Cu perscarii turci la Cavarna

Publicat de Aurel Băjenaru, 30 Octombrie 2021
Timp de citire: 7 minute

(Pana in anul 1940, Cavarna, port in Cadrilater, a apartinut Romaniei)

Cei trei frați , Abibula , Mustafa şi Arif , cari domnesc peste gloata pescarilor , barcagiilor şi hamalilor din portul Cavarnei, grație talentului lor exceptional la barbut şi la mânuirea cuţitului , nu sunt prea bucuroși să stea de vorbă cu străinii.

Dar o recomandaţie din partea lui Ismail , din Balcic , de care ii leagă misterioase şi nepătrunse in datoriri , ii face să - și deschidă repede inima . Abibula , şeful tribului , care e un vlăjgan ce a călătorit pe toate barcazurile Mării Negre, până dincolo de Crimeea şi Marea de Azov , a vânat vara trecută delfini , cu pescarii turci , cari acum au apărut din nou prin apele noastre . Astfel , grație lui , am putut petrece o zi la pescuitul delfinilor cu pescarii turci pe una din cele mai vechi corăbii cari mai străbat mările .

Incă de câteva zile corabia pe scuitorilor de delfini fusese semnalată in apele noastre . De dimineață , in drum spre Cavarna , zărisem in dreptul promontoriului Şablei , silueta neagră a corăbiei turceşti.

Seara trebuia să tragă în port, să se alimenteze cu apă proaspătă. De pe digul Cavarnei , in amurgul incomparabil , care schimba din clipă în clipă fața mării, alături deAbibula , aşteptam venirea corăbiei tuncești. Când s'a apropiat de noi ,,caravela “ turcească părea o corabie de piraţi , ca in poveştile lui Ali - Baba. Inchipuiţi - vă o corabie neagră , cu pânze ciudat puse , negre şi peticite in toate culorile. Pe bordul vasului se vedeau chipurile negre ale matelotilor, goi până la brâu , cu capetele incinse in basmale galbene , verzi şi portocalii.

Aşteptarăm parcă să vedem fluturând deasupra pânzelor negre pavilionul roşu al piratilor cu capul de mort şi ciolanele incrucişate și ii şi vedeam pe mateloti , cu cuțitele in dinţi, sărind in port și măcelărind pe paşnicii băutori de cafea din localul lui Salim.

In realitate, de pe corabia turcească a coborît un tânăr blond , simpatic , corect îmbrăcat într'o salopetă albastră . Comandantul piraților " , d . Ali Etem , este un merituos diplomat al şcolii de navigație din Brest , vorbind perfect câteva limbi, care se ocupă cu pescuitul delfinilor , pentru industria tatălui său, mare fabricant de produse medicinale la Istanbul.

A doua zi în zori, ca invitat al d - lui Ali Etem , am păşit pe bordul corăbiei pescuitorilor de delfini . Deşi corabia data dela 1790 actualul proprietar realizase un oarecare confort și instalase , in cazul când nu s'ar putea servi de vânt , un motor destul de puternic , care conducea vechea ,,caravelă " în lungile ei croisierte de pescuit prin Marea Neagră .

Am pornit in larg , in căutarea delfinilor . Echipajul , format din 12 mateloti turci, stăpâni pe meşteşugul mărilor , răspundeau , ca o maşină bine alcătuită , comenzilor comandantului . Profitând de o briză puternică, ne -am indreptat in căutarea cetelor de delfini.

Delfinilor le place răcoarea, ne - a lămurit şeful echipajului , şi mergem să - i căutăm în apele mai reci.

Se pare că in apele noastre, in jurul coastelor româneşti , delfinii au găsit un loc ideal de viaţă. O veche superstiție a pescarilor noştri spune că uciderea unui delfin aduce şi moartea celui care l - a ucis . Astfel că pescarii noştri nu vânează delfinii , deşi uneori aceştia le fac mari stricăciuni , rupându -le plasele şi mâncând peştii mai mici , prinşi in ele. De altfel carnea lui nu e bună de mâncat, aşa că pescarii noştri nu ar avea nici un folos din pescuirea lor.

