Fragmentul Teodorescu

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Iulie 2024
Timp de citire: 5 minute

Pentru a înțelege în ce măsură slavismul și-a însușit și acaparat ființă națională românească, trebuie să pricepem contextul cultural în care națiunea română s-a dezvoltat și să cunoaștem rarele dovezi ale trezirii naționale românești.

Înapoierea națiunii române a dus la paradoxuri culturale precum prima scrisoare în limba română să fie datată la 1521, fiind scrisa cu caractere slavone, chirilice, "Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung".

Următoarea piatră de hotar a culturii scrise a spațiului românesc provine tocmai de la unguri, primul text în limba română cu caractere latine și ortografie maghiara datează din jurul anului 1573, textul de mai jos.

Înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată oficial după anul 1860 de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

° ° °

Cartea de cântece (Fragmentul Todorescu), text tradus după un original maghiar şi tipărit, probabil, la Cluj, cu litere latine şi cu ortografie maghiară. Grafiile etimologice din textul de la 1573 s-au păstrat şi în copiile făcute după acest text şi în alte lucrări scrise în Transilvania şi în Banat, cu litere latine şi cu ortografie maghiară.

Este vorba despre o culegere de imnuri calvine, traduse din maghiară, textul fiind tipărit pentru uzul românilor care frecventau Biserica Reformată de la mijlocul secolului al XVI-lea. Textul cu pricina are opt pagini şi a fost descoperit de un angajat al Muzeului Naţional din Budapesta. El a fost achiziţionat de bibliofilul român Iuliu Todorescu, care locuia în capitala Ungariei, lucrarea fiind cunoscută sub denumirea de „Fragmentul Todorescu”.

° ° °

„Fragmentul Todorescu” („Carte de cîntări”), a fost redactat utilizîndu-se ortografia maghiară din secolul al XVI-lea, conţine o culegere de imnuri calvine traduse din maghiară, care, probabil, se cîntau în timpul serviciilor religioase.

Mica culegere de cîntece, împreună cu alte fragmente tipografice, fusese folosită ca material de umplutură la legarea volumului „Diodori Siculi scriptoris graeci libri duo de Philippo et de Alexandro. Utrumque latinitate donavit Angelus Cospus Borroniensis, Viennae Pannoniae, 1516”.

° ° °

La Esaias prorokul: tutorora außkris laßßat: ke domnuluy ua odihny: kari mor en credintza luy. Au ßineyua radika ßuß: kareu iel adeueraße: kum morcy ßey eyuaen uia: si ßuz en czer eyua ducze. Aczaßtau facze ßell ferikem:binele lui ße nul vy- tem: cze may tare ßel laudem czine altepce ßkulatura. A czeftoy laßße en odihna: tremete ße uiteze: Si laß ße acolo uißelind: kum ße aybe tot bynele. Creßucy miey entratz luntro:portzileua enkunacy: pucynellu en kiddecy. ßenu en tre mania me. Cze numay en vremea ßkurta:enklipitul okiloru:pa namua trecze maniam:tot akolo odihnitz. Ke manya lu domnezeu: tota tary me pureze kend: preomeny deßprepamant: pogoriua gezudekata. Ku kare allenis ßey:pierdelua (?): czeua cyneomeny ßey:ke zau eniel ußbaitu. May mult pamentul ßenczele: nuyua azkunde tru- pul luy: ezedomnezeu uiacza luy:redikaua pre ueczie. Marrey noua ueßelie: kendu neuom en grupare: ke iare uom fyentruna: ku domnezeu uom lakui. Czeße fratene czumuritu: A muy fetul lu domne- zeu: cze planczem kend kaßa luiy: ieß en peretzia domnuluy. Lukru noßtru y dekaftiga:lukrul luy de ueßelye:ße rugem pre miloßte luy:fie ku noy ßuenta troycza. Dene noua duhul ßuentu: dupa morteneen perecyas: ße putem ueda fatza lui: panae en uecziakuluy

In romana de astazi

La Esaias prorocul tuturor,a scris lasat ca, Domnului îi va odihni pe cei care mor în credința Lui. Cu Sine-i va ridica sus care cu El adevereadza, cum morții Sai îi va învia și sus în cer ii va duce. Aceasta o face să-L fericăm, binele Lui să nu-l uităm, ce mai tare să-L lăudăm cine așteptăm sculătura. Acestia-i lasă în odihnă, tremete să viedze și lasă acolo visand, cum să aiba tot binele. Credzuții Mei, intrați luntru, porțile va incununați, puținelu anchideți, să nu între mania Me. Ce numai în vreme scurtă, în clipitul ochilor, pana-Mi va trece mania-Mi, tot acolo odihniți. Că mânia lui Dumnezeu toată tărime purcegând, pre oamenii despre pământ pogori-va judecata. Cu care alesii sai pierde-le-va strambatate, ce va ține oamenii săi, că s-au în el izbăvit. Mai mult, pamantul sangele nu-i va ascunde trupul lui, că Dumnezeu viața lui ridica-va spre vecie. Mare-i noua veselie, cand ne vom Ingropra, ca iara vom fi Intr-una, cu Dumnezeu vom locui. Cest frate-ne ce-au murit, amu-i fatul lu Dumnezeu; ce plângem, când casa Lui este-n Imparatia Domnului? Lucrul nostru-i de castiga, lucrul lui de veselie; sa rugam prin milostenie Lui, fie cu noi Sfanta Treime. De-ne noua Duhul Sfant după moarte-ne Imparatia-si, sa putem vede fața Lui pana in vecia veacului