Dobrogea salbatică

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Iulie 2025
Timp de citire: 2 minute

De la alipirea sa la România și până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Dobrogea – în special zona de sud, aflată la granița cu Bulgaria – a fost frecvent afectată de incursiunile bandelor de tâlhari sau „comitagii” bulgari, adesea tolerate sau chiar sprijinite de autoritățile de la sud de Dunăre.

Fragmentul de jurnal de mai jos oferă o imagine sugestivă a Dobrogei în primele sale decenii ca parte a statului român: un teritoriu în care, asemenea vestului sălbatic, primarul își lua pușca în spate, urca pe cal și, împreună cu o ceată de săteni, pleca în urmărirea tâlharilor pentru a menține ordinea și siguranța comunității.

TÂLHARII DIN DOBROGEA

O banda de vr'o 70 de turci a atacat satul Bairam Dedé, de langa frontiera bulgară, în una din zilele trecute. Scopul acestei navaliri era jefuirea unui tatar, despre care turcii aflaseră cá are vro 30 de mii de franci din vinzarea unui păment.

Dupa ce au dat focuri multe de puşca pentru a speria pe locuitori (unui ţêran i-au fost găurite hainele de un glont), talharií s'aŭ repezit in casa tàtarului. Acesta, ingrijat mai mult de avere de cat de familia sá, isbutise in vremea asta, să iasă pe o uşă de din dos.

Nevasta sa şi fiul seů, remaşi singuri furá supuşi la torturi de tâlhari. Li se deteră în corp vr'o sută de împunsături de cuţit, în scop d'a spune unde sunt ascunşi banii. Turci, obosiţi de lupta, au răpit colanul de piese de aur al nenorocitei victime, luând şi pe fiul ei ca ostatic, şi au fugit. Era şi timpul sá fugá, de oare-ce primarul comunel, care in ocazia aceasta şi-a facut datoria, alerga cu mai mulţi oameni inarmaţi în ajutorul victimelor. Bandiții, fiind incurcaţi de ostaticul lor, i-au dat drumul, dupě ce l'au bátut crâncen.

Voinţa Galaţilor, 15 octombrie 1897