Cover Image

Getii dobrogeni

Publicat de Aurel Băjenaru, 29 August 2021
Timp de citire: 3 minute

La Geţi, sacrificarea de oameni a fost pusă în legătură cu o problemă esenţială în orice religie: comunicarea directă cu divinitatea, căreia i se trimiteau prin solul tras la sorţi şi jertfit expresia dorinţelor şi nevoilor' simţite de credincioşi.

Acelaş scop îl aveau vizitele excepţionale făcute de rege „preotului" Zamolxe în peştera din muntele sfânt: pentru a-i cere sfat şi ajutor dumnezeesc în caz de nevoie şi grea încercare (cf. jSzabo l. c. 302—3). Ca o paralelă pentru această „legătură" cu divinitatea se citează „stratagema" regelui-preot trac Cosingas (*vezi nota mai jos) .

Trimiterea „solului" la zeul suprem prin aruncarea în vârful lăncilor e amintită numai de Herodot; scriitorii de mai târziu, povestind despre Zamolxe şi practicile religioase ori fapte ciudate din lumea barbară traco-getică (mai mult în baza celebrelor pasaje ale Părintelui istoriei), nu mai fac amintire de operaţia sacrificării şi nu adaugă nici un element nou în legătură cu acel ritual constatat cu cinci secole înainte de Cristos la Geţii dobrogeni. Ar fi un indiciu că practica sângeroasă — tristă reminiscenţă atavică dih întunerecul preistoriei — nu mai era cunoscută Grecilor şi Romanilor, ori chiar că a ieşit din uz, ceeaee ar fi explicabil cu umanizarea moravurilor primitive ale „nemuritorilor" Geţi, la cari va fii câştigat un rol important o altă modalitate de comunicare cu divinitatea: oracolele şi seria de practici religioase curente în Tracia meridională şi în Grecia (Roesler 7, 366).

Versul lui Ovidiu Ex Ponto IV 9, 84 „fiat an humanum victima dira caput", invocat ca probă despre sacrificiul uman la Geţi în epoca poetului (Mullenhoff 16, 159, Kazarov 19, 361), se referă mai curând la obiceiul jertfirii de oameni (streini, musafiri) zeiţei Artemis în Bosforul Cimerian). Sacrificarea de captivi de războiu'în onoarea lui Ares (Marte) la Geţi e atestată de Iordanes (mai sus, p. 83), dacă mărturia lui poate avea o valoare istorică. Tracii Apsinti jertfesc zeului Pleistoros pe fruntaşul persan Oiobazos şi însoţitorii lui (Hdt. I X 119; analogii celtice pentru sacrificarea prizonierilor: Pârvan 21, 154).

  • Cosingas - Căpetenie a două triburi tracice şi totodată preot al zeiţei Hera, Cosingas a recurs la o ingenioasă înşelătorie pentru a restabili ordinea şi disciplina între supuşii săi: construind din bucăţi adăugate o scară lungă până în slava cerului, s'a urcat acolo şi a „comunicat'' zieiţei sale nemulţumirea în legătură cu indisciplina poporului, împărtăşind celor de jos voinţa şi poruncile zeiţei, succesul lui a fost desăvârşit: superstiţioşii Traci au reintrat imediat în legalitate (Polyaen. VII 22). Scornitorul unea astfel de stratageme a fost considerat de cercetători ca un şaman trac, asemenea lui Zamolxe.

I.I.Rusu RELIGIA GETO-DACILOR ZEI, CREDINŢE, PRACTICI RELIGIOASE, 1947

In imagine sculptura unui dac de pe vremea lui Traian aflata la Roma.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

180
Techirghiol
28.09.2021 21:04
Actual: 16° C
Viteza vantului: 5,84 m/s