Gelou, un anume Vlah

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Septembrie 2024
Timp de citire: 8 minute

Gelou (în maghiară Gyalu) primul Vlah documentat al istoriei, 300 de ani mai tărziu scrisă de cronicarul ungur Annymous, a fost conducătorul unei formațiuni statale cu populație Vlahă și Slavă (blasij et sclaui), pe un areal ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, până la Poarta Meseșului.

Lucrarea Gesta Hungarorum al lui Anonymus îl numește "Gelou, un anume vlah" (Gelou quidam blachus), și ne spune că el stăpânea (dominium tenebat) o țară locuită de români și slavi (blasij et sclaui) probabil nu foarte mulți, ca și oastea lui, care după cum scrie cronicarul, nu era de fel numeroasă.

În preajma anului 904, oastea lui Gelou, a fost înfrântă lângă râul Almaș de o expediție a unui trib maghiar condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor 7 (hetumoger). Gelu a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe Someș, aflată undeva în regiunea Clujului, poate la Gilău (în maghiară tot Gyalu) ?

Vlahii despre care știm că împinși sau aduși de bulgari spre minele de sare din Ardeal, aveau în jurul anului 900, la sosirea ungurilor, primele organizări politice, statale. Mai jos este vorba despre hanul bulgar Krum, cel despre care istoricul Johann Christian Engel afirmă că i-a deportat pe românii de la sud de Dunăre, pe teritoriile nord-dunărene la începutul secolului al IX-lea.

° ° °

“.. Din timpul când hoardele lui Asparuch s'au așezat în nord-estul Bulgariei de azi (679), nu avem nici o știre sigură despre vechea Dacie din nordul Dunării. ... Când în 803 pe tronul țarilor bulgari se urcă teribilul Krum, el începu să mărească imperiul în toate direcțiile, cu o rapiditate uluitoare, supunând, între alte seminții, pe Slavii din Valea Timocului și pe cei din șesul muntean și din Banat, care trăiau aici amestecați cu Românii. „Puțin după aceasta se văzură constrânși să recunoască suveranitatea lor (a Bulgarilor) și cei din Valea Crișului, în șesul oriental al Ungariei actuale“ Istoriografia modernă susține că Krum a cuprins o bună parte din teritoriul Daciei Traiane. Iar câtă vreme a trăit Krum, n'a putut fi vorba de abandonarea posesiunilor nord- dunărene, ci mai curând de lărgirea acelora spre Ardealul bogat în saline.” (Victor Motonga, 1940 , “Stăpânit-au Bulgarii asupra ținuturilor românești din nordul Dunării în timpul primului lor imperiu (679-1018) ?”)

° ° °

Iată ce scrie controversatul cronicar ungur Anonymous, controversat de unguri când scrierile sale susțin întâietatea românilor pe meleagurile transilvane, controversat și de români când tot acestea fac incomodă papornița cu “dovezi” ale continuității daco-romane ale istoriografiei românești, de stat.

° ° °

CAP XXIV.

Despre pămentul dincolo de pădure.

Și când au petrecut acolo mai mult timp, atunci Tuhutum, tata lui Horea, precum era bărbat viclean, când a audit dela locuitori despre bunătatea pământului dincolo de pădure, unde stăpânia Gelou, cutare Blac, a început a dori aceasta, că dacă s’ar putè din grația domnului seu, să câștige pentru sine și pentru următorii sei pământul dincolo de pădure, precum s’a și întâmplat după aceasta mai târdiu, pentrucă pământul dincolo de pădure l-au stăpânit următorii lui Tuhutum pănă la timpul regelui Stefan cel sfânt, și l-ar fi stăpânit și mai departe, dacă tinerul Gyla, cu doi fii ai sei, cu Bivia și Buona, ar fi voit să fie credincioși, și dacă n’ar fi lucrat totdeauna contra sfântului rege, precum se va spune în următoarele.

CAP XXV.

Despre înțelepciunea lui Tuhutum.

