Dobrogea, loc de surghiun!

Publicat de Aurel Băjenaru, 30 Octombrie 2022
Timp de citire: 5 minute

Despre lichele care erau trimise in Dobrogea pentru a face ordine, ca si restul functionarimii "detasate" aici, descrise in randurile articolului de mai jos, vom intelege situatia cu adevarat numai daca vom cunoaste si substratul politic si social al situatiei descrise in articol.

"Sangeroasele miscari din Capitala" numite mai jos se refera la ciocnirile violente de la banca Creditul Rural dintre guvernanţi şi liberali de la inceputul anului 1906, cei dintîi încercînd fără succes să ia în stăpînire această instituţie dominată de liberali, prilej de manifestaţii anti-guvernamentale unde Nicolae Iorga a chemat studenţimea din Bucureşti la luptă împotriva „francomaniei" claselor stăpînitoare.

(Societatea de binefacere „Obolul" hotărîse să reprezinte la Teatrul Naţional o piesă în limba franceză intitulată „Madame Flirt". Iorga a convocat o adunare cetăţenească de protest într-o sală din faţa teatrului. De fapt, însă, iniţiativa lui Iorga servea interesele politice ale unor grupări reacţionare, ceea ce altera caracterul pozitiv - anticosmopolit - al acţiunii şi de aceea cercul „Romînia Muncitoare" a refuzat să i se alăture. Dar, după propria mărturisire a iniţiatorului, evenimentele l-au depăşit, el trezindu-se „în mijlocul unei adevărate mulţimi revoluţionare" , care protesta împotriva cosmopolitismului claselor dominante.

Studenţii au împiedicat intrarea în teatru a „lumii bune" şi chiar a moştenitorului tronului. S-a adus poliţia, precum şi o companie de jandarmi. Intre timp, în piaţa Teatrului s-au strîns 6-7000 oameni.· Pietrele au început să zboare spre armată şi poliţie. Aceasta a atacat cafeneaua „Cooperativa", statul major al protestatarilor. Au sosit jandarmi călări şi roşiori, alungind mulţimea, care însă nu a cedat. Pe strada Aristide Briand s-au răsturnat tramvaie, împrovizîndu-se baricade. Guvernanţii au intrat în panică, temîndu-se ca mişcarea de protest împotriva „francomaniei" să nu se transforme într-o adevărată revoluţie. Ei au acceptat să-şi retragă trupele, lăsînd miile de oameni să manifesteze pe calea Victoriei şi la statuia lui Mihai Viteazul ; iar fruntaşul conservator Al. Marghiloman, ca şi soţia primului-ministru, i-au cerut lui Nicolae Iorga protejarea vieţii familiilor şi prietenilor lor. Clasele stăpînitoare tremurau, îngrijorate de eYoluţia evenimentelor. Peste două săptămîni, se judeca procesul, unii studenţi fiind condamnaţi la închisoare. In sala „Dacia" a avut loc o întrunire de protest, în care Delavrancea şi N. Iorga au luat apărarea studenţilor 3, iar în foaia umoristică „Furnica" se observa cu ironie că prinţul Ferdinand „a declarat studenţimii universitare un crîncen război pentru a apăra sfintele drepturi ale lui Madame Flirt de a-şi bate joc de limba romînească" şi că „cheşchevuul" şi „comansava" au fost „salvate". Dan Berindei, Bucurestii anului 1906 si ai Rascoalei din 1907)

° ° °

Loc de surghiun !

Cititoril noştri sunt, fără de indoială, la curent cu singeroasele mişcări ce au avut loc în Capitală şi despre cari dam detalii in corpul informatiunilor ziarului.

Ca o pedeapsa pentru greşita tactică, cu care forta publicà a căutat să reprime mişcarea , sa dispus ca trei inspectori politieneşti să fie mutati din Capitalà , şi dintre aceştia doi så fie trimişi in Dobrogea şi anume : d. Cantuniari la Constanţa şi d, Durma la Tulcea. Probabil, că dacă ar mai fi găsit vre-un loc şi al treilea inspetor tot aicea ar fi fost plasat. De alt-fel, nu pentru prima oară avem de inregistrat asemenea mutari.

Cititoril işi amintese poate, cum alti doi inspectorl fuseseră trimişi mai anul trecut, ca să organizeze unul politia din Mangalia şi altul pe cea din Babadag . Indiferent dacă dispozițiunea luată va fi mentinuta sau contramandată, de cit e fapt stabilit , ca atunci cind cei de la centru vor să se dispanseze de serviciile unui slujbaş , cind vor s -l silească să-şi ia cimpii sau cu alte cuvinte sa-i trimeatä in surghiun, nu mai decat se gindesc la Dobrogea noastra !

Sa fi rämas oare petecul acesta de pămint tot aşa de salbatec, ca pe vremea cind Cesar trimetea pe Ovidiu ca sa-si ispăsească pacatele ? Så fim noi oare asa de Inapoiati si indärätnici, incat sa nu fim in stare sa dam tärişoarei noastre acel lustru de civilizatie , care da notä gradului de cultură şi capacitate ? Merităm noi oare o asemenea descalificare , si merita provincia aceasta oare dupä cum am dovedit-o, superioară în toate Româniel constitutionale , să fie socotită ca un loc de surghiun ?

Nu, de o mie de ori nu !

Şi atunci cum se face ca noi şi provincia aceasta sa fim tratati ast-fel ?

Explicatiunea e lesne : Guvernanţii noştri nici o-dată nu şi-au dat osteneala sa ne cunoască , ne-cum sa ne pretuiască. Dinşii se marginesc , in momente de inspiratie... politica så ne intituleze de "plämini ai României" şi incolo ne-au lasat şi ne lasă in plata Domnulul şi in voia acelora pe cari ei ii trimit in surghiun. Rar, cind a primit cite un om mai de seama sa vie in capul gunoaielor ce ei ni le sufla de dincolo!

Ei bine, tocmai aci constä superioritatea noastră, a acestora din Siberia românească fata de cei din tara moderna şi constitutionala : Pe cind ei nu ne cunosc , noi insa am ştiut şi ştim cite parale fac dinşii !

Dobrogea jună , 19 martie 1906