Disoluția unui sat sub noii jupâni – Brebeni

Publicat de Aurel Băjenaru, 1 Septembrie 2025
Timp de citire: 6 minute

România își pierde locuitorii, iar acest fenomen se vede cel mai pregnant în satele mici ale Dobrogei. Noile relații de pseudo-iobăgie îi împing pe mulți în străinătate, în timp ce stăpânii politici storc vlaga acestei țări până la epuizare.

Satul Brebeni, numit odinioară „Ciucurchioi”, după vechea denumire otomană Çukurköy, este un mic așezământ ce se întinde pe un kilometru, într-o zonă pitorească de deal. Cândva, aici trăiau peste o sută de persoane. Astăzi, satul abia mai numără câțiva localnici, majoritatea trecuți de vârsta a treia. Doar patru familii mai locuiesc în Brebeni, un sat care își pierde treptat suflul.

Brebeni este una dintre numeroasele așezări aproape părăsite din sudul Dobrogei. Peisajul actual este dezolant: case abandonate se aliniază pe marginea unui drum prăfuit, care urcă și coboară printre râpe.

La intrarea în sat apar însă urmele „jupanilor” care și-au făcut aici un nou loc. În 2010 a fost ridicat un adevărat resort cu circuit închis, cu cabană de vânătoare și pârtie de schi dotată cu tunuri de zăpadă și instalație de teleschi. Complexul Agro-Turistic Brebeni, vizibil chiar de la drumul care se pierde apoi în hârtoape, pare un miraj într-un sat părăsit.

Pe marginea drumului a fost amenajată chiar și o platformă asfaltată de peste o mie de metri pătrați, cu rol de heliport. Așa se explică de ce „jupanii” Constanței nu resimt ambuteiajele zilnice de pe litoral și nici nu par preocupați să le rezolve – pentru ei, soluția este elicopterul.

Potrivit informațiilor din presa online, acest complex este o „ctitorie” a lui Nicolae Moga (PSD), apropiat al lui Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu, construit pentru fiul său, Răzvan.

În articole anterioare am scris despre istoria poporului român, marcată de o lungă relație de iobăgie cu foștii jupani – boieri slavi și bulgari. Relațiile actuale ale poporului cu noua clasă politică, „descălecată” după eliberarea din socialism, par să repete aceeași poveste nefericită.

Revenind la fosta așezare otomană Çukurköy (çukur = „groapă”, „vale adâncă”; köy = „sat”), aceasta se întindea pe ambele maluri ale văii cu același nume, între dealurile Arpalic și Ciucurchioi-Bair. Era „un sat mic, frumos, cu case bine zidite, cu curți așezate pe cinci uliți, înconjurate de păduri”. Dealul care domină satul, numit astăzi de noii stăpâni „Dealul Morilor”, vorbește despre o veche și autentică dezvoltare rurală.

Denumirea de Ciucurchioi, folosită după anexarea Dobrogei, a fost schimbată în 1930 în Brebeni, prin decretul de românizare a toponimiei provinciei foste turcești.

Componența populației satului la momentul intrării Dobrogei în România nu este cunoscută cu exactitate. Totuși, existența unei mici moschei de piatră, bine construită, cu un minaret de piatră – unic prin arhitectura sa – indică prezența unei comunități musulmane turce, înainte de ultimul război ruso-turc. Un asemenea minaret nu am mai întâlnit până acum: bine conturat, aflat încă într-o stare ce merită a fi conservată ca obiectiv turistic. Din păcate, moscheea a ajuns astăzi o ruină, martoră a unei părăsiri îndelungate.

Privind acum aceste locuri, sub lumina noilor informații despre „noii stăpâni” ai satului, nu rămâne decât amărăciunea și mânia.