Cover Image

Geamiile - Constanta 1907

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Decembrie 2019
Timp de citire: 4 minute

Lumina aprinsă a soarelui, care pluteşte încropită peste Constanţa, se vede de departe străpunsă, ca de nişte suliţi gigantice, de turlele geamiilor răsleţe. Insemnările acestea mistice, care punctează orizontul ca nişte ghimpi enormi, te duc cu mintea departe în trecut, când credinţa aceasta străină, ameninţa lumina creştinismului, ca împunsătură de suliţă. Minaretele de piatră, sprintene şi rotunde, se înalţă subţiri şi albe, de deasupra geamiilor greoae şi joase. Sus se încing cu ceardacuri înguste şi se acopăr cu turle ţuguiate şi verzi, ca cu nişte chivere. In vârfurile lor, deasupra de tot, se încearcă par'că să scântee semiluna în dogoarea arşiţei.

Seara, dupăce atmosfera se mai potoleşte din aprinderea soarelui, turlele geamiilor se desemnează pe orizont în linii mai închise, ca nişte tape împrăştiate şi afumate, în care a expirat gloria credincioşilor. In vremea aceasta cuprinsul răcorit se umple de strigăte bocite, venite de prin cerdacurile minaretelor.

— Alah e k b e r . . . Alah e k b e r . . . (Dumnezeu e mare, Dumnezeu e mare). Şi Hogii bătrâni şi tineri, îmbrăcaţi în anteree negre şi legaţi în jurul fesurilor cu sarâcuri albe, se învârtesc cu mersul lor oriental în jurul minaretelor. Ţinându-şi palmele deschise la urechi, umplu cuprinsul cu rugăciunile lor plânse trăgănat, strigând în cele patru părţi ale lumei :

— Alem f e n à . . . Haye alei f e l a h . .. (Lume rea, ticăloasă... Numai în deşteptare e mântuirea ta !...)

Pe constanţenii vechi, nu-i mai impresionează toate acestea, pentrucă s'au obişnuit cu spectacolul, dar pe străinii veniţi de pe aiurea, îi opreşte în loc solemnitatea acestor rugăciuni.

Intre alte curiosităţi delà Constanţa e şi vizitarea geamiilor mai principale. Aceste locaşuri sfinte sunt deschise în toate zilele şi străinii pot să le vadă cu învoirea hogilor. Trebue să privească însă totul numai din prag, căci înlăuntru nu se poate întră decât descălţat şi creştinii sunt cam greoi şi stingheriţi la această operaţiune. Când se întâmplă ca geamia să fie goală de credincioşi, te impresionează mult muţenia mohorâtă şi rece a interiorului, aşa că ai simţirea că priveşti la nişte cosciuge, din pragul unui cavou deschis. Vinerea însă, când e ziua lor de sărbătoare, vezi cârdurile de musulmani cuvioşi şi curaţi, cum se îndreaptă înspre geamii. La uşă îşi lasă cu toţii papucii tăiaţi anume ca să se descalţe uşor şi rămân numai în ciorapi; întră apoi în geamie. Inlăuntru, aştern jos batiste scumpe şi s'aşează turceşte cu evlavie.

Femeile nu pot intra în geamii, ca şi când ar fi considerate nevrednice de mila lui Alah, aşa că numai bărbaţii se roagă.

Din semeţia şi înfruntarea acestor credincioşi, n'a mai rămas decât umile tradiţiuni de formă, căci aprinderea de altădată, s'a stins ca o amintire îndepărtată. Femeile lor se strecoară acum pe  străzile oraşului, ca nişte arătări triste, cu hainelelor închise, pe care le umflă vântul din mers.

Bărbaţii, aduşi de spete şi greoi, cu capetele legate în cealmale enorme, umblă posomoriţi şi învinşi, de par'că ar trăi în captivitate. Şi când hogii inspiraţi, strigă prelung din minaretele geamiilor : Alah ekber... Alah ekber... musulmanii trec agale, abătuţi şi sceptici, ca nişte prisonieri care au pierdut credinţa în vre-o putere de salvare.

In mijlocul vieţei nouă, care năvăleşte din toate părţile şi schimbă oraşul vechiu, minaretele subţiri şi albe, îşi fac loc sfioase, prin îngrămădirea de clădiri, ca nişte vrejuri plăpânde care cresc din umbră.

Ioan Adam

Constanta Pitoreasca, 1907

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

8
Techirghiol
29.03.2024 01:14
Actual: 11° C
Viteza vantului: 3.25 m/s