Eforie Nord - TUDOR DON

Publicat de Aurel Băjenaru, 9 August 2024
Timp de citire: 5 minute

Eforie Nord, cu ansamblul de clădiri și faleza de coastă care a reprezentat un proiect arhitectural unic în Europa, ne-a bucurat pe noi generațiile socialismului și pe turiștii din toată lumea veniți aici, decenii întregi.

Cartierul vilelelor da coastă a fost ridicat intre anii 1930- 1934 pe așa numita parcelare Blank, de un grup de arhitecți, George Matei Cantacuzino, Horia Creangă, Henrieta Delavrancea Gibory, promotorii stilului Bauhaus în România. Stilul se remarca prin modernitatea liniilor și formelor de o noua frumusețe și simplitate arhitecturală. Acesta arhitectură extinsa pe un întreg complex unitar de-a lungul coastei, până la capătul de sud al stațiunii, la Cetatea de Nisip a regelui Carol al II-lea, a constituit un triumf al stilului Bauhaus,o adevărată expoziție a stilului.

Mai jos aflăm despre masurile de sistematizare ale tânărului primar Tudor Don ( primar 1934-1938 ) care au desăvârșit acest proiect, Eforie devenind o localitate de rangul celor ale Rivierei mediterane.

Calea ferată Constanța -Mangalia care tăia localitatea a fost mutată la margine, în locul ei construindu-se maiestosul și romanticul bulevard de coasta străjuit de platani, iar Eforie a căpătat un mic port pentru ambarcațiuni numit "bazin" mai jos, un mic lac cu o mlaștină alimentat de un izvor, asanat și lărgit, ceea ce astăzi a devenit lacul Belona. În imagine în fundal se poate observa și Cetatea de Nisip la marginea "bazinului".

° ° °

Eforie Nord - TUDOR DON

Refugiul tuturor cetăţenilor pe timpul căldurii nesuferite uneori a verii, îl constitue sta­ţiunile maritime care se bucură de un climat temperat, sau munţii.

Cum staţiunile maritime sunt foarte puţine, voi arata ce s’a făcut pentru organizarea şi prosperarea lor luând ca exemplu cea mai cochetă şi mai civilizată staţiune : Eforia.

Până în 1933, comuna Eforia, forma un cătun al comunei Techirghiol. De la 1 Noembrie 1933, acest cătun, devine comuna separată cu denumirea „Eforia”, stațiune balneo-climatică cu un perimetru bine determinat. Pentru asigurarea unei desvoltări cât mai mari şi pentru o cât mai bună gospodărire a tuturor staţiunilor balneo-climatice, s-a prevăzut în legea administrativă, administrarea acestor staţiuni de către primari numiţi de ministerul de interne aleşi dintre personalităţile cele mai distinse. Deasemenea centralizarea pe regiuni a acestor staţiuni având un primar general. Această inovaţie a legii administrative a dat rezultatele scontate.

Primar al comunei „Eforia” a fost desemnat de TUDOR DON un element meritos din genera­ţia tânără care în scurta activitate desfăşurată în această sta­ţiune a dat dovada că este un bun gospodar şi capabil de o muncă fără preget în interesul obştesc. Rezultatele acestei activităţi pe care le voi expune în mod sumar, sunt cea mai eloquentă dovadă. Ce s’a făcut în trei ani Prima grije ce s’a avut la crearea acestei noi comune, a fost organizarea ei, conform prevederilor legii administrative. De aceea s’a întocmit un plan de sistematizare, căutându-se a se racorda cât mai bine parcelările între ele, ţinându-se seamă de toate cerinţele de azi şi mai cu seamă de cele de viitor. S’a întocmit un regulament de construcţii pentru a se asigura cele mai bune condiţii pentru nouile clădiri. O atenţiune deosebită s’a dat alcătuirei bugetului care alimentat din veniturile comunei şi din subvenţiile căpătate să poată face faţă nevoilor de lucrări edilitare exproprieri şi întregului plan de sistematizare al staţiunei. Şi s’a reuşit. La început mai greu, dar printr’o chibzuită repartizare a fondurilor s’au realizat tot felul de lucrări. Astfel s’a construit localul pri­măriei care adăposteşte, poliţia, închisoarea, poşta, oficiul naţional de turism, comisia balneară Şi birourile primăriei. Această construcţie a fost fă­cută cu chiriile pe trei ani pe care le plătea administraţia de stat pentru localurile instituţiilor de mai sus. Odată cu aceasta s’au creat şi organizat şi toate serviciile pu­pei potabile s’a construit o son­dă la mare profunzime (300 me­tri). Acestea sunt lucrăr­­e de stric­ta necesitate edilitară.

O situaţie specială o avea li­nia de cale ferată care până a­­cum un an trecea pe marginea mării printre vile, împiedicând circulaţia la mare şi desvoltarea ţărmului mării. Acum traseul căilor ferateimpreună cu noua gară, au fost aşezate la extremitatea staţiunii, ţinându-se seamă de toate nevoile comunei. In locul vechiului traseu s’a început construcţia unui frumos bulevard cu o bogată plantaţie. In ce priveşte realizările privitoare la malurile mării s’au fă­cut numeroase lucrări de consolidare, construindu-se o frumoasă scară de acces la plaje sub ca­re se află duşuri şi cabine. Pe marginea întregului litoral al mării din staţiune s’a cons­truit un trotuar din beton în lun­gime de 2 km. La mare s’au făcut numeroase pontoane şi un canal ce leagă marea cu bazinul. Nu mai insist asupra plantaţiei ce abundă peste tot şi care a transformat această cochetă staţiune într’un adevărat parc. Pentru aprovizionarea staţiunii s-a construit o piaţa de aprovizionare cu toate alimentele necesare. Iluminarea cu electricitate a comunei a fost asigurată aducându-se curentul necesar din oraşul Constanţa. Acest cablu a fost instalat pe întregul traseu pe stâlpi de beton. Deasemenea pentru găsirea a ... Astfel au contribuit la asanarea lacului mic şi crearea unui adăpost şi refugiu pentru bărcile care es la mare. Banca Naţională a construit frumoase băi de nă­mol care după cât spun cunoscătorii ar fi unice în lume în felul lor.

Viitorul, 15 aprilie 1937