Cover Image

Despre Dionisie cel Mic - autorul erei crestine si alti martiri si parinti dobrogeni

Publicat de Aurel Băjenaru, 21 Aprilie 2019
Timpul de lecturare: 13 minute

[...] Să nu se mire cineva pentru că zic acest cuvânt "catolic", de oarece acei mucenici şi-au dat viaţa pentru credinţa care s-a mărturisit de cătră sfinţii Părinţi în conciliul din Niceia şi în cel din Constantinopol, unde s-a statorit formula Cred-ului şi unde părinţii conciliului au mărturisit zicând : PISTEUO EIS MIAN, AGIAN, KAI APOSTOLIKHN KATOLIKHN EKKLESIAN (Cred întru una sfânta şi apostolică  "catolică"  biserică).

(orginal greceste: ... Εἰς μίαν, Ἁγίαν, Καθολικὴν καὶ Ἀποστολικὴν Ἐκκλησίαν ,  "...Și întru una sfânta catolică si apostolică Biserică, mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor." - Crezul Conciliului de la Constantinopole - 381 n.r.)

 

Afară de ereticii excomunicaţi, toata lumea creştină a fost catolică pâna la desbinarea greceasca întâmplată definitiv la anul 1054, când disidenţii greci în frunte cu Cherularie au început a se numi pe sine "ortodocşi", ca şi cum ei singuri ar fi fost stâlpi ai credinţii „drept măritoare".

***

CHERULARIE (KERULARIOS), Mihail (1000-1059), patriarh de Constantinopol (1043-1059), excomunicat de papa Leon IX, l-a excomunicat la rîndul său pe acesta, ceea ce a provocat Marea Schismă (1054).

******

 

Schythia Minor - martiri crestini

Dintre provinciile vechi ale imperiului roman, cari — din mila lui Dumnezeu, — astăzi fac parte din teritorul ţării noastre, mai multe şi mai precise notiţe avem despre Scythia Minor, adecă despre Dobrogea de azi.

Diocleţian (284—303) din interese politice separă această provincie de Moesia inferior, căreia îi aparţinea înainte, constituindu-o provincie aparte cu numele de Scythia Minor, a cărei capitală era Tomis sau Tomi, oraş lângă marea Neagră (Constanţa de azi).

In această mică parte de ţară a noastră, în sinaxariile romane am aflat 69 de mucenici şi muceniţe spuşi cu numele şi 38 al căror nume se tace, precum şi patru sfinţi Părinţi recunoscuţi de biserica universală. 

Numele acestor mucenici şi muceniţe, cele mai mult sunt de origine latină, şi numai foarte puţin sunt sau se par a fi de origine grecească. Iată ce aflăm la Ioannes Bollandes (op. cit.).

IV. Nona Ianuarii (2 Ianuarie,), Tomis în Ponto S. S. martyres Argaeus, Narcissus et Marcellinus. Aceştia erau trei fraţi militari, cari fiindcă în persecuţia lui Liciniu n'au voit să lupte înpotriva creştiniilor, au fost ucişi.

Martirologiul Ieronimian, care este cel mai vechiu, la 3 Ianuarie aminteşte alţi trei fraţi militari ucişi sub Liciniu, tot în Tomi, şi anume : Claudonius, Eugenius şi Rhodi.

Sa nu ne mirăm că aici oraşul Tomis se zice „in Ponto", căci iată cum esplica însuşi Bollandus : — Tomi, altă dată zis Tomis, era orăşelul capitală a provinciei Pontul, care acum (adecă la 1643, când s'a tipărit cartea) este o parte a Bulgariei, precum odinioară era o parte a Moesiei  inferioare lângă Pontul Euxin. Lângă aceasta mare este Tomis, în care oarecând a fost exilat poetul Ovidiu. (Vezi, Bollandus, op. cit. Tom. IV, p. 56).

VI Kalendas lunii (27 Mai), Tomis ad Pontum Euxinium S. S. mart. Helias, Lucianus, Zotlcus, Martialis, Victorius, Murina et Seryulus.

XII Kalendas Iulii (26 Iunie), Tomis in Scythia S S. mart. Strator, Theodotus, Marina, Rodofia, Marinus, Secundinus, Theonus et Sodena. 

III Nonas Iulii (5 Iulie), Tomis in Scythia S. S. mart. Paulus, Cyriacus, Paula, Feliciana, Thomas, Felix et Aemltius.

VIII Idus Iulii (8 Iulie) S. S. Epictetus presbyter, Astion monachus et Almyride (Halmyris n.r.), martyres Tomitani.

VII Idus Iulii (9 lulie), S. S. mart. Tomitani, Zeno, Mimias, Vitalis, Ruffinus, Evangelius. Urisius et Agnitus.

VI Idus Iulii (10 Iulie), S. S. mart. Tomitani: Marcianus, Domnus, Diomedes, Ioannes, Sisinius, Aurelianus, Emillanus et alii triginta etocto.

Idibus Septembris (13 Septemvrie) : Tomis in Ponto S. S. mart. Macrobius, Gordianus, Zoticus, et Lucianus, sub Licinio imperatore.

