Corespondență din Dobrogea, 1883

Publicat de Aurel Băjenaru, 30 Mai 2026
Timp de citire: 4 minute

În ianuarie 1883, prefect al județului Constanța era Remus Opreanu. El se afla la cel de-al treilea și ultimul său mandat în această funcție (perioadă care a durat din octombrie 1882 până în mai 1883).

Opreanu , primul administrstor al Dobrogei care astazi este ridicat pe un soclu aparte, a fost asemenea un politician controversat de contemporani.

Contemporanii l-au contestat adesea din cauza stilului său de conducere considerat uneori prea autoritar sau inflexibil. Într-o Dobroge aflată sub un regim legislativ special (până la acordarea drepturilor politice depline), măsurile sale ferme de centralizare și impunere a ordinii statului român au stârnit nemulțumiri atât în rândul comunităților locale, cât și în rândul opoziției politice de la București.

"CORESPONDINTA DIN DOBROGEA

Posta primeste din Constanța urmatorea scrisare cu data de 7 Ianuarie: Emigrațiunea Musulmanilor din județul Constanța continuă și azi, deși mai încet. Causa principală, dacă nu unică a acestei mișcări, este aplicarea legii de recrutare.

In adevăr, Musulmanii din Dobrogea s’au credut câ sunt un element indispensabil pentru țăra nóstru; și îndată ce se încerca vr'uă reformă sau li se impunea vr’uă sarcină, amenințau cu emigrarea. Așa au urmat totd’auna, dar mai ales de când a început recensământul recrutației. Trebuea se sti însă câ nu emigreza cei cu stare, ci numai de acei ce au forte slabe legături cu Dobrogea. Dar chiar din aceștia mulți s’au întors înapoi, după ce și-au cheltuit puținul ce au avut prin Constantinopole.

Cât despre Tatarii emigrați, nu se prea vorbesce bine; ei regretă ușurința lor. In tot cazul însă, convingerea mea este ca emigrația musulmanilor va înceta cu timpul, și deci nu în al douilea dar în al treilea an al recrutării, desigur vom avea chiar voluntari dintre credincioșii lui Mohamed, numai ca oficialii noștri instructori să se porte bine cu el.

De căteva zile suflă un vânt îngrozitor și valurile mării sunt și mai îngrozitore. Baia damelor, o lucrare solidă construită din pari de fer, a fost distrusă cu desăvârșire de valuri, materialul de lemnărie aruncat și îmbucățit ca surcelele. Acesta baiă costă 8 mii franci, deosebit de zidul șoselei ce conduce la băi și care costă asemenea 2 mii franci. Și acest zid e cu totul distrus. Dăcă acel ce trăia pe malurile Dâmboviții și Dunării nu impunea consiliului comunal local să construiască baia la locul unde a fost, comuna n'ar fi perdut peste 10 mii franci. Am dori ca acesta veste să ajungă la Brăila, unde se află. Făcând șoseua, el a avut în vedere ca lacașuri de incendii, să se pota lua apă, fară să scie ca marea nu se lasă decât rare ori ca să iei apă din ea, și câ acesta apă nu e tocmai un mijloc bun de a stinge focul ca apa dulce. Cât timp prefecții se vor amesteca în administrația comunelor, înțelegem în detailuri, așa vor păți comunele cum a pățit Constanța acum."

ROMANULU 16 IANUARIU 1883

°°°

Baia pentru Dame

Din cele prezentate în text reiese că „Baia pentru Dame” din Constanța a fost, cel puțin în ceea ce privește amplasamentul, o inițiativă a prefectului Remus Opreanu. Alegerea locului era, pentru acea vreme, una îndrăzneață, având în vedere accesul dificil către țărm. Pentru a facilita coborârea spre mare, a fost amenajată o stradă specială, justificată oficial prin necesitatea aprovizionării cisternelor pompierilor cu apă de mare.