Cover Image

Drumuri dobrogene - Sulina

Publicat de Aurel Băjenaru, 27 Aprilie 2019
Timp de citire: 17 minute

"Europolis", romanul lui Jean Bart, este romantarea vietii zbuciumate a Sulinei. Sulina, amestec de toate natiile, rascruce pentru calatorii de oriunde, punct de contrabanda permanenta, alternanta de bogatie si mizerie, existente agitate de marinari de pretutindeni, un veritabil "Europolis".

Romanul alcatuieste un tablou al locului aflat in decadere economica, in jurul povestii unui "american", un emigrant intors, crezut bogat si sarbatorit cu speranta unor mari transformari in port, pentru ca la urma sa se afle jena sa materiala, care-l impinge sa se angajeze la orice munca, printre lucratorii de rand care-l resping si-l maltrateaza. Ca si "americanul", sfarsesc atatea personaje care nu se pot sustrage mirajului continuu al Sulinei. Prin evocarea unei multitudini de detalii, romanul pare deja o documentare reala a Sulinei.

 

Acest "Europolis" precum si amanuntele disparate pe care le aflam despre Sulina mi-au trezit de mult curiozitatea. Pana in urma cu ceva timp era un loc putin accesibil, sau cel putin legat de o calatorie care nu parea sa poata fi organizata prea spontan. Vara aceasta (2008) am reusit sa ajungem si acolo, unul dintre locurile din Romania unde ceasurile merg putin mai altfel, chiar daca societatea moderna si de consum par sa tinda  sa-si puna si acolo amprenta. Dar este inca un loc linistit.

Sulina, cel mai estic oras al Uniunii Europene (continentale), este mentionata in documente bizantine inca de acum 1000 de ani ca  port la Marea Neagra (Solina). La inceputul secolului al XIX, nu era mai mult decat o adunatura de colibe de stuf, cuib de pirati si talhari greci si maltezi, populatia romana fiind in minoritate. 

Comisia Europeana a Dunarii (CED) infiintata la Sulina in 1856 si care si-a desfasurat activitatea pana la 1937,  a reusit printr-o organizare riguroasa, sa duca la transformarea spectaculoasa a asezarii pescaresti intr-un important oras, cu o economie infloritoare, bazata pe comert si navigatie. 

Din anul 1870 a fost primul Porto Franco din Romania, cu multe reprezentante consulare, scoli si biserici pentru majoritatea natiunilor conlocuitoare (greci, rusi, lipoveni, francezi, englezi,germani etc.), spitale dotate cu instalatii moderne, posta, telefon, teatru, casino.

Din Europolisul de odinioara, au ramas destul de putine marturii, iar pe acestea am pornit sa le descoperim.

 

Si iata-ne din nou la drum. Dobrogea  fascineaza de fiecare data prin peisajul aparent monoton, dar plin de o lumina deosebita si de o diversitate care apeleaza la suflet.

 

Promenda portului din Tulcea, in fata capitaniei.

 

La un vin de regiune pe un ponton plutitor, asteptand ora de plecare.

 

La Sulina nu se ajunge decat pe apa. Cu vaporul mare de pasageri("personal") se ajunge acolo in jur de 4 ore jumate, sau cu navele rapide intr-o ora jumate, rezervarea in prealabil se dovedeste o masura absolut necesara, chiar daca nu ajuta intotdeauna sa-ti ajungi scopul la timpul dorit.

 

Pretul la o calatorie pana la Sulina este in jur de 50 de lei cu o nava rapida.

 

Interiorul este deosebit de placut si spatios.

 

Delta Dunarii

 

"Industria stufului"

 

Intram deja in portul Sulina.

 

Primele impresii din oras.

 

Acostam la cheu pe partea dreapta a canalului, in fata la 3 km. aflandu-se marea. Totul e fantastic, nou si exotic, lumina, atmosfera, casele, oamenii.

 

Facem o mica plimbare prin oras pe promenda.

 

Multe dintre casele la promenada s-au pastrat in arhitectura initiala, din pacate nu toate, dupa cum am aflat. Materialul de constructie fiind foarte rar aici, casele din "prima linie" au fost construite din caramida de Livorno, candva la mijlocul secolului XIX, casele locuitorilor mai putin avuti de pe strazile urmatoare, fiind construite din lemn si stuf.

 

Hotelul nostru, mic dar fain, "afara nu-i vopsit gardul dar inlauntru-i leopardul". Tot confortul modern sub o fatada peste care au trecut anii vizibil.

 

Din nou pe strada 1-a. Oras mai curat si mai ingrijit ca Sulina nu am intalnit in toata Romania. Strazile paralele cu Dunarea sunt numerotate de la 1 la 7, prima fiind promenda la apa.

 

Farul Comisiei Europene a Dunarii  construit in 1870.

 

In interiorul farului cu ziduri de peste jumatate de metru latime, construit pentru a dainuni parca 1000 de ani.

 

Sus pe platforma farului privelistea este magnifica, cu marea azurie la orizont si de jur imprejur orasul  ingropat in verdeata.

