Dobrogea veche - scrisoarea 26, 1887

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Iunie 2025
Timp de citire: 5 minute

Călătoarea prin Dobrogea Elena Sevastos ne încântă și cu una din cele 1001 de povești ale Dobrogei, relatând despre drept și uzuanţele din lumea otomană.

° ° °

Scrisoarea a douăzeci-şi-şesea, 6 Septembrie 1887.

Mult dorita mea prietenă!

Să-ţi spun o poveste ce-am auzit'o: Zice că era odată un grec insurat, care ţinea dugheană; intruna din zile veni la dinsul o cadină, ce cumpără lucruri pentru o sută de galbeni; grecul se duse acasă şi spuse nevestei cele petrecute; ea-i zise:

— Ştii ce barbate? cadina vrea să se deie in dragoste cu tine.

— Ferească D-zeu de una ca asta!

— Las c'ai să vezi ! Adouazi cadina cumpără marfă de 200 de galbeni. Grecul iarăşi istorisi nevestei, care-i spuse aceleaşi vorbe. A treia zi cadina din nou dădu pe la dugheană şi cumpără lucruri de 300 de galbeni, iar cînd se duse lăsă basmaua, in colţurile căreia era legat cite ceva. Grecul o luă, şi găsi intr'un colt o piatră, in altul un cărbune, iar in al treilea o nucă. Se gindi, se resgindi, dar nu isbuti nimic.

Sara se duse acasă şi povesti nevestei toate deafirapăr. Ea-i zise :

— Ei! nu t'am spus cu barbate, că vrea să se deie in dragoste cu tine ? — şi-i tălmăci aşa: Cadina şede in strada Cărbunarilor, intr'o casă de piatră şi c'un nuc in ogradă.

Adoua zi grecul trecu prin strada Cărbunarilor; cu adevarat intr'o casă de piatră, cu un nuc in ogradă, zări pe cadină la fereasrtă; ea-i arătă o oglindă mai intai cu fața, apoi o intoarse pe dos, şi'n urmă vărsă o cană de apă pe fereastǎ. El, inturnindu-se acasă spuse iarăş nevestei, care-i zise:

— Nu'ți spun eu că ea vrea să se deie in dragoste cu tine? iar că ț'au aratat oglinda, mai intăi cu fața, apoi t'au intors'o pe dos, nu te pricepi? Iți spune să nu te duci la dinsa ziua, ci noaptea, şi c'au varsat o cană de apă insamnă s'o aştepţi undeva in dos, unde-i apă sau o fintină.

Grecul de-abia aştepta să vie noaptea; se duse la cadină, intră în ogradă, găsi dindos o fintină şi se așeză pe ghizdele. Au aşteptat cît au aşteptat, s'au adormit.

Cind se trezi găsi in sin o basma cu alune şi un ciocan; grecul se duse acasă şi povesti iarăşi neveste-sei cum şi ce, rugind'o şi de-astǎ-dată să-i tălmăcească. Ea-i bănui că ce-au avut să se ducă la cadînă, şi nu vroi să-i tălmăcească mai mult, dar grecul statu cu rugăminţi pe cer şi stele pănă ce o induplecă.

— Cadina s'au mirat cum de te-au găsit dormind, şi t'au lasat alune și ciocan ca să-ți dee treabă pentru noaptea viitoare, doar nu te-ar prinde somnul !

Grecul iar aşteptă pîn' re veni noaptea şi făcu precum il povățuise nevasta; şi aşa se petrecu că se dădu in dragoste cu dinsa. Intr'o noapte, primblindu-se grecul cu cadina pe drum, ii prinse straja şi-i puse la inchisoare, fiind lege in oraşul cela că de se va găsi pe uliţă barbat cu femee străină, pe amindoi să-i dee morței.

Stind la inchisoare, grecul se luă de vorbă şi spuse cadinei cum nevastă-sa-i tălmăcise toate:

— Dacă-i aşa, ii zise ea, să ştii că suntem scapaţi şi cel dintai om ce'l vězu pe fereastă il chemă şi-i dădu toate sculele sale ca să meargă la casa grecului și să strice c'o piatră un ochiu de la ferestă. Nevasta grecului ce era neliniştită, văzind că barbatul seu nu mai vine, de indată pricepu totul; se dusă'n bucătărie, luă mîncare, îşi schimbă hainele cu ale bucătăriţei şi merse drept la temniţă. Intră inăuntru, trase o palmă cadinei, o desbrăcă, şi schimbindu-şi iute straele cu dinsa, ii dădu drumul să iasă in locul bucătăriţei, iar ea rămase in inchisoare.

Adouazi se grămădise lume de pe lume, să vadă cum are să spînzure pe grec şi pe cadină, iar cînd să-i spînzure, femeia strigă cu glas mare:

— Unde s'au mai auzit, unde s'au mai pomenit să inchidă barbat, că s'au găsit primblindu-se noaptea pe drum cu femeia lui, şi să vree incă să ne şi spinzure!?

Ş'au cerut dreptate; şi de indată cercetindu-se,s'au aflat că cu adevarat femeia cu care s'au găsit primblîndu-se este femeia legiuită a grecului, şi pe loc i-au şi slobozit.