Dobrogea dunăreană

Publicat de Aurel Băjenaru, 1 Mai 2025
Timp de citire: 5 minute

[...]

Vaporul cu sbaturi, in fața Hársovei, inaintea uriaşelor canarale, intre care in amfiteatru sclipesc casele albe şi tiglele ca de cupru, ale acoperişurilor , totul- in clipa aceasta- , aminteşte de sosirea unui vapor , intr'un port dintr'un afund de fiord norveg. stâncos şi ameninţător deasupra apei . Imi aminteşte, in fine de o scenă intr'un decor asemanator , din Victoria lui Knut Hamsun.

Orăşelul isi ridică aşezările până în adâncul amfiteatrului de piatră , între cele trei urieşeşti canarale , din care una mult in spre miazănoapte apus, e durată în calcar roş.

In dreptul Hârşovei , Dunărea se adună intr'o şuvità de ape. Inainte de a se despleti din nou. Balta Bräilei, cu păinjenişul ei de canaluri şi lacuri, insufletite de o faună minunată , îşi incheie regatul de taină şi farmec abia la Ghecet, in fata Brailei.

Hârşova este un alt Balcic al Dobrogei. din fața căruia lipseşte- e adevărat, marea.

Dar dealurile de piatră albă care argintează coasta dela Cavarna inspre Mangalia , un cartier turcesc aci se numeste: DIŞ MAHALI, cu lumea lui de cadâne in feledgele şi turci cu şalvari şi cealmale in jurul fesului sängeriu , o moscheie care şi inaltà minaretul ca o suliță , toate acestea sunt adunate la olaltă in Hârşova, rasfränte in apele molcome , in amurgul indelung luminos peste Dobrogea.

Pictorii n'au descoperit Hårşova până acum . Cei cari n'au zugravit inca Balcicul , se pot indrepta spre Harsova. Ar fi o reluare de motive plastice, cu tot ineditul amanuntelor. Hârşova se ridică in hotarul nestatornic al mirajului Dobrogean. Pasagerii de pe vapor duc cu ei o amintire unică, invăpăiată , tremurâed in vazduh si in luciul apelor de gånd, spre adâncuri, ca o vedenie a soarelui.

De aci, mirajul se oglindeşte din nou, halucinant şi turburator , în miazănoaptea Dobrogei in dunga zarii, se ridică -albaştri - in departare , Muntii Macinului. Arátarea stăruie, ca un vis marin , rosfrânt in sclipet de unde, Şi mai tálázueşte încă odată, alb, marmorean, cu dealurile Babadagului, înainte de a se Inchega, intre apele fluviului , imperiul de o luxurianta fantezie, a Deltei.

Hotărât lucru, vedeniile mirajulul Dobrogean se ridică din mare.

Talazele le poartă spre tarm, ca pe nişte epave ale inchipuirii ş! le rastoarna pe plajā, la olaltà cu scoicile şi algele... Stepa se aşterne, cu toate barierele desfacute , cu drumurile ei de tara , dintr'o zare intr'alta.

Şi mirajele se poartă din răsårit spre apus şi'n miazănoaptea Dobrogei , de parcă ar fi mânate, ca în iarnă- de vântoase- şi stăruie, ca un turburátor început de vrajá , la hotarul tărâmului Dobrogean . Desigur , aşa se poate lâmuri climatul acela interior , care stapâneşte pe cel din lumea marilor porturi riverane. La Brăila şi la Galați nu urcă apele , ridicate de mare până sus in amont. Se inaltà aci, insa, mirajul depărtării fără hotar... Se abate ca o briză anării şi stăpâneşte nu numai meleagurile, dar şi sufletele...

Şi oameni cari n'au pornit - o, niciodată pe mare. Istorisesc intâmplári cu totul imaginare şi cu ochii incetosati de nostalgii , descriu insule şi porturi din Sud cu nume ciudate. Inchipuirea e viata lor......

In noptile luminoase de August, peste Dobrogea, nopti ca'n povestirile Shehrezadei deasupra Damascului , lipoveni hirsuti săgetează cu dubele smolite cu catran , la umbra salcillor , în jos pe fluviu , inspre Ostrov şi Pecineaga, cuteama granicerilor de pe cheiurile porturilor . Väslele sunt aripi iuţi şi dubele lor usoare trec prin poleiul sclipitor al lunii, ca lişitele speriate, pe balta.

Amurgul şi-a stins de mult cele de pe urma lumini, ca după un tragic şi fermecator spectacol . Peste zidurile ca de cetate lunarà, ale canaralelor şi peste stepa care undueste până in fund, sub cerul de tuciu, stelele par mai luminoase, mai apropiate, ca un joc de rachete surprins pe-o placă fotografica.

In portul alb, ca o macheta incrustata in , o mandolina destinde incordarea care mai dainula, încă , odată cu ultima pată roşiatica din zarea apusului . Cântă muşii de pe slepurile ancorate la dana cântece din insule, cântece de dragoste nefericità . Glasuri singuratice intovărăşesc adiere de note a mandolinelor . Si dintr'odată , to visezi , inchizând ochli, In preajma stäncilor de la Capri sau in golful Neaplului. Luminile oraşului sunt putine şi palide .

Doar împrejurul minaretului ca un mánunchi de stele, inca neştiute , fânăraşele agatate de Şevki la geamie, iti prind prvirea şi -o opresc. Mai adineaori , hogea lusuf Efendi, muezinul Moslem, psalmodia din Înaltul minaretului, cu glasul lui unduios chemarea catre credinciosi cari au prins a se indrepta spre moschee.

Stáruie indelung mirajul acesta nefiresc aproape , ca din "O mie şi una de nopti" .... Si glasul lui răsună înca, in inserare, cu o undă de cântec nostalgic, peste casele bunduc de lut, din Diş-mahali, pâna departe, in stepå , dela Medgdia la Babadeg , pâná in Sud in Deliorman :

-Allahi ekber.. Allahi ekber... eşhedehen lallaè... il Allah... Muham -medi resull Allah ..

N. PAPATANASIU

Dobrogea jună - 16 decembrie 1943