Cover Image

Eminescu-Xenopol

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Ianuarie 2024
Timp de citire: 6 minute

Iată un "portret", câteva aspecte din personalitatea lui Mihai Eminescu în lumina polemicilor avute cu un contemporan de-al sau și despre momentul în care Eminescu a început să vorbească despre ""mândria sa de rasă" . Articolul de mai jos este un extras din cel publicat de Nicolae Xenopol în Telegraful din 2 aprilie 1882, fiind republicat și în Literatorul din aprilie 1882.

° ° °

PORTRET

Áceĭ carĭ cunosc de aproape pe DI . Eminovici, citițĭ Eminescu, vě rog; vor recunoaşte acest portret. Adese-orĭ prívirile trecătoruluĭ, sunt atrase de un individ, cu un ciudat cap in patru muchĭ, astfel cum Bucureşteniĭ vor fi vězut une-ori la lucrătoriĭ Bulgari, (cu ocazia canalizăreĭ Damboviţeĭ şi este dat fie-căruia , se constate acest fapt). Acest individ , poartă pantaloni vinețĭ , un ghĭeroc negru de împrumut și o pălăriá neagră mare, întocmaĭ ca aceĭa a nemților carĭ umblă cu flaşnetele în spate ; é pururea plin de noroiu și fața și mâinele sale poartă nenuměrate urme de negreală violetă . Cizmele le înlocuește adese-ori prin papuci , şi în acest hal, i-se întâmplă úne-orĭ sĕ intre pe la Hugues, spre a căuta vre-un stăpân din aĭ seĭ, care, nu știe sărmanul , unde să se ascunză mai curand , spre a nu fi vězut de fostul grădinar . Dăm aicĭ signalmentul esact, al acestuĭ bizar personagiu , căci pe la ora meseĭ, de'l întalnim pe stradă, e bine să te fereşti de děnsul. Și de altminteri nu e bine să staĭ cu el la vorbă . Cine a citit poeziele sale :

Impărat şi proletar, strigoiu , nuvela sa sermanul Dionis , care pe langă o necunoștință deplină a limbeĭ Române, cuprind nenuměrate egzemple de aberaţiune mentală, acela de sigur îl va ocoli cale de o poşte.

Cât a scris numai poezii, era destul de inofensiv . Dar ce se'ti, închipueşti ? băiatul are oare-care imaginație , și într'o bună dimineață părásind fructuoasa meserie a pastramagiilor (o industria foarte respândită în Botoşani, dar din păcate e toată în mânile Bulgarilor ) , 'şi-a pus în minte se ajungă om mare; îndată şi a găsit o opinie; e cesarist, şi în genere, foate ideiele sale se potrivesc, cu o stare de lucruri cu o epocă, care nu poate fi alta de cât aceea a lur Ciubor-Vodă. Pe urma, a citit câte-va ispisoace din vremea aceluiași potentat și'şi a creat o limbă împestriţată numai cu cuvinte slavone. O bulgaro-manie instinctivă . Cu toate acestea, individul nostru a citit şi pe Schopenhauer, aşa în cat in douě fraze, în stilul cronicarilor , iĭ scapă câte o ecspresiune de acestea :

"lucrare de resumţiune a unor elemente antice presistente", de ' țĭ vine se'ți țiĭ coastele de ris, nu alt-ce-va.

Până acum tot merge, dar de când s'a făcut rău de tot, de când amiciĭ seĭ tremură să nu se fi întâmplat ceva sub craniul seu patrat , și din momentul ce și-a schimbat terminaţia numeluĭ din "ovici" in "escu", de atunci nu vorbește în fie- care zi de cât de "mândria sa de rasă" , de sângele strămoşilor nostri, care se revoltează în vinele sale. Toțĭ aceĭ carĭ nu poartă faimosul sufics , sunt pentru dênsul niște venetici , nişte inamici aĭ naționalităţeĭ române, nişte trădători venduți streinilor . Chiar sub terminațiile în "escu" d-nu Emin-escu știe să găsească origina ascunsă a familielor.

Cu alte cuvinte D-nu Eminovici se serveşte acum de acelaş sistem cu care erau combătuţi membriĭ Junimeĭ din Iasi , tacsați în toate părerile de ovreĭ nemţĭ , tradători și căte altele. Acel sistem era întrebuinţat de scriitoriĭ Bucureștenĭ în glumă , d-nu Emin -ovici ênsă, il esplatează în serios si crede că'i va putea ține loc de program polĭtic . Prin aceasta putem avea o ideia despre seriozitatea personagiuluĭ în cestie.

Nu maĭ încape îndoială ca la un aseminea individ , oare care circomvoluțiuni cerebrale trebuie să se fi desvoltat într'un mod cu totul anormal. Zicem cu totul căci cazuri ca acele ale d -lui Emin-ovici sunt foarte rare. veam până acum pe omul care se crede cocoș pe acel care 'si închipue că 'ĭ o umbrelă și stă toată ziua într'un ungher pentru a seusca, etc. dar pe omul care se crede român şi vorbeşte de sângele strămoșilor, fiind că a schimbat terminatia numeluĭ din "ovici" în "escu", aceasta nu s'a maĭ vězut . Desigur doctorul Maudsley in vreo nouă editie a cartĭ sale "Hathology of Mind" va trage toate foloasele din egzemplul ce 'I aducem aici. Nu e teamă ênsă că Maudsley va rândui luĭ Emin-ovici o cură indelungată în vre un stabiliment , buneoară la Mărcuţa.... Ce zic: poate se va convinge şi doctorul că nici un loc nu e mai potrivit pentru individul nostru de căt însăși redacţiunea Timpului.

N. Xenopol

"Telegraful"

° ° °

Nicolae Dimitrie Xenopol (n. 11 septembrie 1858, Iași, Moldova – d. 5 decembrie 1917, Tōkyō, Japonia) a fost un critic literar, eseist, om de cultură, diplomat, politician și ministru român, ambasador al României în Japonia.

Xenopol a fost autorul a două romane realiste care critică mediul social al zilelor sale. Campania sa pentru realism și poziția lui pozitivă față de civilizația urbană l-au asmuțit împotriva autorului conservator Mihai Eminescu. Dezbaterea lor violentă din anii 1880 este una dintre cele mai importante momente din cariera de jurnalism cultural al lui Xenopol. Implicarea sa pasională în susținerea cauzei liberale a fost un alt subiect de controversă și, în mai multe rânduri, s-a alăturat colegilor săi din presă.

N. Xenopol a sprijinit implicarea României în Primul Război Mondial alături de Puterile Antantei. El a murit în timpul misiunii sale finale, fiind primul ambasador al României în Japonia.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

210
Techirghiol
30.05.2024 21:31
Actual: 20° C
Viteza vantului: 3.79 m/s