Vintilă Mihăilescu antropolg si geograf (1890 - 1978), evocand Techirghlolul de altadata;
„Dintre ospatarii, birturi si restaurante, cel mai cunoscut era cel al lui Bageac, unde puteai fi multumit doar daca inchideai din ochi in fata unor mici abateri de la regulile igienei, intr-o regiune unde mustele erau al doilea adversar dupa apa salcie".
Privitor la apa salcie, isi aminteste si despre o calatorie facuta "per pedes" (11 km.) la Constanta pentru targuieli. Printre alte lucruri, a cumparat sticla de sirop pentru a indulci sifonul singura bautura acceptabila, deoarece apa potabila era greu de gasit la Techirghiol. La intoarcere a calatorit cu tramcarul, unicul mijloc de transport al timpului pe litoral. Pe la mijlocul calatoriei insa, profesorul, vrind sa-si salveze palaria care era cit pe ce sa zboare din cauza unei rafale de vint, a scapat din maini pretioasa sticla cu sirop de zmeura. (Constantin Cioroiu - calatori la Pontul Euxin)
In imagine "Proprietatea Bageac", probabil in anii 1920.