Kalendas Octobris (1 Octomvrie), Tomis in Moesia inferioare S. S.mart. Priscus, Cresceos, Evagrius, Denegotla, Faustinus, Martialis, Ianuarius, Alexander, Euprobus, Digna, Cotia, Saturnina, Spes, Castus, Primus, Donatus, Pacicus, Probus, et Digna altera.

Toţi aceşti mucenici şi muceniţe şt-au vârsat sângele pentru credinţă în timpul persecuţiunilor din imperul roman, adecă înainte de Constantin cel Mare creştinismul era destul de răspândit în această provincie. Pe aceşti mucenici şi muceniţe îi cunoaştem fiindcă aparţineau imperului, unde centrele se interesau de ei şi de soarte lor culegându-Ie datele şi transmitându-ni-le nouă ca pe o comoara de exemple de eroism şi generositate. 

Nu aşa s'a Întâmplat cu mucenicii cari trăiau afara de Imperiu, despre cari nu se ştie nimic, şi al căror nume n-au ajuns până la noi. 

 

Patru Sf. Părinţi români

Tot Scythia Minor a dat bisericii universale patru Părinţi şi anume:

Sf. Veteranus sau Bretanios, a cărui amintire se prăznuieşte la 25 Ianuarie, iar la Bollandus este însemnat cu următoarele cuvinte:

 — VIII Kalendas Februarii, Tomis in Scythia Sancti Veterani sau Bretanionis episcopi (commemorano), qui mira sanctitate et zelo catolicae fidei, sub Valente imperatore ariano (364-378) cui testitit, in ecclesia floruit. — lata ce zice Istoricul grec Sozomenus despre acest episcop şi despre ţinuta sa energica faţa de Împăratul Valente, care la anul 364 merse în provincia aceea pentru a o teroriza ca sä treacă la arianism, pe când Veteranus îndemna poporul să rămână statornic în credinţa catolică :

 — Neamul acesta (al Sciţilor) — zice Sozomenus, — are multe oraşe, orăşele şi sate, între cari locul de frunte îl ocupă Tomi, care este oraş mare şi bogat lângă mare, Ia partea stângă când cineva merge cu corabia (din Grecia) înspre marea Neagră.

Vechiul obiceiu, care şi acum se păstrează, este ca un singur episcop să păstorească întreagă biserica acelui popor. Astfel, în timpul despre care vorbim, în fruntea acelei biserici era Veteranus sau Bretanios, când şi împăratul merse la Tomi.

Dupăce a mers la biserică şi — pre cum îi era obiceiul, — dupăce s'a silit să înduplece pe episcop ca să comunice cu arianii, s'a convins că Veteranus este statornic în credinţa catolică, de oarece acesta, după ce a vorbit împăratului despre învăţăturile conciliului din Niceia, l-apărăsit şi s'a dus în altă biserică, iar poporul l'a urmat. (Vezi textul.la Baroriiu. Annales eccl. an. 371, Nr. 9<0.

Impăratul a exilat pe Veteranus, dar în curând la rechemat. Lui, in scaunul episcopesc din Tomis i-a urmat Gerontius, al cărui nume îl aflăm subscris în actele conciliului din Constantinopol delà 381.

 

Sf. Teotim: — XII Kalendas Maii (20 Aprilie), Tomis in Scythia, S. Theotim epìscopi (comemoratio), quem ob insignem elus sanctitate atque miracula, etiam infidèles barbari veneraţi sunt. 

Despre acest sfânt episcop tot Sozomenus ne spune că era foarte învăţat, mai cu seamă în filosofie, şi că pentru virtuţile sale şi pentru minunile ce făcea, de cătră Hunii cari locuia pe lângă Dunăre erâ numit "Deus Romanorum".

 — A trăit pe timpul împăratului Arcadiu şi a luat parte la conciliul Constantinopolitan delà anul 381, în care se ivise o mică neînţelegere între sf. Epifaniu episcopul din Salamina Ciprului şi sf. loan Gură de aur arhiepiscopul Constantinopolului. Sf. Epifaniu adecă cerea să se osândească toate scrierile lui Origene (Origenes - teolog crestin 185 - 254 n.r.) împreună cu memoria lui, de oarece din acele scrieri mulţi creştini luau prilej de a mărturisi greşale şi erezii; sf. loan Gură de aur însă, propunea să se osândească numai scrierile cari s-au dovedit de rele, iar memoria marelui scriitor alexandrin să se lase în pace, Sf. Teotim era de partea sf. loan Gură de aur, iar istoricul grec Socrates (lib. VI, cap. II) ne citează şi cuvintele pe cari el le-a zis sf. Epifaniu:' 

— Eu, Epifane, — zice sf. Teotim, — nici pe omul mort de atâta vreme n'aş vrea să-l batjocuresc şi nici n'aş îndrăzni, să fac un lucru atât de necuvincios, adecă să osândesc acele cărţile cari înaintaşii nostri-nu le-au osândit nici odinioară: mai cu seamă că într'ânsele nu aflu nici o învăţătură rea. După intervenţia sf. Teotim, care se vede că avea o oareşicare autoritate între ceialalţi Părinţi ai conciliului, sf. Epifaniu a cedat şi nu s'au osândit tóate scrierile lui Origene.

