Estul sălbatic

Publicat de Aurel Băjenaru, 19 Martie 2023
Timp de citire: 6 minute

Înjunghierea din Constanța

Eri după amiază , pe la orele 7, după ce locuitorul Dumitru Marin Velicu din cătunul Dauluchioi comuna Caraomer (Negru Vodă astăzi n.m.), şi - a vândut orzul ce'l adusese la obor , s'a dus la hanul "Mândra" din str . Ștefan cel Mare și impreună cu locuitori din aceeaş comună se cinstea la o masă.

În acelaș timp, indivizii Toma Andrei şi Dumitru Popescu vechi clienți al poliției , erau în căutarea unei victime și cum inteleseră că Dumitru Marin Velicu avea bani mulți la el, s-au așezat la o masă alăturată, și tot căutau pria fel de fel de manopere să -l scoată afară din cârciumä. Văzând că nu reușesc, au început să-l batjocorească şi răsturnand mesele, au deschis scandalul.

La un moment dat individul Toma Andrei îl înjunghie pe numitul locuitor cu un cuțitul la spate, cauzându-i o rană adianca de 6 cm , celălalt individ cu numele Dumitra Popescu, îi mai dete câteva lovituri cu un box de metal, lasându-l în nesimțire, scăldat în sânge.

În urmă, în Invălmăşeală , au căutat să'l jefuiască şi să dispară. Intervenind publicul și poliția care fusese instiintata la vreme, că multă greutate criminalii au putut fi puși în fiare.

Victima în stare gravă a fost internată în spitalul comunal unde i se dau toate îngrijirile necesare, iar fioroşii criminali au fost aduși la poliție.

Prefectura poliției a deschis cercetări.

Rep.

Dobrogea jună - 14 octombrie 1922

°°°

Agresivitatea animalică conturată de o rapacitate avidă necontrolată a atacului bestial petrecut în mijlocul societății, în văzul tuturor descrisa mai sus în articol, pare tipică pentru curba de violență crescândă a unei societăți aflate în mijlocul unei crize economice puternice, a colapsului sistemului bolnav, corupt , a lipsei de perspective, de ordine și de omenie. Dobrogea par excellence!

Dobrogea, pământ atribuit României în urma Războiului de Independența, anexat fară nici un plan premergător, a fost decenii de-a rândul, cu mici exceptiii, un loc de exil pentru funcționărimea neputincioasă din restul țării, loc unde erau trimiși disciplinar toți cei care altfel ar fi trebuit îndepărtați din sistem.

Astfel s-a dezvoltat și regiunea, altfel pustiita de desele razboiae ruso-turce, de molime și de secetă, defectuos, fară perspective, Dobrogea rămânând mult timp o "terra nova", care a atras în mare parte aventurieri, lichele, scursorile României , toți cautandu-și norocul în noul teritoriu care părea un paradis al fărădelegilor și îmbogățirilor nepermise.

Ziarele până în anii '20, în special după Primul Război Mondial erau pline de anunțuri despre pungășiile unor furi, despre tălhării și crime, despre înșelăciuni și samavolnicii, despre abuzurile funcționărimii și tirania sistemului discreționar.

Da, ne place sau nu, asta era societata care i-a dat pe înaintașii noștri, în mijlocul căreia am crescut. O societate de coloniști, socieatate îmblânzită de forța legii, dar încă latent agresivă, dispusă oricând la certuri, injurii și violență, chiar și numai verbală, veșnic alergând după avantaje materiale, deseori necuvenite.

Permiteți-mi să trag aceste concluzii triste în cunoștință de cauză, ca dobrogean cu destui ani de experiență și documentare a vieții, obiceiurilor și năravurilor conlocuitorilor mei.

° ° °

Și încă una din același ziar, aceiași zi:

O sălbăticie

La poarta principală a portului s'a petrecut eri un fapt de o extremă gravitate. Maistrul stagiar Lăpușneanu de pe distrugătorul "Mărăști", întâlnind acolo pe doi soldați marinari de pe vasul său, i-a bătut în mod oribil, încât a fost nevoie să fie transportați la infirmerie.

Motivul pentru care maestrul Lăpușneanu a bătut pe subalternii săi, ar fi că aceștia lăsând descoperit un ochiu de pe coverta vasului, cel dintâiu ar fi căzut înăuntru.

Oricât ar fi fost vinovați marinarii, credem că aceste maniere putea numitul d-n maestru să și le ție pentru acasă, întrucât nici la cazarmă bătaia nu mai este permisă.

° ° °

Câteva zile mai tarziu:

O glumă sinistră

Fapta monstruoasă a unor bețivi.

Cârciumarului Victor Pușcașu din Caramurat (astăzi M. Kogălniceanu n.m.), împreună cu fratele său Gheorghe, plugar din aceeas comună, imbătându-se alaltăieri seară, le ardea de glume.

Intrând la cârciumă locuitorul Petre Alexe Boțea, Victor Pușcașu îl apuca de mâini, în timp ce Gheorghe îi toarnă la cap benzina dintr-un bidon, după care îi da foc cu un chibrit.

Pe când Petre Boțea țipa cuprins de flăcări, bețivii băteau din palme și făceau haz.

După mai multe sforțări, victima acestor bețivi, punându-și cojocul pe cap reușește să înăbușe flăcările cari îi arseseră mâinile, fața și capul. În stare gravă el s'a prezentat la spitalul comunal din localitate, unde a fost pansat, aducând tot odată cazul la cunoștință parchetului, care a deschis o anchetă, dispunând arestarea monștrilor hâtri.

Dobrogea jună - 23 octombrie 1922