Dies Domini

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Iulie 2025
Timp de citire: 2 minute

Revin cu o subliniere privind procesul prin care ziua de „Duminică” a apărut în forma în care o cunoaștem astăzi, precum și asupra perioadei în care s-a desfășurat acest proces — o epocă în care Dacia romană fusese deja de mult abandonată.

Deci denumirea «Duminică», corespunzătoare celei de-a șaptea zile a săptămânii, a apărut doar în cadrul urmașilor unui popor a cărui dezvoltare a urmat toate etapele influențate de cultura, legile și obiceiurile Imperiului Roman, cel mai devreme după anul 321 d.Hr., când împăratul Constantin a instituit ziua de odihnă sub denumirea de «Dies Solis», transformată ulterior de creștini în zi de cinstire a Domnului, numită «Dies Dominica», ca parte a procesului de separare și diferențiere față de sabatul iudaic (sâmbăta).

Chiar daca prima atestare a expresiei apare în Apocalipsa 1:10, unde Ioan spune: „În ziua Domnului eram în Duhul…” („ἐν τῇ κυριακῇ ἡμέρᾳ” în greacă), aceasta este o sintagma generala, nespecifica si nu are nici o semnificatie din care sa rezulte "Duminica" zilelor noastre, o zi a saptamanii din sapte

Edictul lui Constantin cel Mare (321 d.Hr.) a jucat rolul major: el a decretat duminica drept zi de odihnă oficială în Imperiul Roman, numind-o „venerabili dies Solis” (ziua venerabilă a Soarelui). Deși păgână ca expresie, creștinii au reinterpretat-o teologic ca „Ziua Domnului” (Dies Domini).

Confirmarea o gasim in documentele oficiale ale Conciliului de la Laodiceea sau in scrierile "Sfintilor Parinti".

• În secolul al IV-lea, Conciliul de la Laodiceea (c. 364) a condamnat respectarea sabatului iudaic și a cerut creștinilor să se odihnească în „Ziua Domnului”.

• Sfântul Augustin (354- 430) și alți teologi au consacrat acest nume în uzul bisericesc și liturgic.

Poate că acum este mai clar pentru toți cei care presupun că cetățenii Daciei romane, după anul 270, retrași în munți pentru un sejur de o mie de ani, la adăpost de vandali, ar fi preluat aceste obiceiuri de la distanță din Imperiul Roman și ar fi păstrat cu sfințenie liturghia de duminică până în anii 1300, la crearea primelor Țări Românești.