Dobrogea, o mare stana de ciobani ardeleni

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Septembrie 2021
Timp de citire: ~1 minut

Când păşunile Ardealului nu au mai putut cuprinde atâtea turme, oierii români äu coborât munţii şi s'au revărsat spre Dunăre şi spre Nistru, peste Dunăre în împărăţia ierburilor 'până la Marea-Neagră.

Cum spune cântecul ciobăneşte:
Vara ie văra
In poeni de munţi
Cu vârfuri cărunţi.
Iarna ie ierna
Colo 'ndepărtare
In prundiş de Mare...

Aceşti înainte mergători ai unirii tuturor Românilor, — mocanii — mereu pe drumuri, au fost răspânditorii cântecelor şi poveştilor de pretutindeni si ai cărţilor,' ajutând astfel unificarea graiului şi sufletului românesc. Mocanii au tras drumuri noui prin singurătăţile cu iarbă ale Dobrogei, au deschis vaduri, au săpat fântâni, au ridicat târle, au întemeiat sate, şi prin prăsila lor sănătoasă au îngroşat numărul Românilor dobrogeni, adăogând astfel cu munca şi sporul de populaţie la întărirea Românismului în ţinuturile dintre Dunăre şi Mare. De aceea pe la 1850, Dobrogea a părut unor călători "o mare stână de ciobani ardeleni".

Romanul, Sărbătoarea Dobrogei, 28 Octomvrie 1928

In imagine tarmul lacului Techirghiol, 19 mai 2018.