Cover Image

Despre Căluşarii din Balcani şi calendele greceşti

Publicat de Aurel Băjenaru, 30 Octombrie 2024
Timp de citire: 7 minute

Oare de ce "Căluşarii" aromâni, românii din Balcani celebrează această amintire a zeului Marte cu scut și săbii, precum vechii preoți salieni, preoții dansatori cu săbii ai cultului, iar Vlahii de dincolo de Dunăre, românii de astăzi cu ciomege de păstorit ? Suntem noi acei "pastores romanorum" pomeniți în cronica notarului Magister P.?

Căluşerii sau Aruguciarii la Aromâni.

De Pericle Papahagi

Nu cred să fie vre-unul printre Aromâni, căruia să nu-i fî palpitat inima de , bucurie, în aşteptarea zilei de Anul nou, spre a vedea şi admira pe frumoşii şi mândrii aruguciari sau aluguciari cum, li se mai zice. Acesta-i un obiceiu aşa de cunoscut şi de răspândit în cât nici nu voiţi întră în descrierea amănuntelor aici. Toţi îl cunoaştem, căci toţi cu interes şi plăcere ne-am ţinut pe urma aruguciarilor, de multe ori flămânzi şi pe frig, ca nu care cumva să ne scape vre-un amănunt din splendoarea jocurilor, glumelor şi veseliilor lor.

Toţi ştim, că se constituesc în cete unele mai mari, altele mai mici dar în tot deauna fără soţ, cum şi la căluşeri la Daco-Români. Se travestesc apoi felurit, după localitate, unii se îmbracă în haine de căpitani. alţii se fac arapi, alţii în chipuri de animale, într’un cuvânt în chip şi fel. In Tesalia-Epir, prin sate, din întreaga ceată numai câţiva se travestesc, pe când ceilalţi se mulţumesc numai să poarte câte o mască, spre a nu fi cunoscuţi şi servesc la purtatul obiectelor în cari poartă darurile ce capătă dela stăpânii caselor, unde se duc. Toţi însă sunt înarmaţi cu măciuci sau săbii de lemn, afară de căpitan şi bubair, cari poartă săbii adevărate. Acesta, bubairul sau bubuşarul, mai este îmbrăcat peste tălăgan şi cu clopote de diferite mărimi. Une-ori poartă clopote şi întreaga ceată.

Obiceiul este acelaşi şi la locuitorii greci ai Tesaliei, la aşa numiţiii Garaguni,Brudzu-Vlahi, Copăciari, toţi români desnaţionalizaţi. Obiceiul acesta a izvorît din jocurile şi veseliile ce se obişnuiau cu prilejul sărbărilor calendelor la Romani, cari se făceau cu o pompă deosebită la anul nou.

Romanitatea lui trebue pusă deci în afară de ori-ce îndoială. Calendele erau curat romane, în cât numai aşa se explică zicătoarea ad calendas graecas pentru exprimarea adverbialului nici-odată, fiind-că Grecii nu aveau calende, după cum nici ; caii n’au paşti în ziua de astăzi, pentru ca să se poată spune: la Paştile cailor, la Paştile cailor, adecă: nici-odată.

In adevăr cu prilejul sărbătorilor calendelor obicinuiau Romanii a da veselii publice dintre cele mai mari, petreceri de tot felul şi fel de fel de jocuri, cari aduc foarte mult cu ale noastre, ale Românilor. In treacăt pomenesc, că ş' la Romani, ca şi la noi Românii, — ne spune, Ducange, întrând copiii în casă, în prima zi de Ia nuarie, urează bine. Apoi mai departe adauge: ln ajunul calendelor copiii se »scoală de timpuriu şi iau cu dânşii un scut. Unul dintre ei este travestit într’o mască şi poartă la gât o mază—pită;fluerând, ei bat într’o timpană şi merg din casă în casă, se string în jurul scutului, pe când timpana sună şi masca flueră. După terminarea acestui joc, primesc daruri din partea stăpânului casei, după plăcere. Şi aşa fac în ori-ce casă.

In acea zi mănâncă tot felul de legume. Dimineaţa apoi se scoală, doi copii dintre ei iau ramuri de olivi şi sare şi întră prin case, unde salută pe stăpân şi-’i doresc: bucurie şi veselie în această casă »să fie, câţi fii. aţâţi purcei şi tot atâţia miei şi de toate bunătăţile; apoi înainte de răsăritul soarelui, mănâncă sau fagure de miere, sau altceva dulce, ca în tot anul să le fie dulce, fără ceartă şi fără muncă.

Nu cred de trebuinţă să insist asupra identităţii acestui obiceiu roman la toţi Românii (cfr. Gh. Dem. Teodorescu, Colindele Române, 1879; Martgiuca, Calendaru 1882). In treacăt spun. că atât mas carea, cât şi travestirea şi felul urării, precum şi gustarea a ceva dulce, ca să fim dulci în tot cursul anului, ne întâmpină la Românii de pretutindeni.

[...]

Gazeta de Transilvania, 25 Octomvrie (7 Noemvrie) 1906

°°°

În primul rand vreau să lămuresc aici o inexactitate a autorului.

Calendele, la romani, desemnau prima zi a lunii, zintâiul, cum se spune la români, în popor. Totodată, această primă zi reprezenta și ziua care era fixată pentru plata datoriilor.

Expresia latinească „ad calendas graecas”: ce se traduce prin „la calendele grecești” reprezintă o prescurtare a expresiei, mult mai explicită, „a plăti la calendele grecești” ("ad calendas graecas solvere"). Istoricul Suetoniu relata că inclusiv împăratul Augustus oferea adesea un astfel de răspuns creditorilor săi.

Rău-platnicii spuneau, cu ironie sau în derâdere, că ei vor plăti „ad calendas graecas”, deoarece grecii nu aveau calende. Așadar, această expresie era echivalentă cu... niciodată. La grecii antici, în cazul împrumuturilor exista şi o a treia parte (girantul), care avea obligaţia să achite datoria la termenul stabilit dacă debitorul nu o făcea el.

Această vorbă a rămas și astăzi, tot pentru a exprima ironic sau cu supărare acest "niciodată"! În limba română, cu aceeași semnificație, s-au creat și expresii ca: la paștele cailor, la Sfântuʼ Așteaptă, la moșii verzi etc.

Sărbătorirea "calendelor", ca și Brumalia sau Vota a fost interzisa de împăratul Justinian în anul 561.

° ° °

Revenind la Căluşari și Căluş, la români are rolul de a asigura fertilitatea şi fecunditatea. Acestea sunt aduse – conform credinţelor – de simpla prezenţă şi de jocul căluşarilor în curtea gospodarilor, în jurul mesei pe care gazda pune grăunţe, lână, apă, sare, pelin, usturoi, folosite în hrana animalelor sau la însămânţatul din anul următor.

La romanii preoții dansatori salieni practicau ceva asemănător. Salienii alcătuiau un colegiu de 12 preoți ai cultului zeului Marte, colegiu cu sediul pe colina Palatinului din Roma, păstrători ai scuturilor sacre și conducători ai dansurilor războinice la sărbătoarea acestuia; salii. (din fr. saliens, lat. salii)

Prin cele relatate despre jocul călușarilor din Balcani, se pare că acestia sunt mult mai aproape de tradiția războinică a preoților romani salieni care și ei, sărbătoreau prin dansuri în jurului unui scut cu sabia în mână.

° ° °

În imagine dansatori din Skopje, Nordmacedonia, de Rusalii, 1930.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

60
Techirghiol
06.11.2024 09:36
Actual: 6° C
Viteza vantului: 0.85 m/s