Fatǎ'n casă

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Iulie 2025
Timp de citire: 3 minute

Despre implicațiile mersului la băi de mare în viața cotidiană și despre anumite „moravuri ușoare” ale secolului trecut, aflăm din articolul următor. ("De ce s'o las la Bucureşti ca s'o întindà toți ghiorlanii!")

MUCURI de IDEI - ORIGINALE -

Nenorocirea...

... a vrut ca un medic oarecare, văzându-l aşa supt la față, sǎ'i recomande băi de mare.

— Stai prost cu nervii! O lună la Constanţa se impune. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură i-e urât să călătorească stingher, săracu! a trebuit să ia cu el şi pe amantǎ-sa, femee nostimă şi pofticioasă. De ce s'o las la Bucureşti ca s'o întindà toți ghiorlanii ! a oftat el începând să'mpacheteze bagajele.

Două săptămâni în urmă, de ce i-a fost frică n'a scăpat: un altul, care isprăvise cura şi se insănătoşise înaintea lui, i-a şterpelit amanta cum un pungaş şterpeleşte un geamantan de pe culoarul vagonului ca să dispară la prima stație.

— Bine că s'a dus! l-a consolat a doua zi un prieten de ocazie.
— Cel puţin dacă aşi şti unde s'a dus! — a suspinat el adânc, mai adânc decât apa mărei pe malul căreia ieşise să ia aer.

— Fugi şi nu te mai gândi: o slujnicănică?

— Ai să'mi recomanzi o slujnică?

— Fosta ta amantă, e fosta mea slujnică!

— Daaa?! Acum înţeleg eu de ce mă punea să'i pup mereu mâna: fiindcă ți-a pupat-o prea des p'a d-tale! S'a scuturat ca un om sculat după o boală grea: „Ducă-se pe pustiu!" şi nu s'a mai gândit... decât, cum o să şi aranjeze traiul la Bucureşti.

— Dacă în locul amantei fostă servitoare aşi lua o servitoare? E aşa de scump traiul în ziua de azi!

Zis şi făcut. Cum a ajuns în Capitală, sbughi-o la grădina Sf. Gheorghe, unde se găseşte cel mai populat birou de plasare. Clienți mulți, oferte puține ele fiind cu stăpânii lor pe la băi, ei stând la răcoare prin beciurile poliţiei. Un mustăcios stă la masă şi scrie p'un registru murdar cererile:

— D-voastră ce poftiţi?
— Fatǎ'n casă.
— Când o fi. Dar Dar d-ta cucoană ?
— Tot fată'n casă.
— A fătat şi s'a isprăvit.

El îşi aşteaptă nerăbdător rândul: a zărit una în grădină, durdulie, care i-ar conveni. Boerii se perindează, ca toţi să dea acelaşi răspuns aceleaşi întrebări:

— D-voastră ce poftiţi?
— Fatǎ'n casă.
— Dar d-ta?
— Fatǎ'n pat! — mărturiseşte el adevărul, surprins cu gândurile aiurea. Şi de-atunci n'a mai dat p'acolo.

Furnica, 6 septembrie 1923