Dacii de Robert Rösler

Publicat de Aurel Băjenaru, 27 Septembrie 2024
Timp de citire: 17 minute

Lumea românească interesată de istorie, este absolut sensibilizată la ideea de a încerca o punere sub lumina adevărată a originii noastre, a etnogenezei românești, iar orice încercare de clarificare se stigmatizează cu o peceta de "röslerism", după singurul cunoscut istoric al "parții adverse", al "austro-ungarismului". Unde aici ar trebui să primeze adevărul istoric și nu interese puerile de mândrie națională condiționată la extrem.

Dar se pare că nimeni nu are habar altfel de acest Rösler, un istoric solid de altfel, cu o carieră impresioanta și cred că puțini sunt cei care au citit ceva de el. Iată mai jos câteva informații și un fragment din cartea sa "Romänische Studien: Untersuchungen zur älteren Geschichte Romäniens", fragment apărut în urmă cu mai bine de 140 de ani într-un ziar austro-ungar , într-o traducere plină de savoarea latinismului tipărit într-o literarizare fonetică a limbii românești nou descoperite, modernizate.

° ° °

Dr. phil. Robert Rösler (1836 - 1874), din 1863 Lector privat de istorie generală la Universitatea din Viena, 1869–71 Profesor titular de istorie austriacă la Universitatea din Lemberg, din 1871 profesor titular de geografie și istorie la Universitatea din Graz.Din 1872, Rösler a fost membru corespondent al Academiei de Științe din Viena.

Printre publicațiile sale, care sunt consacrate preponderent istoriei medievale a țărilor dunărene de jos, lucrarea sa despre etnogeneza românească este și astăzi citată pe scară largă, în care el - în urma lui Franz Josef Sulzer și Johann Christian Engel - s-a opus continuității românității. la nord de Dunăre (în special în Transilvania), ceea ce i-a adus critici grele din partea română și, de asemenea, din partea lui Julius Jung.

° ° °

Dacii de Robert Rösler

(Trad. dupa Rosler „Romänische Studien.")

I. Cea mai întemeiata notitia despre natiunalitatea Daciloru ne o dă Dio Cassius. Dupa elu, poporatiunea locuitoria pre tiermurile de miedia­-nopte ale dunărei, Romanii o numeau cu unu nume collectivu „Daci; " de si acelia erau Geti seu si Traci de sementia dacica, carii odiniora au locuitu in Rhodope si portau numele de Daci său Dai (Däer). Acesta notitia luata dein Getic'a lui Critos, cea pierduta, ne probédia, că in imperiulu dacicu vietiuiau doue sementii tracice înrudite , un'a dein acelea sementii erau Geţii — Grecii inca-i numiau Geti ceealalta erau Dacii proprii dein Traci'a de amiădi, carii dein tempuri necunoscute intreprinsera o invasiune (migratiune) cătra miédia -nópte ( miază-noapte n.m.) si deintre tote sementiele tracice ocupasei'a locuintiele cele mai spre miédia -­nópte ( miază-noapte , la nord de Dunare n.m.).

Atticii, carii numele Daciloru ilu cuuosceau in forma de Dai (Davi), aveau de a face numai cu Daii (Davii), carii locuiseră in vecinătatea colonieloru loru, cumu se pare, nu departe de Philippi (cetate). Adeseori se aduseră la Greci sclavi tracici, parte cumpăraţi, parte prensi in bătaia; nu mai pucinu se aduseră atari sclavi si in Aten'a, carea pre tempulu batailoru persice sustienuse unu commerciu intensu cu tiermurii tracici. Se crede cà pre candu Dacii locuiau inca in Rhodope , s'au esportatu si deintre ei sclavi; numele de „Daos " (Davus), câ si numele de Geti, deveni unu nume ce se dâ sclaviloru, si carele adeseori vine înainte; despre aceste se afla urme si in comedi'a grecésca, si inca cu multu mai înainte de dilele (zilele n.m.) de gloria ale Daciloru. — Inca si dupace 'si pierduse independenti'a sa , poporulu dacicu remase impartitu in mai multe sementii, intre acelea mai cunoscute erau, a Costuborchiloru si a Carpiloru.

Dupa ceşti dein urma , muntele Alpiloru bastarnici s'a numitu Carpati, care nume se pastrădîa pàna in presente. Dupa Caucoensi, o alta seminţia dacica, s'a numitu pamentulu' Cauca (su), despre carele se face amintire pre tempulu Gotiloru.

