Cover Image

De-a curmezişul ţării româneşci

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Aprilie 2019
Timpul de lecturare: 5 minute

[...] De la Peatra la Constanţa, în Dobrogea, nu-i decât un singur pas de o di şi o noapte aproape, cu drumul de fer accelerat. Ajunşi la Feteşti, o staţie singuratică la sfârşitul deşertului sau Saharei româneşti numite Bărăganul, incepi a călători jumătate pe apă jumătate pe uscat. Poduri lungi de sute de metri, valuri de pământ şi zidărie în mijlocul mlaştenilor neţermurite, staţii încungiurate de apă sau vârfuri de răchiţi, şi apoi . . . marele pod peste Cracul cel mare, cel adevărat al Dunărei: 

Podul Carol I, ţi se înfăţoşază înainte, ca un miracol uriaş ce ne face să ne simţim mai pitici decât suntem, noi, cari, totuş, construim, cu preţul vieţii noastre adesea, asemenea colosuri piramidale! Arcurile de la intrare şi de la eşire sunt zidite de pietre de stânci; restul de fier tot. La eşirea pe malul dobrogean, arcul e păzit, sau spriginit, de doi dorobanţi de bronz, mari cât un turn de biserică, sau aşâ ceva, ochioşi de te trec fiori când îi priveşci chiar din depărtare!

Şi iată-te pe târna Dobrogiei, noua provincie românească, mulţămită congresului de la Berlin. înainte de a me bucură de acest sol neofit, se furişează prin unghiurile ambelor mei ochi câte o lacrimă caldă.. .şi din suflet un şopt îmi scapă :

— Sarmană Basarabie !

Trenul şueră, porneşce; Cernavoda, Mircea-voda, Medjdie, Murfatlar, staţii fără nici o importanţă le treci, şi iată te opreşci în vechea Kiustendge, astădi noua Constanţă.

La gară o aglomeraţie de femei şi cealmale, spenţere şi şalvari, îţi dau tonul unui tablou oriental; dar toţi aceştia se mişcă şi vorbesc.. . româneşce, afară de interminabilul: guarda! guarda! care numai oriental nu-i. Un tătar cu doi cai deşălaţi te conduce la otelul ce vrei; — sunt deja vr'o 50 oteluri şi vr'o 80 restaurante în Constanţa. Dar n'ai venit ca să stai la otel.

Te arunci spre mare! Ajuns pe bulevard, eşti faţă 'n faţă cu nemărginitul!  Aici numai poţi admira mărimea puterei celui ce a creat, şi micimea ta ânsăşi! Aici vedi cât poţi preţui tu, atom microscopic în luneta lumei, faţă cu imensitatea elementului liquid din lume! O boare recoroasă îţi alungă sudoarea de pe frunte şi-ţi goneşce ca prin farmec oboseala a 20 ore de zdruncin cu drumul de fier!

Drum de fier am dis? dar n'am scăpat nici aici de el; pentru ca să beneficiez de dulceaţa argintiei ape amare a Mărei Negre, trebuie să te sui iarăş în drumul-de-fer şi să pleci la Vii, căci numai la Vii sunt scăldătoarele cele bune, cele plăcute, unde valurile te bombardează, unde năsipul şueră sub picioarele-ţi, unde emoţiile de fiecare clipă te fac ca, fără să şcii, să înoţi mereu între plăcerea de a trăi şi probabilitatea de a te înghiţi colosul liquid, sau cel puţin a te face să înghiţi o bună dosă de acel liquid, care, calomniat de unii prea mult, nu pare de loc aşâ de amar la gust precum îl cântă poeţii!

Şi după bae la Berărie in deal, pentru a-ţi redobândi prin alcool căldura suptă de apa sărată. Apoi înapoi dur-dur cu trenul în oraş; la otel, la birt, pe Bulevard, şi atârnat pe parapetul ce separă oraşul de mare, stai, stai, stai — într'o beatitudine quassi ipopotameascâ, admirând minunile naturei şi scoicele vii pe cari marea le aruncă prin valurile-i neadormite pe stâncile scorburoase ce sprigină bulevardul. 

Constanţa este un oraş cu viitor; pe lângă oraşul vechiu, unul nou se ridică mai la deal, pe un platou întins. Poporaţia e compusă din tot felul de naţii: Români, Turci, Greci, Armeni, Bulgari, Nemţi, Unguri, Sârbi, Ţigani, Jidani, Franţuzi, Englezi... şi tot ce mai poftiţi. Un lucru înse mi-a inspirat toate aceste mutre, fără deosebire : par a fi oamenii cari trebuiau să vie în Constanta ca s'o poporeze, că aiurea nu şi-ar fi găsit locul.

Limba curentă e românească; o catedrală zidită de Români e împosantâ ca clădire, şi ca cheltuială, foarte nesăbuită înse ca gust architectonic sau artistic. O statue a lui Ovidiu, — verde de tristă ce e, — mai tristă decât ânseşi Tristele acestui Ovidiu. Românii noştri se pot făli că au dobândit oraşul exilului acestui mare poet roman, de şi Tomis pare a fi tradus astădi prin Constanţa sub „beneficiu de inventar".

IASSIENSIS.

Familia, 21 septembre (3 oct.) 1897

 

In imagine Baile La Vii din Constanta la 1897, undeva in dreptul garii de astazi, la 3 km. de gara veche.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

83
Techirghiol
19.06.2019 07:52
Actual: 22° C
Viteza vantului: 3,1 m/s