Eternul cântec trist

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Septembrie 2023
Timp de citire: 3 minute

Zi de toamnă , o adiere molcomă de vânt stârnea ușor freamătul frunzelor îngălbenite de vreme. Pe ochi, mi se așterne o pâclă deasă, sufletul și inima îmi sunt cernite și cuprinse de o rea presimțire.

E Duminică, zi de sărbătoare creştinească. Casa mea fiind situata vis -a- vis de biserica catedrală, un grup de fete și flăcăi dela țară, din care exaltă numai viață, treceau înspre biserică. Impresionat de numărul lor mare, îi întreb ce caută la oraş.

"Am venit să căutam de lucru, la câmp nu s'a făcut nimic, din cauza secetei şi n'avem ce mânca". Neapărat , exodul m'a mişcat.Acest mare edificiu numit stat, are la bază țaranul, acolo unde rezidă bogăția de energie națională, ori această temelie se macină încet dar sigur. Fetele vor ajunge cocotele de mâine, iar flăcăii grăjdari sau curățitori de latrine, şi unele şi alții candidații spitalelor, fug de spectrul foamei , mizeriei şi birurilor, căzute pe capul lor că o grindina nemiloasă. Fug de la mirosal fânului cosit şi vin în oraşul insalubru şi imoral, sortiți a sălășlui în grajduri de robi, sau remize, fară lumină, fară soare şi fără aer.

Un tip dintr'o limuzină luxoasă în ochi căruia lucia senzația bestială, trecând ca un bolid, s-a oprit brusc şi şoptind câteva vorbe la urechea unei bătrâne, tip de proxenetă , pleacă, iar bătrână se adresează fetelor , bolborosind cuvinte sibilice, să oferă a le găsi servicii.

În perioadele mari de prefaceri şi de lipsuri, echilibral social se pierde, nivelul moral scade; iar mediocritățile lipsite de scrupule şi de simțul realității , se strecoară, străbate, domină şi profita. Am avut şi am o repulsiune hotărâtă, contra acelora cari transforma bugetul instituțiilor de stat, în isvor spurcat da îmbogățire al politicianismului, pervertind simțurile morale, disprețuind munca cinstită şi terfelind onestitatea. Politicianismul sărăceşte tara, distruge vlaga trupească şi sufletească a poporului .

Nu simt oars stapänitorii beneficianti, grozava greutate a păcatelor lor , care le apasa pieptul ca o lespede de piatra ? Nu pricep tragadia zilelor , când se va deştepta hiara ce zace în sufletul omului năpăstuit, care o data şi odată so vă ridica sălbatec în masă pentru a se räzbuna?

Nici odstä n'am auzit lângă mine, mai bine că acum , bätaile inimei românilor necăjiți şi n'am simțit mai mult că acum, primejdiosul tumult care poate sfârşi în mişcări de masă a poporului istovit şi împilat .

C. SIMIONESCU

Dobrogea jună - 19 octombrie 1935

° ° °

Da, "hiara ce zace în sufletul omului năpăstuit" s-a ridicat și a construit noua societate socialistă, pe care apoi a trebuit s-o înduram zeci de ani. Istoria se repetă parcă inevitabil iar "politicienii" par că nu s-au schimbat niciodată, "disprețuind munca cinstită şi terfelind onestitatea".