ln anul 1253 calugărul minorit Wilhelm de Rubruquis întreprinde o călătorie «ad partes orientales», la Tătarii, din stepele Ucrainiei, cu scopul de a-i cunoaşte şi a transmite apoi apusenilor relaţii asupra acestor noi barbari cari, cu doisprozece ani mai înainte la 1241, străbătând şi pasurile Carpaţilor, unde înfloriau voevodatele româneşti ale lui Basarab-Ban şi Seneslau, pustiiseră îngrozitor până în inima Ungariei şi până la hotarele germane.
Arătând care sunt teritoriile supuse Tătarilor, Wilhelm de Rubruquis pomeneşte şi de Valachia lui Asan, ce se întindea dela gurile Dunării spre miazăzi, în direcţia Constantinopolei, până în munţii Balcani, precum şi de Bulgaria-mică, în deosebire de Bulgaria-mare dela Volga, lângă Urali, dar şi de Valahia Asanizilor. lată şi acest preţios pasaj din itinerarul călugărului minorit Rubruquis:
«Dela gura Donului înspre apus şi până la Dunăre, totul este supus. Ba chiar şi dincolo de Dunăre, către Constantinopole, Valahia care este ţara lui Asan şi Bulgaria mica până la Salonoma, totul le plăteşte tribut. Ba încă în afară de tributul pomenit, ei au ridicat în anii din urmă, de fiecare casă câte o secure şi tot grâul pe care l'au găsit, in massă»*
*Ab orificio Tanais versus occidentem usque ad Danubium, totum est subditum. Etiam ultra Danubium versus Constantinopolim, Valakia, quae est terra Assani et minor Bulgaria usque ad Solonomam, omnes solvunt eis tributum. Et etiam ultra tributum condictum sumpserunt anais nuper transactis de qualibet domo securim unam et totum frumentum quod invenerunt in massa.
(C. Bratescu, 1919)
***
"...unde înfloriau voevodatele româneşti ale lui Basarab-Ban şi Seneslau..." este o înfloritură, o exagerare, Vlahii inca nu erau cunoscuti la nord de Dunăre.
Țaratul vlaho-bulgar (1185-1258, denumit Țaratul româno-bulgar de unii istorici români sau Al doilea țarat bulgar de bulgari și de istoriografia internațională, 1185-1396) a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați din sudul Dunării împotriva Imperiului Bizantin, și dispărut în 1260 prin fragmentarea în state mai mici, cucerite în jur de 1396 de către Imperiul Otoman.
Citatul în limba latină provine din „Itinerarium Willelmi de Rubruk”, adică itinerariul călugărului minorit Guillaume (Wilhelm) de Rubrouck / Rubruk.
În 1253–1255, călugărul franciscan Wilhelm de Rubruck a fost trimis de regele Ludovic IX al Franței ca sol la curtea marelui han mongol. Pe drum, trece prin sudul Rusiei, stepele nord-pontice și ajunge în Imperiul Mongol.
Pasajul citat descrie situația politică a teritoriilor dominate de Mongoli (Hoarda de Aur) și ce popoare plăteau tribut: de la gura râului Tanais (Don) până la Dunăre, totul este supus mongolilor; dincolo de Dunăre, spre Constantinopol: Valakia – pe care o identifică drept terra Assani, adică țara fraților vlahi-bulgari Asan, Minor Bulgaria, până la Solonoma (identificată de unii cu Saloniki/Thessaloniki sau cu o zonă balcanică sub bizantini), Toate acestea ar fi plătit tribut mongolilor în acei ani.
Ce este Valachia – terra Assani ?
Aceasta NU este Valahia la nord de Dunăre. Rubruck folosește denumirea: Valakia / terra Assani = statul vlaho-bulgar al dinastiei Asăneștilor (Imperiul Vlaho-Bulgar, 1185–1256), cu capitala la Târnovo. Adică partea centrală și estică a Bulgariei de azi.
Unde era Minor Bulgaria (Bulgaria Mică)?
În sursele bizantine și latine medievale, Bulgaria Mică (Μικρὰ Βουλγαρία / Bulgaria Minor) desemnează: Regiunea dintre Balcani și Munții Haemus (Balcanii), spre Dunăre, corespunzătoare grosier: Moesiei de Est, zona Târnovo – Preslav – Ruse, partea de NE a Bulgariei de astăzi.
Important, Rubruck distinge „Valakia – terra Assani” de „Minor Bulgaria”, deci: Valakia (terra Assani) = nucleul statului vlaho-bulgar Asăneștilor (centrul și vestul Bulgariei). Minor Bulgaria = partea de nord-est a statului, aproape de Dunăre, percepută ca o provincie separată.
De ce Rubruck nu menționează Valahia nord-dunăreană?
Pentru că zona nu era centralizată politic, nu era recunoscută ca stat. Pentru occidentali, „Valachia” în acea vreme înseamnă Imperiul Vlaho-Bulgar al Asăneștilor, adică sudul Dunării. Abia în secolul XIV termenul începe să fie aplicat clar regatului Basarabilor.
În imagine insurgenți antiotomani aromâni din Salonic, Macedonia, urmașii vlahilor lui Asan și ai regatului care se întindea de lângă "Bulgaria mică" până în Balcani.