II. Inca pre tempulu migratiunei Cimbriloru (113) a. Chr. Bojerii celtici, carii emigraseră odinióra dein Galli'a la pădurea hercynica, si se. estinsera cu locuinti'a dela fl. Main pàna la laculu Boden, se aflau locuindu langa Dunărea de midiulocu, câ vecini spre resaritu ai Taurisciloru; er aceştia se estindeau cu locuintiele loru dela Alpii norici pàna in tiér'a delósa a Pannoniei. Cei mai de aprópe vecini ai Celtiloru spre resaritu erau Dacii; riulu Tiss'a i despartiâ pre aceştia, pre atunci de Bojeri; dela ambii aceştia spre amiădia­-nópte pàna la munţii Carpatici, se estindeau, lazigii, o sementia sarmatica, carea spre apusu venea in atingere cu Ligierii. Pre candu preste Daci domnia Burvista (la Greci Boerebistes) dupa 90 pàna la 57 ante Christu) se începu, o bătaia infricosiata intre Bojeri si intre Daci. Celi de antaiu întruniţi cu Tauriscii celi înrudiţi loru, si cu càteva sementii illirice, sub domnirea lui Critasiros, se opusera indelungu tempu, Daciloru, pàna candu aceştia, obtienendu preponderantia, pre Bojeri i alungară cu totulu dein locuintiele loru. Asia si acăsta parte (fracţiune) a poporului Bojicu (Bojiloru) trebui se­si desierte locuintiele sale. Curendu dupa aceea acestu poporu luà parte la migratiunea Helvetiloru, carii cugetaseră a se asiediâ in Galli'a. De atunci locuintiele desierte ale Bojiloru intre Dunăre si Tiss'a, se chiamara desiertele Bojiloru (deşerta Bojorum); acesta se pare a fi acelu teritoriu, carele dupa cucerirea Avariloru prin Carolu celu mare , deveniendu érasi desiertu, obtienu numirea de „desierturile Avariloru" (deserta Avarorum).

De pre tempulu domnirei lui Burvistas aflamu, ca acesta trecundu Dunărea , percurse Iliri'a, atackàMacedoni'a, ba si cetăţile grecesci dela Olbia langa Boristhenes pàna la Apolonia, inca semtisera man' a cea crudele a lui Burvistas. Acesta in urma intruni in regatulu seu si pre Geti, carii de unu seculu se aflaseră in servitutea Bastarniloru. Astfeliu ambele acestea naţiuni înrudite (Dacii si Geţii), se întruniră in un'a naţiune. Grecii continuara si mai departe a numi noulu imperiu dacicu, ce începuse a se inaltiâ, totu cu numele de „imperiu geticii." Burvistas se considera de fundatoriu alu acelui imperiu dacicu; inainte de elu nu se face nici o menţiune despre acelu imperiu. Burvistas in traditiune se considera si ca reformatoriu alu poporului seu, pre terenulu religionariu si morale. Este probabile cà dela elu 'si luà inceputulu acea legătura intima, ce esistâ intre regatu si intre preoţia; acelu amestecu alu ordiniloru politice cu cele teocratice.

Dupa un'a domnire atàtu de memorabile Burvistas fu resturnatu de pre tronu prin un'a revolutiune, in urmarea căreia imperiulu dacicu deveni impartitu in patru parti. Dara in acésta epoca a decadentiei poterei dacice este de a se pune invasiunea Iazigiloru, carii pre Daci'i alungară de pre siesulu Tissei, si 'i strimtorara in tiér'a muntósa a Transilvaniei. Se conjecturedia (cojecturează n.m.) si aceea, cà pre atunci Geţii érasi (iarăși n.m.) se emancipaseră de sub Daci, celu pucinu aceli Geti, carii locuiau pre tiermurele dreptu alu Dunărei, adecă in vechile sale locuintie. Candu s'au reunitu érasi si consolidatu Dacii, nu se scia. Dupace inse eli se consolidară, se incurcara cu noue poteri in batai impilatórie, portate contra Romei si contra amiciloru aceleia. Iuliu Cesare isi propusese seriosu a restaura érasi liniscea, a câştigă pace Macedoniei si lliriei, si Traci'a a o preface de totu in provincia romana. Chiaru pre candu cugetă elu se incepa cu càteva sute de mii un'a espeditiune contra Daciloru, mori in 44 ante Chr. (strapunsu de pumnariele conjuratiunei democratice).

III. Dupa mórtea dictatoriului Iuliu Cesare, erumpendu de nou certe si desbinari in imperiulu romanu, dacii potura şi mai departe se­si continue invasiunile loru. Dar Octavianu Augustu tienu cu multu mai momentósa si mai necessaria subjugarea popóraloru, care locuiau intre Itali'a si Iliri'a, cumu: a Dalmatiloru, Iapidiloru si a Pannoniloru, decktu cà se se scóle cu arme contra popóraloru mai depărtate locuitórie la Dunărea de josu . adecă contra Daciloru.