Mai sus pomenitul Tuhutum, bărbat foarte înțelept, a trimis un bărbat viclean, pe tata lui Opaforcos, Ogmand, ca umblând pe ascuns să ispitească calitatea pământului dincolo de pădure, și cum sunt locuitorii sei, și dacă ar fi cu putință să poarte resboiu cu ei, căci Tuhutum voia să-și câștige prin sine nume și pământ, precum die lăutarii noștrii: toți și-au câștigat pământ și au primit nume bun. Ce să mai die? Când tata Ogmand, ispititorul lui Tuhutum, ocolind după datina vulpei, a ispitit rodnicia și bunătatea pământului și locuitorii sei până unde poate ajunge vederea omului, i-a plăcut peste măsură, și s’a întors la domnul seu cu cea mai mare iutime. Si când a sosit, a vorbit mult domnului seu despre bunătatea acelui pământ, că acel pământ este udat cu ape de cele mai bune, a căror nume și folosință le-a spus pe rând, și că din năsipul acelora se culege aur, și aurul acelui pământ ar fi. cel mai bun, și că acolo s’ar scoate sare și materii sărate, și locuitorii acelui pământ ar fi cei mai ticăloși oameni în toată lumea, căci sunt Blachi și Slavi, pentrucă n’au altă armă, decât arc și săgeată, și ducele lor Geleu ar fi puțin ..statornic, și n’are la sine militari buni, și ar cuteza a se opune cutezanței Ungurilor, fiindcă sufer multă nedreptate delà Cumani și Picenați.

CAP XXVI.

Cum a mers contra lui Gelu.

Atunci Tuhutum, audind de bunătatea acelui pământ, a trimis pe solii sei la ducele Arpad, să îi dee voie de-a merge dincolo de păduri, spre a se lupta contra lui Gelou. Iar ducele Arpad, după o consfătuire avută, a lăudat propunerea lui Tuhutum, și s’a învoit ca el să meargă dincolo de păduri, spre a se lupta contra lui Gelou. Când a înțeles aceasta Tuhutum delà solul seu, s’a pregătit cu militarii sei, și lăsând acolo pe soții sei a plecat spre orient, dincolo de păduri, contra lui Gelou, ducelui Blachilor; iară Gelou, ducele de dincolo de păduri, audind de venirea lui și-a adunat oastea și a început a călări cu mersul cel mai grabnic înaintea lui, ca să-l oprească la porțile Mezeșului, dar Tuhutum, trecând într’o di prin pădure, a ajuns la fluviul Almas ; atunci ambele oștiri au ajuns față în față, fiind între ele numai fluviul. Iar ducele Gelou a voit să-i rețină acolo prin săgetașii sei.

CAP XXVII.

Despre moartea lui Gelu.

Dar făcându-se dimineață, Tuhutum și-a împărțit oastea, înainte de dori de di, în doue părți, o parte a trimis-o ceva mai sus ca trecând fără scirea militarilor lui Gelou peste fluviu, să înceapă lupta precum s’a și întâmplat. Și fiindcă a avut trecere ușoară, ambele linii au ajuns deodată la luptă și s’a încins între ei o luptă strașnică, dar militarii lui Gelou fură învinși, și mulți dintre ei fură omorîți, iar și mai multi luați în prinsoare. Când a vëdut aceasta Gelou, ducele lor, atunci, spre apărarea terii sale, a luat-o la fugă cu puțini ai sei. Apropiindu-se în fugă de fortăreața sa așezată lângă fluviul Zomus, militarii lui Tuhutum persecutându-i cu alergare îndrăzneață, au omorît pe ducele Grelou, lângă fluviul Copus (Kapos). Atunci locuitorii pământului, vëclênd moartea domnului lor, dând mâna dreaptă, au ales din voia lor proprie de domn al lor pe Tuhutum, tata lui Horea, și au întărit credința cu jurământ în locul ce se numesce Esculeu (Esküllö), și de atunci au numit locul acela Esculeu, flind-că acolo au jurat. Iară Tuhutum a stăpânit, din cliua aceasta, acel pământ în pace și în fericire, iară urmașii lui l-au stăpânit până pe timpul regelui Stefan cel sfânt. Iar Tuhutum 1 a născut pe Horea, Horea a născut pe Geula și Zubor. Geula a avut doue fete, dintre cari pe una a chemat-o Caroldu iar pe cealaltă Saroltu, și Sarolt a fost mama regelui Stefan cel sfânt. Iar Zumbor a născut pe Geula mai mic, tata lui Bue și Buone, pe timpul căruia regele Stefan cel sfânt a subjugate pământul dincolo de pădure, și pe Geula însuși l-a adus legat în Ungaria, și l-a ținut în temniță peste toată viața sa, pentru-că era nestatornic în credință și n’a voit să fie creștin, și multe le făcea împotriva regelui Stefan cel sfânt, deși i-a fost rudenie după mamă.

GESTA HUNGARORUM
Cronica Notarului anonim al regelui Bela.
FAPTELE UNGURILOR.
Tradusă din limba latină de MIHAIL BÉSÀN, notar pubi. reg. în Lugoș.

În imagine Gilăul medieval.