 

loan Casian (Johannes Cassianus n.r.). Acest productiv scriitor bisericesc, — după cum ne spun mai mulţi scriitori de Patrologie, ca Mannucci, Giraud, ş. a. — s'a  născut în Dobrogea noastră pela anul 360. De tânăr întră într'o mănăstire din patria sa, apoi merse la Betlehem şi în Egipt, iar pela anul 398 îl aflăm la Constantinopol ca diacon şi învăţăcel diligent al sf. loan Gură de aur. 

La anul 405 când învăţătorul său fuse exilat, Casian merse la Roma ca să-i arate şi să-i apere nevinovăţia înaintea papii Inocenţiu I, şi încă tot în Roma era când auzise despre moartea sfântului arhiereu. 

Papa Inocenţiu I îl hirotoni întru preot, iar el — nu mult după hirotonire merse în Marsilia, unde înfiinţa două mănăstiri, una pentru bărbaţi şi alta pentru femei, numite „mănăstirile sf. Victor". Aceste mănăstiri, împreună cu aceea numită a sf. Onorat, din cea mai mare dintre insulele Lerins, sunt primele mănăstiri din Gallia veche, din Franco-Gallia evului mediu şi din Franţa evului modern, aşa încât noi întru câtva ne putem mândri, că primul întroducător de viaţă călugărească în Franţa, a fost un călugăr născut şi crescut pe malurile Dunării noastre.

Delà loan Casian avem şi mai multe scrieri, şi anume : „De institutis coenobiorum et de octo principaliorum vitiorum remèdiis", operă cuprinsă în 12 cărţi; "Conlationes Patrum" în. 24 de cărţi, în cari tractează  despre viaţa sufletească şi despre virtuţile creştineşti. Această sciere, şi astăzi serveşte de normă pentru maeştrii de viaţă spirituală. In apus, loan Casian este cunoscut ca un scriitor care favoriza semipelagianismul (doctrina crestina in legatura cu "pacatul original" n.r.) sau poate chiar l-a provocat.

 

Dionisie Exigul (Dionysius Exiguus cca 470 - cca 545 n.r.), tot în Dobrogea noastră s'a născut, de unde merse în Roma, unde ajunse abatele unei mânăstiri. Era numit „exiguus" sau „cel mititel", fiindcă era mic de statură. Scriitorul Aureliu Casiodor îl laudă foarte mult, numindu-l "Scyta natione sed Romanus corde" (dobrogean cu suflet de roman n.r.). Era foarte învăţat, mai cu seamă în limbile latină şi greacă.

Delà acest Dionisie născut şi crescut pe plaiurile noastre de astăzi, ni-au rămas o mulţime de scrieri, şi anume : Un codice de canoane bisericeşti, aprobat de biserica apuseană ; O colecţiune de decrete de ale papilor, delà Siriciu şi până la Anastasie II, adecă delà 384 până Ia 498. 

A tradus din greceşte tractatul sf. Grigorie din Nissa „despre crearea omului" ş. a.; dar cele mai însemnate din scrierile sale, cari singure ar fi fost de ajuns ca din Dionisie cel Mititel să facă un om mare, sunt: lucrarea despre ciclul Pascal de 95 de ani, pentru a determina în fiecare an ziua în care trebuie să se serbeze Paştile, şi "Fixarea primului an al erei creştine".

Inainte de Dionisie, în Europa istoria socotea timpul după anul legendar al întemeierii Romei sau al începutului Olimpiadelor greceşti, sau chiar după anii de domnie ai împăraţilor, ai regilor şl al consulilor.

Dionisie veni la ideia că creştinii ar trebui sa socotească anii delà naşterea Mântuitorului. Luând deci textul din Evangelia dupa Luca (3, 1) unde se zice cä în anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu, Mântuitorul avea etatea cam de treizeci de ani, el spuse ca avea douăzeci şi noua de ani împliniţi. Anul al cincisprezecelea delà moartea lui August (767 a. u. c.)» adecă de când Tiberiu a început să domnească singur, era anul 782 delà Întemeierea Romei din care subtrăgând 29, i-a rămas anul naşterii Mântuitorului, adecă anul Romei 753.

Socoteala aceasta uşoară de şi se menţine şi astăzi, este greşită, de oarece Tiberiu a domnit şi împreună cu tatăl său vre-o patru ani, iar Èvangelistul Luca nu specifică anii, decând adecă Tiberiu a început să domnească singur. Asta însă nu micşorează întru nimic valoarea lui Dionisie, ci lui îi revine meritul de a fi început să socotească anii istoriei delà naşterea lui Isus Hristos, şi prin urmare el este autorul calendarului şi al erei creştine.

Observatorul, 1933

 

In imagine cripta din Constanta.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

25
Techirghiol
24.05.2019 02:01
Actual: 16,32° C
Viteza vantului: 3,6m/s