Espeditiunile portate cu celu mai mare zelu in contra aceloru poporu, cumu: a Dalmatiloru, Iapidiloru si Pannoniloru, ilu conduseră la unu resultatu fericitu. — Cu ocasinnea erumperei certei de domnire intre Octavianu si intre M. Antoniu, Dacii se dedera in partea cestui dein urma, pre candu Geţii sub regele loru Cotiso, se demisesera la pertractări cu Octavianu. Cu acea ocasiune se vorbia despre casatori'a Juliei fiicei lui Octavianu cu Cotiso, si dein contra, despre o legătura a triumvirului, cu o fica a lui Cotiso; lucruri la cari Octavianu cu buna séma nu va fi cugetatu neci odată seriosu. (Octavianu era numit aici Gaius Julius Caesar Augustus , nascut Gaius Octavius 63 BC – AD 14 cel care l-a relegat pe Ovidiu la regele getilor Cotiso la malul Marii Negre n.m.)

Asia dara regele Dicomes, pasí pre campulu de lupta, cá confederatu lui Antoniu. Cu tóte aceste se pare cà poterea principale au format'o Bastarnii; despre Daci pucinu se vorbesce in asta bătaia, dein contra, se face amintire despre unele turburari interne escate la densii. Nu se scie dáca Cotiso s'au amestecatu in batai'a pentru domnire, cá ajutoriu alu lui Octavianu. Inse Bastarnii, ca confederaţii lui Antoniu, invinsera pre Tribalii si pre Dardani si dupa aceea se arătară in tienutulu Dantheletiloru de langa fl. Strymonu. Regele orbu alu acestora, anume Sitas, chiamà pre romani intru ajutoriu, si dupa finea neaşteptata a bataiei dela Acţium, Octavianu ajunse in positiune de a le si pote presta ajutoriulu cerutu. Deci M. Crassus, comandantele lui Octavianu, alungà pre barbari dein Traci'a si Mesi'a, si invinse pre Bastarni sub regele loru Deldo in un'a lupta capitala (724 alu Romei, 30 a. Chr.). Spre a estermina inca si remasitiele dein urma ale Bastarniloru, apăru in Mesi'a altu rege Geticu cu numele Roles, carele pentru servitiele sale prestate in interesulu romaniloru, obtienu titlulu de amicu si confederatu alu romaniloru. Dupa Bastarni se mai resculasera inca contra romaniloru unele sementii dein Mesi'a, dar si acestea fura supuse câ si celelalte.

IV. In anulu urmatoriu (725 alu Romei, 31 a. Chr.), Bastarnii isi propuseră se­si resbune asupra Dantheletiloru, dara Romanii i aparara si astadata,Marcu Crassu continuandu invingerea sa, pedepsi pre sementiele tracice, anume pre Meldii celtici si pre Serdani, carii cu ocasiunea reintdrcerei loru càtra casa, in anulu precedente, atacandu'lu i causasera daune ; loculu principale alu Serdaniloru fu cetatea Sardica, mai tardiu renumita, nu departe de cetatea Sofia de acumu.

Dupa aceea M. Crassu merse in ajutoriulu protegiatului rege Roles, carele cu unu altu principe alu Getiloru portă bătaia in Mesi'a. Lui Crassu ii successe a invinge pre acestu principe, si dupace unu tradatoriu deschise Romaniloru intrare in fortarati'a aceluia, ilu si ucise. Remasitiele poporatiunei ine­mice isi cautara asilu cu tàta averea loru in spelunc'a (pescerea) spatiósa „Kiris" (probabil pesterea de la Limanu pe care am vitzitat-o si ilustrat-o aici n.m.) Crassu demandà câ sa se inchida cu zidu intrările (uşile) dein acea spelunca, si astufeliu toti perira de fóme.

Se mai numesce o alta căpetenia sân rege alu Getiloru, Zyraxes. Nu se scie daca si elu s'a portatu ca inemicu facia cu Roles, seu cà Crassu determina a nu lasă pre nici unu principe alu Getiloru in pusetiune libera. Ba nici aceea nu se scie, cà unde se afla loculu de arme alu Getiloru numitu „Genuda."' Acelu locu eră forte tare ; aici ascunsesera Bastarnii flamurele de bătaia, ce le luaseră odiniora dela M. Antoniu. Zyraxes ceru ajutoriu dela Sciţi, inse indesiertu (în deșert n.m.) , cà-­ci seu nu obtienu ajutoriulu cerutu, séu de'lu obtienu, era prea tardiu (tarziu n.m.) . Genud'a cadiu (căzu n.m.), si cu aceea se franse si resistenti'a Getiloru in Mesi'a. Intr'aceea Dacii cari dedera impulsulu la tote aceste lupte , se purtaseră de totu linisciti neutrali; totuşi se face menţiune in istoria despre unele tulburări interne, ce ar fi domniţii la densii.

