîtea ori am fost stropit de noroiui trăsurei în care cocotele îşi fac siseta şi ceva mai mult, --o biată copilită , e nedespărţită de acesta fiinte pierdute şi nu ştiu cum apăratorii morali nugăsesc imoral ca o biată copilă nevinovată , să fie martoră a atîtor fapte, ce neîndoios se comit în faţa ei ; nu găsesc o necuviinţă ca lumea cum se cade să părăsească trotuarul pentru a face loc conrupției....

Dolor.

Constanța Anul XI No 399 - 16 iunie 1902