Turcii ii pescuesc însă pentru ficatul lor, din care se fac o seamă de produse medicamentoase foarte apreciate . De aceea ,,Sön Ghioz " , corabia noastră , se ocupa cu pes cuitul acestor ,, câini de mare , că utându - i dealungul coastelor noastre. Sön Ghioz' insemnează ,,ochiu vesel " sau mai bine zis ,,ochiu cu noroc “ , un nume bine ales pentru o corabie de pescari.

In urma noastră , la pupa corabiei , fusese atârnată momeala , o bucată pe jumătate putredă de carne . Lângă coasta corăbiei o barcă pe care era instalat cel mai bun ochitor al vasului , cu o puşcă , probabil de vârsta corăbiei , și câteva ajutoare, aşteptau ivirea prăzii Urmăream cu atentie marea.

Sus , pe catarge , la postul de veghe un pescar căuta banda delfinilor . Deodată , un strigăt gutural ne făcu să tresărim :

— Opriți , vin delfinii!

Ca prin farmec , la comandă, pânzele căzură şi corabia se opri, dusă doar uşor de valuri .

Intr'adevăr , pe fata limpede a mării se vedeau lucind negre spinările delfinilor . Venean repede spre corabie , atrași de carnea putredă care separe că e o delica tesă deosebită pentru delfini.

Ciudaţi aceşti prieteni ai mari narilor cum ii numesc poeţii . Sunt exact de forma unor balene mici . Călătorind in bande se ţin de vapoare , în căutarea resturilor , cari se aruncă dela bucătărie . Saltă in apă ca nişte căţeluşi , fac tot soiul de tumbe , arătându - şi burtile albe, totdeaunagata de joacă . De aceea se apropiau , prietenoşi, de corabia noastră.

Deodată, o pocnitură seacă . Unul din delfini făcu un salt enorm , afară din apă , și - apoi căzu pe burtă . In jurul lui apa se făcu roşie de sânge . Glontele lovise în plin! Imediat barca se desprinse de lângă corabie și , cu ajutorul unei plase mari și a unor căngi ,pescarii își prinseră . victima , inainte de a se cufunda. Ridicat repede la bord , trupul delfinului a fost aruncat lângă o trapă deschisa, din care răbufnea un miros nesuferit de untură de peşte. Cu o lovitură sigură de cuţit , un pescar deschi se burta delfinului și apucă ficatul enorm , pe care -l desprinsese , cu alte câteva lovituri repezi , de trup.

Cu un gesit sigur aruncă ficatul in trapă şi cu piciorul impinse trupul insângerat al delfinului , prin tr'o altă trapă, înapoi in mare . Intre timp, impuşcăturile dese făcuseră numeroase victime si lângă magazia cu ficaţii delfinilor se adunaseră zeci de trupuri , aduse grabnic din mare . Cu mâinile roşii de sânge, pescarul lucra metodic.

In jurul corăbiei, marea se făcuse roşie de sânge . Ciudat lucru însă , delfinii , ca si cum nu puteau crede că oamenii le pot face rău , nu se depărtau de ucigașii lor . In marea sângerie , continuau să - şi facă tumbele , până ce un glonte ii oprea net din salturi, Se uitau ciudat la delfinii uciși, cari pluteau in jurul lor și , ca și cum nu ar fi fost tovarăşii lor de joacă dinainte , se năpusteau să sfâşie cadavrele aruncate de pe bord .

In câteva ore , aproape 120 de delfini pluteau morţi, cu trupurile desfăcute , pe marea roşie de sânge. In magazie se adunase un munte de ficați , cari urmau să suporte o anumită preparație , pentru a ajunge la fabrică .

Si privind puntea roşie de sânge , pescarul , cu mâinele însângerateși cu cuțitul lui din care picura sânge , mi s'a părut din nou că văd corabia piraților . Numai că victimele nu erau oameni, ci nevinovaţii "prieteni al marinarilor ".

Ilustraţiunea română, 28 iunie 1939