V. Pre candu Romanii confederaţi cu Rhometalkes regele Odrysiloru, tienura in ascultare si supunere regiunile independente ale Traciloru, pre atunci Sarmatii, carii ocupandu locuintiele Scolotiloru, ajunseseră in vecinătatea Dunărei de diosu, trecură de nou preste acestu riu. Inse proconsululu L. Asiniu Galu, i constrinse a se reintórce érasi in locuintiele loru. Totu pre atunci Dacii, desi desbinati in mai multe domnii, in fia­care érna făceau escursiuni de predatorie in Mesi'a si Pannoni'a ; eli treceau preste Dunărea inghiatiata. Cu deosebire se face amintire despre unu rege alu loru, cu numele Cotiso; pre acesta, pentru invasiunea sa făcuta in Pannoni'a , 'lu pedepsi Cn. Lentulu (744 a Romei, 10 a. Chr.). Dupa aceea mai fu tramesu contra Daciloru, Tib. Nero , fiiulu vitregu alu imperatoriului.

Elu se batu fericitu cu aceşti inemici, ucise trei comandanţi de ai loru, trecu preste Dunăre , si-i constrinse la linisce. Pre la anulu 5 dupa Chr. Sextu Aeliu Catu, se folosi de desbinarea ce domnea in Daci'a, pre atunci impartita in cinci domnii, cà prin transmutarea unui considerabile numeru de locuitori, se debilitedie poterea acelui poporu neliniscitu; deci 50,000 Daci fura colonisati in Mesi'a, unde dispărură intre mass'a celeialalte poporatiuni. Chiaru acesta mesura se pare cà iar fi irritatu pre Daci câ se­si resbune ; cà­ci inca curendu dupa aceea in unire cu Sarmatii, se folosiseră de absenti'a locutienetoriloru Caesina si Severu, spre a se resculâ contra Romaniloru, chiaru in momentnlu pre candu donmi'a Romei spre amidia­-nóte dela Alpi, si in Iliri'a eră seriosu amenintiata de inemici. Tóta Pannoni'a si Dalmati'a folosinduse de momentulu benevenitu prorupse in un'a lupta cerbicósa de libertate, carea a causatu nespusa versare de sânge dela Adri'a pàna la Dunăre. Acumu participară la acea lupta si Dacii si Sarmatii. Nu se scie, deca si Traci'a va fi participatu la acea bătaia. In acestu casu s'ar fi formatu o confederatiune infricosiata contra Romei.

Inse chiaru in acestu momentu decidetoriu, Rhoemetalkes, regele Odiysiloru, tienu erasi cu Rom'a si i dede ajutoriu dein tóe poterile sale.

VI. Dupa finirea bataiei in Pannoni'a (9 in. de Chr.), se luà un'a mesura corespundietória spre a aperâ de pericule neaşteptate domni'a Romei de pe peninsul'a Haemus; Mesi'a se organisà câ provincia romana. Augustu impartise vechi'a provincia Macedoni'a, in Iliricu séu Dalmati'a, carea pentrucà erâ espusa deseloru pericule ale bataiei, fu pusa sub priveghierea imperatesca, — si in ambele provincii senatoriale Achaj'a si Macedoni'a, (luata in intielesu mai strinsu). Acumu dein tienuturile de miădia­-nópte ale Macedoniei, in carea se mai află càte unu cercu independente, si dein tóte sementiele pàna la Dunăre, se forma o uoua provincia romana , cu armata permanenta si sub administrarea legatiloru imperatesci. Totuodata se incepuse edificarea de fortaretie, pre langa Dunăre.

