Elenismos

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Martie 2019
Timp de citire: 5 minute

Ori cât de însemnate ar fi cele ce se petrec la Budapesta, ele nu ne ating pare că aşa de aproape inima, ca şi lucrurile ce se petrec acum în România cu espulzarea din ţară a unor fruntaşi greci.

Faptul acesta şi multele simptome, care se scot la iveală, abia acum, în legătură cu espulzarea grecilor, pune în lumina realităţii triste caracterul nostru de rasă şi arată nişte împrejurări, cari ne îngrijoresc mai mult decât lucrurile ce se întâmplă, de nobis sine nobis, în capitala Ungariei.

Se vedem faptul, aşa cum ni-se înfăţoşază. In Macedonia curge o luptă pe moarte pe viaţă; o luptă de apărare a fraţilor noştri de sânge, nu împotriva Turcilor păgâni, — nu, aceştia îi apără ei în drepturile lor fireşti — ci împotriva Grecilor creştini, dreptcredincioşii şi dreptmăritorii fii ai marei biserici din Constantinopol. Aceşti -creştini nu vor să ierte Românilor că-s Români ; nu vor să le ierte, ca să cetească în limba maicii lor evangelia lui Christos şi scrisorile marelui apostol al neamurilor, bună vestirea tuturor limbilor lăsate de Dumnezeu! Şi fiind că Românii aceştia, pe cât de răbdurii în trecut, pe atât şi de statornici acum la deşteptare, odată cu capul nu vor să şi părăsească limba şi neamul lor românesc, Grecii din Grecia năvălesc înarmaţi în Macedonia, asupra satelor româneşti, şi fiind câ nu le pot stoarce tăgăduirea limbei şi neamului românesc, le smulg limba din gât, şi Ie i-au capul şi îi omoară, cu o cruzime, de chinuri şi cu o barbarie de care s'ar ruşina şi Turcii şi Tătarii din vechime.

»Aceasta înse e prea puţin faţă de faptele antarţilor (bandiţilor) Greci înarmaţi de Episcopii Greci cu bani româneşti.— Zice »Biserica şi Scoală» o veche foaie bisericească din Bucureşti. Nu trece lună, săptămână, chiar zile fără ca vre-o ceată de tâlhari greci armaţi până în dinţi să nu năvălească în .vr'un sat de români să nu dea foc caselor şia tot cuprinsul ţărănesc, ' „ să nu dărâme scoale şi să închidă bisericile româneşti, să nu schingiuească, să omoare bărbaţi şi femei ori să fure în munţi copii lor«.

Ce se întâmplă? După ce Românii din Macedonia, tot element de ordine şi de bună pace răbdătoare, acolo ca pretutindenia, să sfîrşesc zi de zi într'o mucenicie sângeroasă pentru drepturile sfinte ale limbei părinteşti, — se află de odată, că cei ce aţiţă pe Greci împotriva Românilor, sînt înşişi preoţii lor ortodoxi, sînt înşişi Preasfinţiţii şi blagosloviţii Archierei greci, oamenii luminatului Patriarch din Constantinopol, care pătează astfel cu sângele nevinovat al creştinilor scaunul strălucit al' lui loan Gurâ-de-aur, si ai altor mari patriarchi temetori de D-zeu şi iubitori de oameni.

Mai mult! Se află că bandele tâlhăreşti, cari omoară pe fraţii noştri, martiri ai limbei româneşti, sint inzestrate cu bani şi cu arme de cătră o tovărăşie numită »Elenismos«, care îşi are comitetele sale şi prin România, prin Galaţi,. Brăila ba chiar în Bucureşti, capitala şi inima terii. Va, să,zică banii storşi din pământul îngrăşat cu sudorile crunte ale ţeranului român, milioanele adunate cu înşelăciune multă de negustori şi bancherii greci, erau să slugească de arme ucigaşe cu cari să se stingă vieţi româneşti, osândite pentru virtutea străbunilor noştri, cari totdeuna au luptat mai mult pentru limbă de cât pentru viaţă!

Cine se va mai mira deci dacă după descoperirile acestea revoltătoare până la culme, guvernul terii româneşti a scos din ţară numai de cât pe unii greci găsiţi părtaşi la aceasta ucidere a neamului ? Noi ne înfiorăm a ne şi gândi la acest lucru şi ne uimim de sângele rece şi de cumpătul, care se vede în toată presa românească, care scrie zilnic despre aceste lucruri, ca despre ori ce evenimente, ce se întâmplă undeva în lumea asta mare. 

Nu ştim, în clipita aceasta, este oare cuminţenia, nepătrunsă de ori cine, a diplomaţiei române, impusă şi presei, ori este zăpăceală impresiei grozave a faptului, ori, Doamne fereşte, este cumva slăbiciunea, lipsa de energie sufletească, a noastră a tuturor, ori ce păcat este? Un lucru ştim, Eminescu, acel mare Român şi adânc gânditor al neamului românesc altfel ar scrie, în chestiunea aceasta... De bună seamă altfel de cum se scrie acum, de ziariştii, urmaşii sei, din Bucuresti.

Rêvaşul, Cluj 24 Februarie 1906.

In imagine teatrul Tranulis (Fantasio) din Constanța, construit în 1927 de către Demostene Tranulis, un filantrop constănțean de origine greacă. (Vezi: https://techirghiol.com/teatrul-tranulis-grecii-si-cadourile-lor )