Cover Image

Dobrogea salbatica

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 Februarie 2020
Timp de citire: 9 minute

Porţiunea de pământ românesc închisă între Dunăre şi Marea Neagră din punct de vedere cultural e un fel de paragină în care nimeni nu s'a gândit să înfigă un plug şi să arunce seminţa pentru ca mai târziu să vină secerătorii.

Un pământ care părea sortit să îndure numai încălcările străine nu avea nimic de aşteptat; ţarinele lui fecundau viaţa aşa în neştire: flori, spini, ori bălării de tot felul, tot una însemna când peste ele tot călcâiul brutal al vitregiei avea să treacă. A venit însă vremea ca acest pământ se treacă în stăpânirea aceluia ce se cuvenea. Seminţia neamului cântăreţului din cetatea Tomis nu putea să se stângă.Ea trebuia să vină mai târziu să-şi primească moştenirea sfânta dela străbuni. Nu e mult timp dela împlinirea acestei legi pentru care totuşi a trebuit destul sânge, dar ori cât de puţin timp ar fi nu ne putem lăuda cu ceia ce am făcut pentru acest pământ.

Dobrogea stăpânită în urma răsboiului dela 1877 şi Dobrogea stă­pânită dela răsboiul din 1913 deopotrivă ignorate de tot ce e cultură superioară, de tot ce e manifestare sufletească, îşi păstrează încă negura şi tristeţea trecutului. In acest ţinut avem însă două localităţi de frunte: Constanţa şi Techirghiolul. Cine călătoreşte cu trenul Cerna Vodă-Costanţa şi de aici la Techirghiol, nu va cunoaşte Dobrogea şi nu va înţelege rândurile de mai sus. Ţărmul mării are todeauna ceva sărbătoresc. In sezonul de vară mai cu seamă, atâta lume bogată şi  îmbogăţită îşi poartă frivolitatea şi neurastenia pe unde odată Ovidiu purta un suflet mare fermecat de frumuseţile veşnice ale acestui ţărm.  Aici se face teatru, se joacă reviste decoltate; multe tarabe de lăutari cântă uşurând astfel digestia celor bine hrăniţi, aici sunt biblioteci şi chiar expoziţii de artă, aici e în Dobrogea şi deci Dobrogea e  fericită, Dobrogei nu trebue nimic aşa îşi vor fi zicând mulţi, mari ei mărunţei oameni ai zilei, descăleeând la acest ţărm.  Dobrogea însă e alta. Satele uitate, satele în care nici un sol al bucuriei nu intră, satele în care nu se aud cântece, satele în care numai priviri încrucişate şi tulburi te privesc de după zăpluzul de scanduri ori gardul de piatră, priviri speriate ca poate esti un fur ce cauta prada.

Dobrogea... cine n'o poate cunoaşte mergând acolo, e destul să-şi însemne notele de prin gazetele zilnice, ştirile provinciei. Pretutindeni se mai deschid case de citire, se mai ţin şezători, conferinţe, în fine se mai face câte ceva, din Dobrogea însă numai ştirile Siguranţei vin zilnic. Bande de hoţi, atacuri la drumul mare, omoruri şi tot ce rezultă din sălbătăcia şi întunericul unei lumi necultivate. Aceasta e Dobrogea. Credem însă că e timpul unei propagande serioase, e timpul să se înţeleagă cât de multă vreme avem să întărim sufleteşte tocmai aceste colţuri de ţară, de sprijinul căror avem nevoe noi cei din lăuntru şi de zidul căror trebue să se sfarme viclenia şi ura celor de dincolo. Credem că e timpul să înfigem un plug în această paragină şi să aruncăm seminţa cât mai devreme căci sângele celor dela Turtucaia ne strigă mereu să le ducem limba, cântecele şi speranţele pentru care au murit.

S. TALAZ - Cultura Poporului 9 dec. 1923

***

Ștefan Vasali, zis Terente, a fost un celebru bandit român (lipovean) din Dobrogea acelor vremuri.

Se spune că, în 1915, la o servare câmpenească, toţi ochii fetelor de măritat erau pe Vasili al lui Terente. Nici văduvele şi femeile măritate nu ezitau să ridice ochii din pământ spre el. Avea o statură impunătoare, părul negru, neobişnuit pentru comunitatea din care venea, ochii de un verde maron tulburător.

N-avea nici 20 de ani când s-a însurat. Cu Ustina, fata lui Calistrat. S-a angajat pe şlep şi s-a dovedit bărbatul demn să-şi ţină nevasta şi cei patru copii veniţi unul după altul. Apoi a venit foametea, iar Ustinia s-a îmbolnăvit de ciumă şi a murit. A dus-o la Giurgiu s-o vindece, dar n-a salvat-o. Întors acasă, a primit o altă lovitură: doi dintre copiii săi au căzut de pe şlep şi au murit. La scurt timp, i-au murit şi ceilalţi doi copii mai mici, răpuşi tot de ciumă.

