Germanii din Techirghiol

Publicat de Aurel Băjenaru, 24 Mai 2026
Timp de citire: 4 minute

Germanii din Techirghiol făceau parte din comunitatea mai largă a „germanilor dobrogeni”, o populație de coloniști veniți în Dobrogea în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX. Primele valuri de germani au ajuns în Dobrogea începând cu 1841, mai ales din Basarabia și sudul Imperiului Rus, atrași de posibilitatea de a primi pământ și de condiții economice mai bune.

La Techirghiol, comunitatea germană s-a format mai târziu, în jurul anului 1907, când localitatea începea să se dezvolte datorită faimei nămolului și lacului balnear. Germanii erau în general agricultori, meșteșugari și mici proprietari, cunoscuți pentru disciplina și organizarea lor. Ei au avut propria viață religioasă și educațională, iar un moment important a fost construirea bisericii evanghelice germane, ridicată în anii 1920 și terminată în 1934. Clădirea, relativ mică, dar impresionantă, construită în stil neoromanic, există și astăzi, funcționând ca biserică romano-catolică.

Comunitatea nu era foarte numeroasă, dar a lăsat urme vizibile în arhitectură și în memoria locală. Unele case „nemțești” încă mai există în oraș, construite din piatră dobrogeană și cu elemente specifice coloniștilor germani.

Sfârșitul comunității germane din Techirghiol a venit în 1940, când majoritatea germanilor dobrogeni au fost relocați în Germania nazistă prin programul „Heim ins Reich”. Din Techirghiol au plecat atunci aproximativ 250 de germani.

Astăzi, germanii din Techirghiol sunt mai ales o amintire istorică, dar încă se mai păstrează biserica lor, câteva case vechi și povești despre conviețuirea dintre germani, tătari, turci, români și bulgari în Dobrogea multiculturală de altădată.

Astăzi vă prezint o mică istorioară despre unul dintre acești germani din Techirghiol, Iosif Klein — o întâmplare care spune multe despre acest om și despre cercul cultural și etnic din care făcea parte: o comunitate discretă, pașnică, nonconflictuală și harnică, formată din oameni pricepuți în tot ceea ce făceau.

În imagine, familia Klein din Techirghiol — urmașii lui Iosif Klein din anul 1913 — care, asemenea majorității germanilor dobrogeni, au părăsit și ei România în anul 1940.

°°°

Un caz rar.

Locuitorul Iosif Klein din comuna Techirghiol, judeţul Constanţa are trei scroafe şi un vier, care, mai zilele trecute, găsind poarta deschisă, au eşit şi au intrat în grădina vecinului sămănată cu cartofi. Acesta, mâniat, a luat o lopată de fier foarte ascuţită, şi a lovit pe vier cu toată puterea peste şira spinărei, cu vre-o zece centimetri mai sus de unde începe coada, lovitura a fost aşa de puternică încât ca şira spinărei şi maţul gros, au fost tăiate net. Adâncimea ranei era de vre-o 15 centimetri şi lungimea de vre-o 18—20 centimetri.

Vierul ajungând acasă plin de sânge, intestinele, precum şi maţul gros îi eşiserâ afară de rană; stăpânul sau îşi dete seama numai de cât de ceea ce trebue să se fi întâmplat, şi-a uns mâna cu untură de porc şi începu să împingă intestinele înăuntru. A vrut să împingă şi maţul gros înăuntru; dar observând murdăria ce ieşea din maţ mereu, acesta fiind tăiat, l’a lăsat cu 3—4 centimetri afară din rană, împingând numai din din când în când încă 4—5 zile intestinele înăuntru şi ungând rana jur împrejur cu catran subţiat, cu petrol, ca să nu se aşeze muştele şi să nu se facă viermi. După 2—3 săptămâni rana a fost vindecată, maţul gros se lipise şi se vindecase jur împrejur de pielea exterioară al animalului, rămânând acum acolo, funcţionând. Locul natural nu-l mai poate intrebuinta.

Vierul, de când a ajuns acasă rănit şi până ce a fost vindecat nu a scos nici un ţipăt şi s’a lăsat liniştit să fie îngrijit ca fiinţă nteligentă. Mânca ca un... râmăor, e gras şi sănătos şi nu se mai duce in grădina vecinului, rămâne frumos acasă. Dacă şi oamenii după prima pedeapsa s’ar prinde minte cum a prins acest animal, ce bine ar fi...! De reproducere nu mai e capabil, de acea in August va fi scopit şi la începutul lui Octombrie va fi tăiat, afumat şi consumat la iarnă pe varză.
G. M. Techirghiol

Ziarul Călătoriilor, 6. August 1913