Din Tekirghiol Movilă (1926)

Publicat de Aurel Băjenaru, 13 Octombrie 2019
Timp de citire: 9 minute

- Note şi Impresii -

Baie de lux?... Hm!... adecă te duci la Tekirghiol cu toată casa? Poi deh!... cine poate!... — Aşa mă'ntâmpinau prietenii, cu cari se întâmpla să vorbesc de: „Ce te faci în vara asta?", înainte de plecarea din Bucureşti.

Baie de lux Tekirghiol?

Da şi nu, s'ar putea răspunde. O lună de Tekirghiol, cu plajă, băi de mare sau de nămol în lac, poate costa de persoană dela 12.000 — 50.000 de lei în sezonul principal, după cum vrei să trăieşti. O familie de cinci membri dela 30—35 mii de lei în sus, se'nţelege de sine fără „pockeroş" şi fără „chefuri", ba chiar şi fără balurile de rigoare dela: „Hotel Movilă", „Hotel Popovici', „Cazinou", etc. Baie de oameni sănătoşi „tun"? Asta da, sau cel puţin aşa se pare, întru-cât cei cu adevărat bolnavi nu se prea arată: nici la înghesuiala dela plajă, nici la cazinou Şi nici chiar la mica bodegă-cafenearestaurant:„la Turci". 

EU cred că Tekirghiolul este totuşi cea mai plăcută staţiune balneară, ce-o avem, cu toate lipsurile ei de azi. 

Călătoria. — Din Bucureşti, în Gara de Nord aceeaş mizerie cu lipsa de locuri ca şi pentru toate liniile principale fireşte numai pentru cei nătângi, cari nu ştiu să se ajute. Căci iată ce mi-a fost dat să văd la plecarea mea din Bucureşti! Intreg vagonul de cl. I. (unul era), compartiment de compartiment era de mai înainte rezervat: „1 comp. mare cl. I. pentru d. dr. T. fost ministru", idem pentru „întreprinderile metalurgice" ... idem pentru un bolnav (în acesta se instalaseră comod şease persoane cari nu făceau deloc impresia de a fi careva bolnav), etc, etc. Toate aceste compartimente cu bilete pe uşi şi un „şef" păzitor pe culoar. Discuţiile oricât de aprinse între d. Şef şi călătorii fără nume afişate pe geamurile compartimentelor avură ca singurul rezultat o perdere de timp fatală pentru acei „necunoscuţi", cari scăpară astfel şi ocazia de a-şi găsi eventual alte locuri în celelalte vagoane, sau în vagonul-restaurant.

Dar... distanţa între Bucureşti şi Constanta nu e tocmai aşa de mare şi apoi se mai găsesc şi printre cei „favorizaţi de soartă" oameni gentili cari îţi oferă un loc cu schimbul sau un Ioc la masă în vagonul-restaurant şi . . . timpul trece.

Constanţa. — Gara îţi face cea mai urîtă impresie: mică şi . . . murdară. Poate pentru eă e un fel de poartă a Orientului ţine să fie atât de „orientală", adecă neîngrijită! Hamali puţini şi cu numărul în buzunar. Ţi-se oferă în schimb destui hamali de ocazie, cărora la nevoie le încredintezi bagajul şi cari în drum ţin să-ţi povestească pe scurt „cazul" doamnei de eri sau de alaltă-eri, căreia „un pungaş" i-a şters geamantanul de dinaintea ochilor.

Am plătit unui hamal 100 lei pentru că mi-a scos dela bagaje un coş de 60 kg. şi mi-L'a adus până la un autobus "Movila". Linia ferată Constanţa-Tekirghiol, care era să se deschidă — după ziare — la 15 August a. c„ sau chiar la 15 Iulie, nu s'a mai deschis şi traseul, de câţiva ani gata, a început să se ruineze.Un loc în autobus lei 80, o maşină mare dela lei 800 până la 1200 sau şi mai mult.

Marea. — „Mare Nostrum"! iată ungând ispititor de câte-ori am ocazie să contemplez Marea Neagră din Constanţa, de pe coasta înaltă a Tekirghioliului, sau — ca în anul acesta din nou — din înălţimea Farului dela Tuzla, Dac'ar fi a noastră şi numai a noastră! Dac'am putea-o stăpâni cu vasele noastre! Acest vis împlinit ar vindeca pe jumătate cele mai încăpăţânate reumatisme ale unor vizitatori ai băilor de nămol din. Tekirghiol prin puterea razelor ultrareriolete ale mândriei naţionale satisfăcute.

Dar... deocamdată s'o iau mai domol, căci am plecat din Constanţa pe soseaua vecinic în reparaţie spre Tekirghiol şi trebuie să fiu atent la „hop"-urile şi băltoacele (plouase de curând), pe cari şofeurul  inteligent trebuia să ni-le anunţe din, vreme: „Ţin'-te bine boerule", întocmai ca surugii de pe vremea haiducului Iancu Jianu. N'am văzut încă ceva mai neglijent şi mai rudimentar in materie de căi de comunicaţie, decât şoseaua Constanţa-Tekirghiol pe vreme de ploaie. Gropi şi băltoace, prin cari vehiculele făceau adevărate minuni de echilibristică, ca şi bieţii pasageri în plus aceştia cu dureri de şale şi muşcări de limbă.

