Perioada de tranziție spre guvernarea comunistă pare să fi fost marcată timpuriu, la Mamaia, de „reîmpărțirea” averilor — de la cei care aveau către cei care își doreau să aibă — în disprețul legilor și al cutumelor fragilei civilizații postbelice a României.
În imagine: Palatul Regal de la Mamaia, cu vila Reginei Maria în dreapta și vila Știrbei în stânga.
DISTRUGERILE DE LA MAMAIA
Un grup de proprietari din Mamaia ne roagă să publicăm următoarele: Staţiunea Mamaia este bântuită de o bandă de tâlhari compusă din ţigani periferici şi ajutată de cei câţiva paznici cari există numai la două trei vile din Mamaia, singurele care au rămas întregi.
Toate celelalte vile au fost complect distruse de această bandă de tâlhari cari au spart zidurile pentru a scoate material electric, au ridicat şi vândut tot materialul sanitar, au scos şi vândut toată lemnăria: uşi, parchete şi ferestre, table de pe acoperişuri, sobe. Acum au început să desfacă zidurile şi încarcă, nestingheriţi de nimeni, cărămida pe care o duc cu căruţele la Constanţa şi o vând ca material de construcţie.
Avere de multe miliarde, care e în definitiv o avuţie naţională, este distrusă. In Mamaia nu există şi n’a existat nici odată nici un fel de pază. Există un post de jandarmi într’un sat, la o depărtare de treizeci kilometri de Mamaia. Suntem convinşi că d. ministru de interne, sesizat de cele ce se petrec la Mamaia, va interveni cu energia pe care i-o cunoaştem pentru a se salva ce se mai poate salva.
Universul - Capitala, 21 septembrie 1946