Se pare, cà Dacii acumu mai multu de 50 ani au tienutu pacea cu Romanii. Dein asta causa intre eli si intre locotienetoriulu romanu dein Mesi'a, se desvoltase pre unu tempu, un'a relatiune amicabile; locotienetoriulu romanu le dede indereptu regiloru loru pre fraţii, carii cadiusera in prinsóri'a inemiciloru sei. Dein contra, Geţii nu arare­ori turburară liniştea tienutului, carele inca nu fuse anessatu la Mesi'a. Ovidiu arata, cumu eli in societate cu Sarmatii si cu sementiele acelora, ce portau diverse numiri, petrunsera pre la cetatea Tomni si impedecara comunicatiunea, cumu si agricultura. Ba ei ocupară Aegissus, o cetate asiediata pre un'a colina langa Dunăre si fórte intarita. Fuser a inse alungaţi dein acesta cetate, prin unu rege tracicu, altucumu mai de aprope necunoscutu. Dar Geţii in scurtu tempu iàrasi ocupară acea cetate, si o conservară inca càtuva tempu, pàna candu propretorinlu Vestalis in societate cu legatulu Vitelliu o reocupà prin assaltu.

Geţii 'si insusira sieşi si cetatea Troesmis (acumu Hirsov'a) de langa Dunăre , inse propretoriulu L. Pomponiu Flaccu ii alunga de acolo. Evenimente care arata cà, precumu de o parte potestatea romana nu suferea câ se se subtraga de sub domnirea sa vreunu locu intaritu in Mesi'a, asia de alta parte, Geţii inca nu renunciara la independenti'a loru, si făceau inca incercari de a 'si păstra vechiulu teritoriu independente de Rom'a, dein care erasi se vede, cà inca si acumu mai esistâ un'a diversitate politica intre Geti si Daci, càci aceste manifestatiuni ale indepentiei getice cadu intru unu tempu, pre candu poterea dacica se retienu dela orice misicare si activitate in afara, si nu impedeca (suferi) câ statulu romanu se se consolideze la confiniile sale, cumu si că Geţii cei inruditi atktu de multu cu Dacii se fia inpilati. Locotienetoriulu Mesiei Plautiu Silvanii Aelianu pre tempulu lui Nero Tiberiu er incepu ofensiv'a contra Getiloru. Urmandu esemplulu datu de Aeliu Catu, transplantà preste o suta de mii locuitori cu muieri si prunci in Mesi'a si le asemnà locuintia acolo. Nu se scie dein care sementii steteru cei essilati. Dupa aceea se puse pedeca Scytiloru, carii amenintiau cetatea taurica Chersonesos, si dupa devingerea Sarmatilorn, romanii intarira de nou pacea inchiaiata cu regii Bastarniloru, Roxolaniloru si cu ai Daciloru.

VII. Despre Daci se face dupa aceea amintire mai antaiu pre tempulu certeloru de tronu, escate dupa căderea lui Nerone. Otto atrase la sene si trupele dein Mesi'a sub Aponiu Saturninu, carele învinse mai de curendu pre Roxolani, cu scopu câ acele se le opună armatei lui Vitelliu, Intr'acfeea pre Sarmati'i tienea in freu prestarea de ostatici (obsides).

Inse in momentulu, pre candu Vespasianu si Vitelliu erau incurcati in lupt'a dela Cremon'a, Dacii trecură Dunărea , si amenintiara castrele stative ale romaniloru. G. Liciniu Mucianu indata ce primi scire despre învingerea armeloru lui Vespasianu, alergà cu un'a legiune in Mesi'a si respinse pre Daci preste Dunăre. De si acesta victoria reportată asupra Daciloru prin poterea unei singure legiuni nu ne p6te dă un'a presupunere favoritoria, neci despremulţimea, neci despre organisatiunea armatei loru, cu tàe acestea, romanii nu multu tempu se potura bu­cură de linisce in provinei'a loru Mesi'a, cà-ci Sarmatii facundu un'a incursiune, batura pre legatulu Fonteiu Agripp'a, carele si cadiu in lupta. Numai lui Rubriu Gallu, carele fuse tramesu dein partea lui Vespasianu, ii succese a alungă pre inemici, si a restaura fortaretiele derimate de pre lini'a Dunărei.

In anulu 73, pre candu si Traci'a se prefăcu in provincia romana , si astfeliu domni'a romana devenise neoppumnabile, si estinsa pre totu teritoriulu dela tiermurile Dunărei, pana la tiermurile marei ce incungiura peninsul'a Haemus, 'si perdu si poporulu geticu cele dein urma remasitie ale essistentiei sale independente, si asia, atatu acestu poporu, càtu si alte popóra , care locuira odinióa in Traci'a , dupa un'a viétia politica de 6 secoli dispărură de pre scen'a lumei politice.

(Va urma.)

TRANSILVANI'A
Fói'a Asociatiunei transilvane pentru literatura romanasi cultur'a poporului romanu
Brasiovu 15. Augustu 1873.

Imaginea la text este realizată de inteligența artificială.