Din călătoria mea la Bucureşti şi la Constantinopole (II)

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Septembrie 2020
Timp de citire: 5 minute

De TEODOR FILIPESCU.

Parte a a II-a.

XIII.

(Urmare.) 

In etajul prim se vede, un mozaic superb delà Cos (Asia) reprezentând paradisul, figuri de marmoră, scrisori pe piatră din timpul babilonilor, mumii egiptene, vase de pe timpul lui sultan Selim III (anul 1799) bucate din moschea din Cania de pe timpul sultanului Osman întemeietorul Turciei. In sala din stânga, sunt inscripţiuni comemorative de pe timpul lui Ahaz şi Ezekiasul VIII regilor israeliţilor, multe figuri, între cari: Hermafrodia, Bahus, Hermes, lupiter, Apolo, Mars, Nero, Alexandru cel Mare, Artemisia, Venus, Samson, femei romane, Adrian, Euripides etc. In camera mică laterală sunt obiecte de bronz şi aur găsite la Troja, Sidon şi Hisarlik de Sehileman, hârburi de sticlă etc., statua Iui Ahile, baia de marmoră a sultanului Murat, obiecte de aur purtate de nevasta lui Alexandru cel Mare, Apis (boul) sculptat din aur şi bronz de pe timpul bizantin, hârburi de sticlă de pe inzula Kipros.

Un catalog în altă limbă decât limba turcă nu există, şi dacă ar voî cineva să studieze tezaurul, care se află în acest muzeu, ar trebui să sacrifice o lună. 

Ceva mai departe de această potrtă e Poarta Adrianopolei. (Edrene Kapu); Ia o depărtare de un sfert de oră face zidul o curbă, în care e zidit Palatul Valacherna şi Hepdoman Serai sau pe turceşte Tekfur Serai (Seraiul Mare). Palatul Valacherna a servit pentru încoronarea împăraţilor bizantini începând cu secol. XH-lealn acest zid se află mai multe porţi zidite, între care şi Poarta Valahă prin care a ieşit în an. 913 împăratul bizantin — cu patriarhul şi cu demnitarii curţii —să negocieze pacea cu împăratul bulgar Simeon, care împresura Constantinopole. 

Spărtura prin care au întrat turcii în oraş se află lângă colţ, unde zidul face unghiu trecând în curbă. Ceva mai departe e Poarta Egri, lângă care aveà sultanul Fatib cartierul său general. Lângă această poartă e Palatul Valaherna care a fost apărat mult de creştini, şi în care a descălecat Sultanul Mehmed II. când a întrat în oraş. Până la luarea Constantinopolei au locuit în acest palat împăraţii bizantini. Lângă acest palat a fost palatul »Hepdoman sau Tekfur Sarai. 

Prin Poarta Egri  se întră în Cartierul Blachernilor adecă în Cartierul Valahilor, cari au locuit această parte a oraşului, cunoscută astăzi sub numele Eiab, dar cari valahi sau grecizat deja.

Acest cartier a fost cea mai frumoasă parte a capitalei ; avea o mulţime de palaturi şi biserici bogate şi era tot aşa de frumos, ca şi districtul împărătesc care era în partea de lângă sf. Sofia.

Lângă Cartierul Valah către sudost în mahalaua Bogdan Sarai, erau mai nainte palatele prinţilor a Munteniei şi Moldovei. Aceste palate erau lângă moschea Kefali de acuma, vis-à-vis era mănăstirea frumoasă sf. Ion Botezătorul). In acest cartier cu Fanarul, în care fură colonizaţi grecii de prin oraşele cucerite după luarea Constantinopolei locuiau mai nainte românii (valahi) dar se perdură în rassa grecească numai prin greşeala pe care o făcu cuceritorul Bizanţului. Sultanul Mehmed II.

Acest sultan a primit după cucerirea Constantinopolei pe patriarhul Genadie cu o ceremonie neobişnuită şi i-a dăruit privelegii neaşteptate întărind oficiul patriarhiei în sens naţional grecesc. Deşi crescut sub cultura asiatică Mehmed II. avea mai bună inimă, şi era mai onest decât grecii cu cultura lor bizantină. Această o dovedeşte următorul episod istoric: Când a fost adus premierul grec, căpitanul Lucian Notaros, cel mai bogat om, înaintea sultanului Mehmed II., i-a predat un tezaur foarte mare, pe care l-a ţinut ascuns în palatul imperial. La întrebarea sultanului: >Pentruce nu aţi întrebuinţat acest tezaur în folosul ţării şi al domnitorului vostru? răspunse Notaros: >După părerea mea smerită,acest tezaur a fost destinat pentru D-voastră, şi d'aceea l-am ascuns . Acest răspuns a mâhnit pe sultanul şi i-a zis: »Dacă acest tesaur era delà Dumnezeu mie destinat, pentru ce l-aţi ţinut ascuns atât timp, şi nu aţi vrut să-l predaţi ? Atunci s'a scuzat Notaros aşa: >Impăratul Constantin a fost om tenace şi certăreţ, şi a nădăjduit în sfaturile şi promisiunile străine, că va învinge«. Văzând sultanul, că Notaros e un om laş şi ticălos a ordonat şa se depărteze, (vezi Ahmed Muhtar Paşa, Fethi-Djelili Constatinie, Stambul 1903. p. 201).

Cu această mică istorisire sfârşesc descrierea capitalei califilor în speranţă că tinerii universitari români din Constantinopole vor cerceta mai aproape inscripţiunile de pe Zidul Valah, Palatul Valah şi Cartierul Valah din Stambul, făcând lumină în istoria neamului nostru, care a fost odată tare şi mare în Balcani şi s'a lăţit până în Bizanţ.

(Va urma). 

Tribuna,  29 Maiu (11 Iunie) 1907 

In imagine Tekfur-Serai in 1885.