Legenda spune că de atunci a plecat nebun pe baltă şi se certa în fiecare zi cu Dumnezeu fiindcă i-a luat familia. Câteva luni mai târziu a întâlnit fata unui pescar., Avdotia Arina, o frumuseţe ce l-a cucerit şi i-a luminat din nou chipul. Numai că sora acesteia, urâtă ca foamea, dar îndrăgostită de Terente, a urzit un plan diabolic. I-a dat întâlnire, printr-un bilet, surorii sale cu un grec, pretinzându-se Terente. Banditul a surprins întâlnirea dintre iubita sa şi grec şi i-a împlântat cuţitul în pântece. Fata a scăpat dar el a fost arestat şi de atunci a devenit bandit. A evadat a doua zi din postul de jandarmi. Puştii strigau pe străzi: "A evadat Terente, senzaţii violente!". De atunci, Terente a intrat în memoria colectivă încetul cu încetul.

După evadare, Vasali comite infracțiunile prin care și-a câștigat renumele, presa vremii contribuind în mod semnificativ la crearea legendei din jurul numelui său. Chiar din ziua ce a urmat evadării sale, ziarele au scris următoarele: „Ediție specială, ediție specială! A evadat Terente! Terente, senzații, violențe!”. Deși cel la care se făcea referire nu era încă cunoscut, zvonul a căptat imediat atenția oamenilor. Se crede că astfel s-a răspândit și porecla Terente.

Ca urmare a unei spargeri în compania unui cunoscut, este prins din nou însă evadează iarăși, de această dată fiind ajutat de o femeie, Didina. Bărbatul cunoștea foarte bine canalele din Balta Brăilei, ascunzătoarea sa fiind aflată pe insula Fundu Mare. El își formează o bandă împreună cu doi acoliți (Ștefan Petrof și Ion Lavrinte), cu care jefuiește lotcile (bărcile) pescarilor, iar apoi vasele cu mărfuri de pe Dunăre. Se spune că o parte din bunurile furate erau împărțite săracilor din satele vecine. Terente jefuiește 60.000 de lei de la un inginer responsabil cu salariile într-o carieră de piatră. Săvârșește primul omor în luna ianuarie a anului 1924, victima fiind un șef de post care o curta pe Didina.

Terente era apreciat pentru virilitatea sa, primind scrisori și invitații de la doamne și domnișoare, pe care le onorează în parte. În iunie 1924, el răpește două fete de pension virgine (Netty Herovici, 17 ani, și Sylvia Bernescu, 22 de ani) și le ține sechestrate timp de o săptămână. Unele relatări susțin că fetele au fost abuzate sexual de acoliții lui Terente,în vreme ce alte păreri consideră că gestul nu le-a pus în pericol și doar a stimulat imaginea publică a banditului, fetele fiind bine tratate și răsplătite în acest interval cu daruri de preț. În orice caz, Sylvia Bernescu a fost convinsă să scrie un roman foileton inspirat de această aventură, În ghearele lui Terente. Prima parte a romanului a fost publicată în cotidianul „Dimineața”, la data de 28 octombrie 1924.

Autoritățile ofereau o recompensă de 200.000 lei pentru capturarea lui Terente, viu sau mort. Armata, poliția și jandarmeria au desfășurat manevre în Brăila și în împrejurimi în scopul prinderii sale. Simțindu-se în pericol, Terente părăsește zona Brăilei, mergând în susul Dunării, până în Bulgaria. Urmează trei ani de exil în Bulgaria, Serbia și Grecia, unde comite 19 crime.

În 1927 revine în România și își continuă tâlhăriile în zona Brăilei. În noaptea de Înviere (luna aprilie), pătrunde în casa preotului din satul său, jefuiește și o violează pe preoteasă. Gestul determină revolta pescarilor din sat, până atunci simpatizanți ai săi. Aceștia se oferă să sprijine jandarmeria și indică oamenilor de ordine ascunzătorile lui Terente. În dimineața zilei de 4 iunie, Terente este recunoscut de către soțul preotesei într-o barcă pe Dunăre și un jandarm deschide focul asupra lui.

Autopsia a fost făcută de doctorița Maria Zaharescu, medic legist al Plășii Măcin, care, la cererea autorităților, a prelevat capul și penisul lui Terente. Capul a fost inițial îngropat în afara satului, apoi recuperat și trimis împreună cu penisul la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici” din București. După mai multe refuzuri ale groparilor, restul cadavrului a fost înhumat de către un evreu. Groapa a fost prea puțin adâncă, astfel încât cadavrul a fost descoperit și devorat de câini.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

378
Techirghiol
29.03.2024 13:36
Actual: 22° C
Viteza vantului: 9.53 m/s