Despre voievozii și boierii slavi ai românilor

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Decembrie 2024
Timp de citire: 5 minute

Preotul armean Hugas lngigian (1758-1843), calator care s-a perindat şi prin Bucureşti pe vremea Mavroghenilor, era un învăţat autor de scrieri istorice şi geografice care a lăsat o bună descriere a oraşului inclusă într-o vastă lucrare intitulată Geografia celor patru părti ale lumii, elaborata în 11 volume sub auspiciile congregaţiei religioase a Mcchitariştilor din Veneţia, la care a contribuit şi dânsul. Ingigian a redactat părţile referitoare la Turcia europeană şi Armenia, inserând capitolul despre ţările româneşti în volumul VI al acestei vaste colecţii, tipărită la Veneţia în 1804. Ştirile corespund însă epocii 1780-1785 şi tratează despre situaţia lor .geografică, guvernământul, organizarea administrativă şi bisericească, situaţia economică ş.a.

Interesanta este referirea sa la conducatorii slavi ai romanilor, traducere la randul ei mentionata intr-o comunicare a Academiei Romane de mai jos.

° ° °

Valahia si Moldova - Hugas Ingigian

In memoriile Secţiunii istorice a Academiei române se publică, într o fascicolă de 64 p. partea privitoare la Valahia şi Moldova, din lucrarea în 11 volume a călugărului armean mechita rist Hugas Ingigian, „Geografia celor patru părţi ale lumii", tipărită la Veneţia dela 1802—1808.

Partea privitoare la principatele române e tradusă de dl H. Dj. Sirouni şi prezentată Academiei de dl N. Iorga, In prefaţă H. Dj. Sirouni arată că între scrierile părinţilor mechitarişti armeni, apărute Ia Veneţia şi la Viena, suntmulte părţi şi date privitoare la Valachia şi Moldova. Pentrua se vedea legăturile dintre noi şi Armeni, d-sa îşi propune să traducă şi să dea publicităţii extrasele privitoare Ia români şi la România.

Se ştie că Armenii, emigraţi în diferite timpuri, s'au aşezat şi în principatele române, mai ales în Moldova, Lucrarea ce ni se înfăţişează azi cuprinde date deacum 130 ani asupra Valahiei şi Moldovei. Pagubă că trad cătorul nu dă nici o informaţie asupra izvoarelor de informaţie a păr. Ingigian. A trăit el şi in principate? Şi a adunat datele dela conaţionalii săi aflători aici ? A cunoscut însuşi izvoarele istorice româneşti, precum şi descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir? Materialul tratat presupune aproape toate aceste izvoare. E împărţit în 12 capitole, în care vorbeşte despre: Numele şi graniţele Ţării, întindere şi populaţie, Munţi,râuri şi locuri, Climă şi bogăţii, Comerţ, obiceiuri şi limbă, Date istorice. Guver narea, Sigilul ţării şi titlurile Domnului, Venitul Ţării, Oştirea, Religia şi Mitro polia, împărţirea.

Autorul cunoaşte discuţia din timpul său asupra originii numelui ţărilor româneşti şi a poporului.

Ştie că suntem născuţi din amestecul a trei popoare: Daci (mențiunea despre Daci este introdusă probabil de Iorga în articol n.m.), Romani şi Slavi. Despre populaţia pe care o socoteşte în amândouă principatele, după conscripţii ale vremii, la un milion, spune că „scade din zi în zi, cu începere dela începutul veacului trecut. Numărotarea lui Const. Mavrocordat". Oamenii fug de conscripţii temându se, nu fără motiv, de noui biruri. Moldova se hotăreşte cu Nistrul la răsărit. Hotinul, Soroca sunt cetăţi moldoveneşti.

„Cele două principate sunt dintre provinciile cele mai fertile şi cu repu taţie mai meritată în lume. Nu există o provincie asemănătoare în toată Turcia europeană. Pământul câmpiilor, în special în Valahia, este moale şi îngrăşat.

Cu puţină muncă se obţin produse abondente"... Sunt multe cunoştinţe de detaliu, ale căror izvoare autorul nu le indică nicăiri: despre climă, sămănături, recoltă, animalele ţării, specialităţile de oi, cornute, cai, comerţ etc.

Dă şi informaţii eronate, adeseori contrazicătoare, cum sunt acele asupra ţăranului. Intr'un loc spune că sunt voinici şi sănătoşi, că casele nus dese, afară de „gasă", — totuşi afirmă că nu prea sunt bătrâni de 70 ani şi că „po porul de rând este inapt spre artă şi cu caracter slab, prin urmare meseriaşii sunt în genere străini". (Afirmaţia poate vrea să fie o explicaţie pentru mulţii neguţători şi meseriaşi armeni ce s'au stabilit în Moldova.)

Ştie de Radu Negru dar scrie: „Se pare că acest Radu era un descendent al domnitorilor slavi, cari stăpâneau Serbia... După numele lor se cunoaşte că erau slavi şi întrebuinţau limba slavă în ordinele şi poruncile domneşti...

Pare că boerii ţării, nobilii ţării, ţineau de Slavi, iar pământenii vlahi, de neam roman, cari erau massa poporului şi tot odată pătura de jos, se supuneau celorlalţi".

Despre limbă: „Limba lor este italiană, amestecată cu slavoneşte". Dintre judeţele Moldovei dintre Prut şi Nistru sunt amintite: Soroca, Orheiul, Lăpuşna.

S. V.

TRANSILVANIA, Iunie 1929