Fleacuri de sezon

Publicat de Aurel Băjenaru, 20 Iulie 2025
Timp de citire: 3 minute

Vilegiatura la băi se făcea odinioară pentru exact 30 de zile — nici mai mult, nici mai puțin. Era o regulă nescrisă, dar respectată cu strictețe, iar această perioadă era considerată nu doar suficientă, ci chiar generoasă, bineînțeles pentru cei care își puteau permite financiar acest răgaz. Pe atunci, ideea unei camere „single” era inexistentă. Camerele de hotel sau de pensiune se împărțeau, adesea, cu necunoscuți, iar împreună cu mirosul de sulf și ceaiul de tei se învățau și regulile unei conviețuiri temporare, dar civilizate.

La băi, în pragul primului război mondial, atmosfera era una de efervescență. Nimeni nu știa atunci că acel ultim sezon al băilor de vară avea să fie și ultimul dintr-o lume aflată pe cale să se schimbe pentru totdeauna.

°°°

Fleacuri de sezon.

Georgescu, frământat tot anul de grijea marelui război european, fără ca un minut măcar să'şi fi putut răspunde exact întrebărei:,,Care pe care"; acum, cu creerul doldora de ştirile şi telegramele îmagazinate citind ziarele, pleacă la băi să se repauseze. Medicul consultat l-a sfătuit:

— Dumneata te-ai surmenat prosteşte, ocupându-te de alţii şi neglijând propriile dumitale afaceri... M'apasă creerul, doctore: parcă u - aş avea noroi în cap! Tocmai! Mocirla cu mocirlă se spală du-te repede la Techirghiol şi få băi de nămol!

Verdictul fiind dat fără drept de apel, Georgescu începe să se intereseze şi află, tot prin ziare-nǎravul contractat prosteşte cu greu se lecueşte la Techirghiol camere aproape nu se mai găsesc iar traiul e foarte scump. Şi de unde până acum se credea stăpân pe situație-,,Francezii nici morți nu vor fi scoşi din Verdun !" perora el la cafenea Georgescu caută şi găseşte un,,aliat" cu care să împartă camera cu două paturi, plus bacşişul servitorilor pe cari 'i vezi numai la plecare. Norocul cade pe Protopopescu, persoană amabilă dar cam flecăreață. De aceea Georgescu, om precaut, se înformează în dreapta şi în stânga, cerând,,referinţe" asupra persoanei cu care va locui treizeci de zile în aceeaşi odae.

— Ascultă, Dumitrescule: eu am ceva cu Protopopescu. Inainte de a tranşa definitiv, spune'mi te rog: ce fel de om e Protopopescu.?

— Foarte cum se cade...

— N'ai înțeles: am vrut să te 'n- treb dacă e cinstit?

— Nu se poate mai cinstit. Eu unul i-aş încredinţa chiar onoarea mea.

— Te priveşte! Vorba e dacă-i pot încredința ceva care are valoare? - Căci,, Vilegiatura", la drept vorbind, e tot un război... pe timp de de pace, si nu se poate face decat cu bani, bani si iar bani.

Furnica, 25 iulie 1916