Cover Image

DOBROGEA (otomana)

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Noembrie 2021
Timp de citire: 5 minute

PRIVIRI ASUPRA STĂRII POLITICE ÎNNAINTE DE REÎNCORPORARE.

Tratamentul poporaţiei Dobrogei pe timpul stăpinirii turceşti, care de altfel priveşte pe toţi supuşii din întregul Imperiu, a fost cu desăvirşire vitreg.

Cu toate acestea locuitorii ei se mulţămiau mai bine cu acea stăpinire, pentru că nu plătiau aproape nicio dare, nu prestau nicio muncă şi trăiai în condiţii excepţional de lesnicioase, avind la disposiţie toate produsele şi bogăţiile solului în mod gratuit şi fără niciun control.

Am cetit o conferinţă ţinută la Congresul didactic din Constanţa în 1897, prin care conferenţiarul afirma că, în complexul neamurilor care locuiesc Dobrogea, se găseşte 'o specie de cămătari, cari jăfuiesc poporaţia prin usură, ca să-şi formeze averi considerabile, şi că această specie ar dori întoarcerea stăpînirii turceşti cu toate miseriile ei, pentru a-şi putea continua în nesupărare meseria.

Socotesc că această afirmaţie este făcută în necunoştinţă de starea lucrurilor, căci noi cu toţii cunoaştem că usurarii şi exploatatorii nemiloşi ai poporaţiei — în special Jidanii — trăiesc la noi supt o deplină protecţie a unor legi, care încă li facilitează speculaţiile oneroase la care sint dedaţi, şi dinşii nici nu se gindesc să părăsească această țară. Dacă insă în adevăr sint nemulțămiri, şi încă destul de adinci, apoi trebuie să mărturisesc, cu profundă durere, că stăpinirea turcească este dorită tocmai de poporaţia rurală, şi, ce e mai grav, chiar de către ţeranul romin, care în timpul Turcilor nu purta grija nesăţiosului fisc, şi nu era veşnic terorisat de către agentul silvic şi domenial.

Nu mă voiu ocupa de aşezămintele şi instituţiile politice mai vechi ale Dobrogei, ci voiu expune pe cit îmi va fi posibil starea politică a ei, de pe timpul cînd Imperiul Otoman a luat un inceput de organisaţie modernă, care să-i dea aparenţa de Stat european, adecă de cind Turcia a fost divisată în împărțiri administrative numite «vilaieturi» (guvernăminte).

Dobrogea, împreună cu actualul Regat bulgăresc, formau un singur vilaiet, supt denumirea: «vilaietul Silistrei». Era guvernat de către un valiu, cu reşedinţa la Rusciuc.

Dobrogea singură alcătuia o subimpărțire administrativă numită «sangeac», administrată de un mutesarif cu reşedinţa în Tulcea şi care era supt ordinele valiului de la Rusciuc. Numită şi sangeacul Tulcii, Dobrogea se împărția în 9 «căimăcămii» sau «cazale» (districte), administrate de caimacami sau mudiri.

Erau 9 cazale: Tulcea, Isaccea, Măcin, Hirşova, Babadag, Chiustenge, Mangalia, Balcic şi Bazargic.

De aici se vede că adevărata Dobroge se întindea pănă dincolo de oraşele Balcic şi Bazargic (Dobrici), care se găsesc astăzi în Bulgaria, după cum chiar Turcii ii considerau limita pănă aproape de linia ferată Rusciuc- Varna. Pe lingă căimăcămii erau şi cinci «nahiele» (subcăimăcămii) în: Mahmudia, Chilia- Veche, Cernavoda, Megidia şi Sulina, la care erau alipite comunele rurale învecinate.

Comunele rurale erau administrate de «muhtari» sai «ciorbagii» (primari): cari erai numiţi de mutesarif.

În administrarea sangeacului, mutesariful era ajutat de diferite Consilii alese de locuitori, precum: «Meejlissi-ldarei-Siva», compus din represintanții celor nouă căimăcămii,

(Muftiu (protoiereu),' Cadiu (președintele tribunalului), muhasebegiu(perceptor), tacriratmudiri (secretar) şi arhivar.)

care ajuta în lucrări pe muteșarif; «Meejlissi-ldarei-Kaza», compus din delegaţii unei căimăcămii, care ajuta în lucrări pe caimacamul respectiv; «Meejlissi-Nahia», compus din ciţiva notabili din puţinele comune ce compuneau o Nahia, ajuta pe subcaimacami; şi «Hazalii», Consiliul comunal, ales din locuitorii comunei, lucrau impreună cu muhtarul.

Consiliile erau alese de toţi supuşii Imperiului Otoman, din toate clasele,: fără deosebire de naţionalitate. Alegătorii trebuiau să aibă etatea de 20 de ani şi să plătească o contribuţie Statului. Căimăcămiile erau împărțite in Colegii electorale. Fiecare Colegiu era compus din cel puţin 200 de familii (Hanè) şi avea doi delegați, cari, reuniți la Conacul căimăcămiei, procedau la alegerea membrilor tribunalului civil şi ai Consiliului districtului. Apoi consilierii aleşi se reuniau la Conacul din Tulcea (astăzi Palatul Administrativ) şi alegeau Consiliul provinciei. Poliţia şi administraţia oraşelor mari, ca Tulcea, era încredințată unui «tabur-agasi» (poliţaiu), iar în oraşele mici unul «mufetiş» (comisar).

Fiecare căimăcămie avea la disposiţia sa mai multe. «zaptiele» (geandarmi) supt comanda unui iuz-başè (căpitan), spre a păstra liniştea în Căimăcămie.

Numărul funcţionarilor era destul de mare, dar cu toate acestea cancelariile erau ţinute în cea mai mare neregulă. Corespondenţa şi orice alle acte se virau în saci cari erai atirnaţi pe păreţi. Pe fiecare din aceşti saci era lipită o bandă de hirtie, care arăta numele autorităţii cu care se găsia în corespondenţa. Dacă cineva avea nevoie de vre-un act, trebuia să răstoarne sacul şi să caute cine ştie cit, pănă să-l găsească, dacă se mai găsia actul necesar. Din această causă, avem prea puţine izvoare sigure asupra stării de lucruri a provinciei pe timpul stăpinirii turceşti.
(Va urma.)

CRISTEA SANDOVICI

Neamul Romănesc, 3 iunie 1909

° ° °

In imagine Vilaietul Dunarii, (Silistrei), provincie otomana care pe harta din 1870 apare si sub numele Bulgaria.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

195
Techirghiol
23.01.2022 23:11
Actual: -5° C
Viteza vantului: 6,86 m/s