Cum am devenit Vlahi

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Noembrie 2024
Timp de citire: 4 minute

Istoria noastră a românilor este de mult scrisă, trebuie să știm să o vedem și să o înțelegem.

° ° °

Românii din Peninsula Balcanică.

De V. Diamandi.

II.

Coloniştii lui Aurelian stabilindu-se în Mesia superioară, care azi nu este decât Serbia şi o parte a Panoniei, au format un strat foarte compact, contribuind la romanizarea Misienilor, ceea ce ne dovedeşte tradiţia prin ajutorul căreia, a ajuns aşa ceva la urechile cronicarului bizantin Niceta Chiniatu din secolul al XII care zice:

»Cei care locuiau lângă Anchiale, învrăjbindu-se mai cu seamă Romanii »barbari de lângă muntele Emu, cari mai înainte se numeau Misieni iar acum se chemă Vlahi.»

Misieni romanizâodu-se au procurat imperiului Roman de răsărit noui forţe şi au contribuit şi mai mult la împuternicirea lor, procurând imperiului chiar capete încoronate, ca Constantin cel Mare, Justinian şi alţii.

O altă probă şi mai palpabilă de romanizarea Misienilor, sunt nemuritoarele cuvinte »Torna , Torna«, pron unţate de soldaţii din armata bizantină in timpul unei lupte ce a avut loc în 579 d. Christos Intra Bizantini şi Avari, cuvinte care hotărâră de soarta răz boiului şi ceea ce dovedeşte că ele mentul roman era foarte numeros in provinciile Im periului Bizantin.

lată ce ne spune cronicarul Theophanes:

»Iar Haganul (şeful Avarilor) pătrunde în Thracia prin drumul ce duce spre miază-zi, ocupând zidurile cele mari (fortăreţele) iar Comenţiolus ascuns în pădurile Emului (Balcanilor n.m.) eşi împreună cu Martin (2 generali bizantini) şi apucând pe Hagan nepregătit din cauza năvălirei mulţimii barbare in Thracia, avant-garda înaintează cătră el şi era să fie isbânda întreprin derei, dacă din nenorocire nu se făcea o greşală tocm ai în privinţa acestei întreprinderi, pentru că răsturnându-se sarcina unei vite, un tovarăş al stăpânului vitei strigă să ridice sarcin a în limba lui maternă Torna , torna frate şi stăpânul catârului n’a auzit vocea, iar mulţimea auzind şi crezând că duşmanii i-au priceput au luat-o la fugă strigând în gura mare »Torna, Torna . Iar Haganul cuprins de mare frică a fugit neputându-se abţine. Vedeai că Avarii şi Romanii »fugeau şi unii şi alţii fără să fie goniţi de cineva.«

La fel scrie şi Theofelact Simocata(*).

Ilustrul savant B. P. Haşdeu în cartea sa "Strat şi Substrat" pag. 6 vorbind de acest eveniment încheie astfel: »în cepând dela Thunman şi până la »Cipariu, începând dela Cipariu şi până la mine, toţi pe rând suntem nevoiţi a încăleca pe acel năsdrăvan catâr, »fără care n’am fi în stare astăzi a dovedi printr’un text neînduios latinizarea Tracilor între Balcani şi Dunăre.

Unii istorici moderni bazaţi pe o altă cronică din acele timpuri Intitulată »Stratighicon « de Mauriciu, care scrie, că »Se striga iarăşi defensorilor»Terna, Mina şi se întorc spre partea »opusă«, susţin, că cuvintele Torna, Torna, nu probează, că soldaţii erau Vlahi şi că se începuse formaţiunea limbei armâneşti, ci că erau nişte termeni militari latineşti rămaşi în arta militară bizantină încă de pe timpul când limba latină era limba oficială. Aceasta ipoteză nu poate fi în total adevărată căci şi azi la noi se zice Torna, Torna, când se apleacă sămarul unui catâr, încât soldaţii din armata lui Martin şi Comenţiolos, care au pronunţat acele neperitoare cuvinte, erau Misieni şi Thraci romanizaţi, iar limba ce vorbeau, era limba rustică latină, limba strămoşilor noştri.

Elementul roman provenit din amalgamarea Coloniştilor lui Aurelian şi Misieni şi Thraci romanizaţi, fu cu timpul Împins spre Sud de cătră invaziunea slavo-bulgară, care a avut loc în secolul al VII-lea, adâpostindu-se mai întâiu în Balcani, de unde încetul cu încetul se întinse spre Sud ocupând Macedonia, Epirul şi Thessalia.

De unde până atunci se numeau Romani, de-odată apar cu numele de Vlahi.

Gazeta de Transilvania, 28 Aprilie 1913