 

Orasenescul se imbina cu rurarul fara nici o discordanta aici la Sulina.

 

Case traditionale din lemn, multe vopsite in culori vii, proaspete.

 

O fereastra melancolica.

 

Explozia florala de culori pe care o intalnim la tot drumul, este deosebit de reconfortanta si linistitoare in soarele dupaamiezei.

 

O multitudine de flori mici si multicolore cresc chiar si din praful uscat al drumului, la marginea trotuarelor.

 

Culori care par traditionale aici.

 

Deseori putem observa un gard traditional din stuf.

 

Cimitirul  din Sulina este unic in Romania, poate chiar in Europa, prin cosmopolitismul si exotismul sau, loc de veci pentru pirati, marinari, negustori, functionari straini, aventurieri si oameni simpli, toti atrasi candva de mirajul unui oras cosmopolit, care se ridica dintre ape.

 

Margaret Ann Princle (23 ani)  isi doarme aici somnul de veci alaturi de iubitul ei William Webster (25 de ani), capitan al navei Adalia, pe care l-a urmat in secret pe nava, deghizata in marinar. Amandoi au murit inecati intr-un naufragiu petrecut la 21 mai 1868. Sursele altor legende romantice locale sunt peste tot raspandite in acest cimitir.

 

 

Cimitirul evreiesc cu una dintre putinele pietre funerare ramase in picioare.

 

Cimitirul musulman cu pietre funerare seculare ce par a fi sculptate de un Brancusi.

 

Inapoi pe strada a 3-a, cautam un local al bastinasilor, departe de locatiile turistice.

 

Siesta intr-o mica gradina de vis.

 

De la strada  a 4-a  totul pare adormit in oras.

 

 

Ultima strada a orasului, strada a 7-a, curatenia si ordinea nu par elementul esential aici asa precum in rest, parca traversam un sat exotic si oarecum uitat de timp.

 

Inapoi in "centru", strada 1-a, mancam de seara la restaurantul "Marea Neagra",un restaurant exceptional, terasa, muzica live si cu un servicu exceptional. Pe drum spre hotel, aflam ca la ora aceea (23:00) incepe viata de noapte pe plaja de la Sulina, dar suntem prea obositi pentru inca o experienta. Ne retragem in placuta racoare a camerei de hotel, adormind in zumzetul linistitor al instalatiei de aer conditionat.

Cu totul alte impresii decat cele ale jurnalistului Brunea-Fox in 1934:

"E Duminică. Maşina de curse ce duce tineretul la plaja din apropiere a făcut ultima călătorie. Sulinienii afară de ţanţari şi un cinematograf de mană, ce funcţionează numai la sărbători, n’au nici o distracţie. Comisiunea europeană s’a indurat şi le-a ridicat la mare, o baracă de scanduri botezată pompos Cazino. Se dansează la lumina jumulită a unei lămpi cu petrol, se bea un şpriţ, şi se priveşte depe un fel de terasă, nemărginirea lichidă, sleită de intuneric. La ora 11, lumea se intoarce acasă."

 

Dimineata urmatoare intr-un mic port pescaresc.

 

Ne indreptam spre plaja, cam 2 km. pe care dorim sa-i parcurgem pe jos. Exista si un serviciu de microbuze pe care-l evitam insa. 

Candva, in urma cu cativa ani, exista numai un tractor cu o remorca care-i ducea pe turisti la mare. Din pacate serviciile moderne inclusive poluarea, nivelul scazut al serviciilor si dispretul fata de om a patruns si aici. Aceste microbuze circula cu o viteza aprecibila pe drumul pe care-l parcurg cei care doresc sa savureze drumul pe jos, invaluindu-i pe toti in nori imposibli de praf.

 

In sfarsit plaja si marea, o plaja care prin latimea ei este unica in Romania.

 

Masa si bauturile sunt asigurate de cateva locatii care practica preturi foarte civile.

 

Plaja privita de departe, pare o scena de undeva din Bombay & Co.

 

La numai cateva sute de metri de plaja oficiala, liniste si pace.

 

Unul dintre digurile de nord inainte de canalul Sulina al Dunarii care inainteaza foarte mult in Mare.

 

Plaja in partea opusa spre sud, kilometri intregi pustii, natura pura.

 

Un colt mai aparte al Romaniei la mare care probabil dupa alte articole de genul acesta, isi va pierde mult din farmecul linistii actuale.

 

Inapoi spre casa,... dupa o mica odisee cu pierderea locurilor rezervate la nava rapida si cu transferul spre Tulcea de catre o cunostina cu salupa proprie in ultima ora inainte de inserare, cu masina blocata in parcarea de la Tulcea de un sir lung de autobuze care initial isi reluau cursele a doua zi, o excursie de neuitat si ... oameni admirabili ... o Romanie frumoasa.

 

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

86
Techirghiol
29.03.2024 04:12
Actual: 12° C
Viteza vantului: 3.77 m/s