Şi aud că repararea acestei şosele, cea mai nouă şi acum în curs, costă câte un milion de kilometru!  

Dar... trece şi asta, căci iată se zăreşte Movila. Şi aici străzile (bulevarde) sunt — se pare -— în perpetuă construcţie şi prin noroiul formidabil înaintăm cu greu. In fine iată-mă în faţa unei cochete vile, unde mă voi instala pentru o lună de zile. Automobilul plătit plus un nu prea modest bacşiş pentru „drum greu" şi bagajele în locul lor, de-abia atunci simt aerul subţire şi curat şi observ, că cerul se mai răsbunase şi începuse a se limpezi. 

Toate năcazurile călătoriei fură intr'o clipă uitate şi ... hai la, mare!

De-acum o lună de zile în fiecare dimineaţă, înarmat cu patru beţe de cort si cu celelalte trebuincioase, îmbrăcat de tot sumar, vilegiaturistul o ia spre mare ca să prindă razele ultra-violete dintre 7 şi 10 a. m. Stai tolănit cinci minute, pe-o parte şi cinci minute pe alta pana ce pielea corpului ţi-se rumeneşte, batând în negru şi acumulezi astfel ... energii -calorii  pentru um nou an nou de munca.

Tekirghiolul în progres. - Cu vile tot mai multe si mai cochete, cu vizitatori din an in an mai multi si mai impestritati, cu tot mai multe restaurante, bodegi si dughene de "100 mii de articole", cu muzici la tot pasul de la orchestra de unul singur -  simpaticul viorist de la Turci - si pana la orchestra militara completă, cu baluri de fiecare zi, cu dans şi chefuri până'n zori, cu pocker, cu flirt-uri, cu înecurile de rigoare, etc. etc.

Ce mai rămâne de făcut în viitor? Puţin! In orice caz n'ar strica să se mai realizeze şi următoarele îmbunătăţiri, de exemplu: (lăsăm la o parte şoseaua şi calea ferată Constanţa-Tekirghiol, pe cari le putem considera ca şi gata! Ori nu?!)

Deci altele:

Nivelarea şi pavarea străzilor din staţiune. Canalizarea şi prevederea ei cu apă bună de beut pentru înconjurarea tifosului,care se anunţă destul de des; construirea câtorva vespaziane publice spre a păstra curată plaja şi străzile, construirea unui vast pavilion de cură cu totul modern, cu bibliotecă, sală de lectură, de muzică şi dans pentru toţi vizitatorii, aranjarea de locuri de sport moderne şi bine întreţinute. S'ar mai putea institui apoi poate şi un serviciu prompt şi conştiincios de salvare pentru cei cari fac băi în mare, căci oricât ar fi de interesantă pentru vizitatorii une-ori plictisiţi, ştirea despre „un nou înmec", cred totuşi, că nu pot fi amuzante asemenea „cazuri".  In fine ar mai fi de dorit reglementarea unei vieţi mai civilizate în staţiune: închiderea cârciumelor la o oră mai timpurie din noapte, înfrânarea speculei cu  alimentele şi altele de acestea.

Pentru accelerarea îndeplinirei şi a acestor mici (?) îmbunătăţiri la staţiunea balneară Tekirghioi Movilă, ar fi de-ajuns ca barosanilor noştri (foşti şi viitori miniştri, etc.) să li-se facă imposibilă — numai pe 2-3 ani — eşirea din ţară pentru căutarea sănătăţii, sau a distracţiilor de vară în streinătate. Căci, slavă Domnului! avem ape minerale, băi şi tot felul de staţiuni balneare ca să mulţumească pe toată lumea în ce priveşte puterea lor vindecătoare de orice boale! Ceeace ne lipseşte şi căutăm afară de graniţele noastre este: ordinea, curăţenia şi confortul. Dacă susamintiţid noştri bogătaşi s'ar vedea nevoiţi să cerceteze vara Tekirghiolul, Mangalia, Govora, Călimăneştii, Mehadia, Borsecul, Vatra-Dornei, Ocna Sibiului, Sovata, Covasna, Buziaşul, etc, etc., şi prin urmare să simtă şi ei lipsurile de mai sus „pe piele proprie", cum se zice, eu cred că situaţia s'ar schimba înspre bine fără întârziere.

Atunci staţiunile noastre balneare şi în special Tekirghiolul şi încă vreo câteva dintre cele mai importante ar putea ajunge să fie căutate ele înşile de streinii la cari căutăm astăzi noi ordinea, curăţenia şi confortul. 

S. Roşca

Societatea de Maine, 29 AUGUST - 5 SEPTEMVRIE 1926