Două guverne — Articol trimis din afară

Publicat de Aurel Băjenaru, 18 Mai 2019
Timp de citire: 4 minute

E de un interes deosebit să cunoască naţionalităţile din Ungaria, cum sunt trataţi in regatul roman cetăţenii de alt neam, ca apoi să facă o comparaţie intre solicitudinea guvernelor romane pentru cetăţenii de alt neam ai Romaniei şi intre solicitudinea guvernelor ungureşti pentru naţionalităţile din regatul ungar, precum şi intre libertăţile din Romania şi intre cele din Ungaria.

In zilele acestea s’a pus peatra fundamentală a moscheei turceşti din portul Constanţa, in Dobrogea, pe care o ridică statul român cu propria sa cheltuială. La această serbare a fost de faţă şi ministrul instrucţiunei publice al Romaniei. Muftiul judeţului Constanţa (capul religios turcesc), in frumoasa sa vorbire, adresată ministrului şi adunărei, a zis intre altele:

»Serbarea religioasă de astăzi constitue şi un important moment istoric, căci punerea in temelie a documentului scris in limba turcă şi romănă va aminti generaţiunilor viitoare, că aci pe malul Mării Negre, pe ruinele vechiului Tomis, unde astăzi infloreşte frumoasa Constanţa, sub domnia glorioasă a Marelui Căpitan, M.Sa Regele Carol I, se ridică cu cheltuiala statului Roman acest sfant locaş şi astfel se cimentează şi mai mult şi pentru totdeauna o puternică frăţie şi dragoste intre Romanii şi Musulmanii din Dobrogea, fii ai aceleiaşi patrii. 

Ceva mai mult, inzestrarea comunităţii musulmane din Constanţa cu o moschee (biserică) atat de măreaţă de cătră insuşi guvernul roman, va face să tresalte de bucurie inimile credincioşilor musulmani chiar din cele mai indepărtate unghiuri ale globului pămantesc, pentrucă se arată tuturor de câtă largă ospitalitate, bunăvoinţă şi dragoste părintească se bucură aci în România fiii ţârei, fie dânşii de orice neam şi de orice religie.

Pe timpuri, in mod escepţional se formase un slab curent de emigrare inelementul musulman din Dobrogea, dar guvernul român a curmat repede acel curent, căci el întotdeauna s’a ilustrat prin escelenţă cu măsuri de administraţie bine chibzuite, respectând fiecărui element limba, credinţa şi obiceiurile, împărtăşindu-i pe toţi în mod egal de binefacerile unei egale împărţiri de dreptate şi îndulcind pe cât posibil suferinţele celor slabi.

Cu o fire aleasă şi plin de nobleţă, Românul aci la porţile Orientului dovedeşte lumei, că el, respectând credinţa fiecăruia, are şi dânsul dreptul şi trebue să fie respectat.... România uzând de blândeţe şi legalitate, cu siguranţei va îndeplini înalta ei menire de a fi şi în viitor în fruntea celorlalte mici state balcanice. » 

Ca compleetare a celor spuse de muftiu, adaug că şi seminarul musulman din care es preoţii turci ai Dobrogei, tot statul Român îl întreţine, fără să s’amestece în cele religioase, fără se impună predarea I religiei mohamedáné în limba română, cum a făcut guvernul unguresc impunând printr-o lege nedreaptă predarea religiei române în limba maghiară. intregul cult  mohamedan il intreţine statul roman, precum spune imamul (preot) Eten Curt Mola in vorbirea sa ţinută cu aceea ocaziune, zicand:

» Cultul nostru este respectat şi socotit alăturea cu religia de stat prin faptul, că este întreţinut cu banii ţării. Atata dărnicie şi atata bunăvoinţă din partea statului nu putea să nu caştige inima musulmanilor pentru totdeauna şi faptul, că statul a luat in sarcina sa intreţinerea cultului şi a instituţiunilor noastre confesionale, confirmă pe deplin credinţa ce noi o avem, că deosebirea de religiune intre locuitorii acestei ţări nu poate să fie o cauză de slăbiciune pentru stat.. . .

La noi, unde ccnstituţiunea este una din cele mai liberale şi biserica statului de o toleranţă extremă, nici vorbă nu poate să fie vreodată de vreo eventuală neinţelegere pe terenul religios..., acţiunea statului aşa cum este directată in chestiile religioase va lega şi pe viitor pe viitoarele generaţiuni de ţară, precum ne-a legat şi pe noi.

Deplin recunoscător, atat pentru sacrificiile ce le faceţi la intreţinerea cultului mohamedan, cat şi pentru minunata organizaţie ce Domnia voastră personal (adecă d-l ministru al instrucţiei) aţi dat seminarului musulman, şcoala ce ne-a adăpat sufletele la focul sacru al iubirei de Dumnezeu, şi ne-a luminat minţile într'un grad de superioritate necotestată faţă de seminariştii musulmani de peste hotare, .. indreptăm rugi ferbinţi cătră Atotputernicul să ocrotească Romania!»

[...]

Gazeta Transilvaniei, 7 / 20 Iulie 1910