Dacia de la sud de Dunăre și limba vlahilor

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Aprilie 2024
Timp de citire: 4 minute

Ziarul Adevărul scrie într-un articol din zilele trecute despre trei ciobani daci deveniți împărați romani.

Astfel, autori porniți într-o nouă excursie neo-naționalistă, provoacă confuzie în popor răspândind jumătăți de adevăruri și dezinformare.

Am luat numai pe unul dintre ei la "despaduchiat", problematica este aceiași. Populația Daciei Traiană sub împăratul Aurelian, la navalirie tot mai dese ale barbarilor care tânjeau după bogățiile romanilor, se retrage în jurul anului 250 la sud de Dunăre, formând ceea ce a fost numita Dacia Aureliana, o provincie romană de la Marea Neagră până la Marea Mediterană.

Unul dintre cei trei "ciobani" menționați de Adevărul, Galerius (Gaius Galerius Valerius Maximianus, 250 - 311) devenit împărat roman, rămâne cunoscut ca cel care i-a prigonit în mod deosebit pe creștini, înainte de oficializarea religiei de către Constantin.

În acest context, un părinte al bisericii creștine Lactantius, contemporan cu Galerius, îl prezintă că pe un barbar (cu sânge de barbar), mama lui fiind de origine dacă, refugiată la năvălirile carpilor, din Dacia la sud de Dunăre, înainte de anul 250.

° ° °

"În această fiară sălbatică locuia o barbarie nativă și o sălbăticie străină de sângele roman; și nu e de mirare, căci mama lui s-a născut dincolo de Dunăre și a fost o incursiune a Carpilor care a obligat-o să treacă și să se refugieze în Noua Dacie." Lactantius

(Lucius Caecilius Firmianus Lactantius (250 - 325), a fost un profesor de retorică latină venit din provincia romană a Africii și apologe creștin . El este numărat printre părinţii bisericii.)

° ° °

În imagine ruinele rezidenței Romula Romuliana construită de Galerius pentru sine și mama sa, o locație undeva în Serbia de astăzi, pe Vale Timocului, fals prezentată de ziariștii români ca locul de naștere al "împăratului dac".

° ° °

Aceștia toți erau cetățeni ai Romei ( de la 211 d.H toți cetățenii liberi), ai Imperiului Roman. După împărțirea imperiului, putem vorbi de Imperiul Bizantin o data cu dominația cercului de cultură și limbă greacă și implicit grecizarea imperiului roman de răsărit, cândva din secolul VII. Grecii se pe vedeau ei înșiși în continuare romani iar limba greaca devenita oficiala o numeau "romaiki" (limba romanilor).

Dar acum putem vorbi și de vlahi (valahi), romanii care au rămas la limba latina.

Vlahi/Wallachen este un nume inițial german pentru vorbitorii de latina din est. Numele are aceeași rădăcină că „Valonia” sau "Wales” - "walhaz” fiind un nume germanic folosit pentru vorbitorii celtici și latini din cele mai vechi timpuri, adoptat după un trib celtic timpuriu "Volcae".

Pentru popoarele germanice timpurii, atât celții cât și latinii erau străini și greu de înțeles, iar cuvântul „Welsch” a rămas folosit pentru francezi, chiar și că cuvânt peiorativ, până în vremuri recente. Celții britonieni din Marea Britanie au adoptat numele ca cuvânt englezesc (germanic) pentru țara lor. În Balcani, probabil slavii au fost cei care au introdus numele după ce l-au adoptat din "germanică".

Așa că aici putem trage concluzia finala, adevărată limbă a vlahilor, a intemeitorilor celor doua Valahii și locuitorii Țării Transilvane nu era vreun dialect latino-geto-dac ci, a fost inițial chiar limba latină.