Crima de la bostănărie

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Decembrie 2025
Timp de citire: 3 minute

Iată câteva amănunte despre bandele de tălhari ai Dobrogei, despre lipsa de scrupule și violența spontană, deosebit de brutală, intâlnită la cumpana dintre secole.

„Universul“ in provincie (De la coresp. noștri part.) Sâmbătă, 30 Iulie 1905

CONSTANȚA.— îngrozitoarea crimă de la bostanarie.— V’am comunicat acum 10 zile că aproape de rezervoarele de petroleu ale fabricei «Steaua Română». S’a găsit cadavrul lui Ivan Colni, zis și Nedelof, ștrangulat. De la început s’a bănuit că la mijloc e o crimă și că mobilul n’ar fi altul decât furtul. Bănuiala s’a adeverit acuma prin prinderea criminalilor. D. procuror Boteanu însărcina cu urmărirea lor pe comisarul Prună Ianculescu; bănuiala căzu asupra lui Leonte Dobre, soldat in reg. Constanța No. 34, aflat în concediu, și Ianache Ivan, prieteni ai victimei. Agenții de siguranță fură trimiși in urmărirea lor, iar comisarul Ianculescu o luă spre frontieră.

In satul Enigea, după o cercetare de trei zile și trei nopți timpsă pue mâna pe criminali, spre meatul când voiau să plece peste frontieră și să treacă in Bulgaria. Ei au mărturisit faptul. Iată amănuntele căpătate chiar de la Ianache Ivan, principalul autor cu care am convorbit la poliție.

Acum 10 zile ne-am învoit—zice Ianache—cu Ivan Nedelof și Leonte Dobre să plecăm in Bulgaria și să furăm fie bani fie obiecte de pe la bâlciurile ce se țin acolo, și apoi trecând din nou in România, să le vindem. Chiar in acea aseară am plecat din strada Mangalia, luând drumul spre Techirghiol. Pe drum ,l-am Întrebat pe Ivan ce ne vom face dacă vom fi prinși de grăniceri. El a răspuns să n’avem nici o grijă, că are bani cu ce să le astupe ochii grănicerilor, știam mai dinainte că Ivan are bani, dar nu știam ce sumă.

Ajungând la o bostănărie, am vrut să luăm niște pepeni, pândarul insă, observând cum rupeam pepenii de la un vrej, ne-a somat și a tras un foc de pușcă, ce n’a rănit pe nimeni. Atunci am luat-o la fuga. Ivan fugea înainte, al douilea eram eu, iar al treilea Leonte. Am crezut că atunci era momentul cel mai bun ca să ne scăpăm de Ivan ; ajungându-l, l-am trântit jos și venind Leonte, s’a pus cu genunchii pe el, tindu-i mâinele, iar eu l-m strâns de gât, până l’am omorit. Atunci i-am luat toții banii ce avea prin buzunare cam vr’o 150 lei, l’am întors cu fața in sus și noi am plecat, luând direcția spre Murfatlar. Pe drum i-am dat 50 lei lui Leonte.

In Murfatlar ’mi era frică să nu mă prindă și m’am înapoiat la Andaluc—un cătun in apropierea orașului Constanța, acolo luându-l și pe Leonte—căci el se dusese la niște rude—am plecat spre frontieră. Noaptea am dormit la niște șire de pae culându-ne de dimineață, am plecat; pe drum am schimbat direcția luând-o spre Enigea, dar se vede că așa ne-a fost scris, căci, cum am ajuns in sat, d. Ianculescu a și pus mâna pe noi.

Criminalii sunt deținuți tot în arestul poliției. Deși unul din ei e militar, totuși va fi judecat de tribunalele civile, deoarece crima a fost făptuită pe când se afla în concediu.