Esuat la Techirghiol

Publicat de Aurel Băjenaru, 9 Noembrie 2019
Timp de citire: ~1 minut

S’a sculat foarte de dimineaţă. A dormit puţin. După cele dintâi ceasuri, l-au trezit miazmele grele ale Ghiolului, care se furişau prin fereastra întredeschisă, în camera strâmtă şi înăbuşitoare, pe care întâmplător o găsise într'un fel de otel.

Când în depărtările, cu luciri de oţele,ale mării s’a genit cea dintâi licărire din discul de aramă, al soarelui, a coborît şi el. Acum, când se ştia „aproape” , ar fi vrut să, fie.... cât mai departe.

Ce nebunie!... Ce l-a adus aici?,... Se uită la ceas: oare la câte pleacă trenul înapoi... spre Constanţa? Privi spre marginea Ghiolului, spre debarcader. O barcă sta gata de plecare spre plaje. Pe cărările povărnite, spre lac, cobora un şir lung de copii, o colonie de trupuri crude, roase de păcatele părinţilor, de dinţii tuturor mizeriilor. Pe puntea debarcaderului aşteptau câteva femei, ale căror haine albe, ori costume de bae în culori împestritate, păreau nişte flori uriaşe, zvârlite acolo de valurile apei. (Fragment din Valul - Eugen Bourenaul)

Aveti aici o frantura de imagine a Techirghiolului alcatuita de autorul Eugen Boureanul in nuvela Valul, nuvela aparuta framgentar in Realitatea Ilustrata in anii 1930.