Gönci-bazari (Medgidia) cunoscut ca Tekfur-gölü sau ca si Karasu

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Octombrie 2022
Timp de citire: 13 minute

Despre asezarea otomana precursoarea Medgidiei de astazi, am mai scris. Istoricii au facut sau fac greseala sa-i asocieze numele vechi "Tekfur-gölü" cu orasul Techirghiol de astazi, ceea ce este fals.

Ne-o spun registrele contabile (defterele) otomane inca din 1585, pana la jumatatea secolului XVII, numeau locul ca atare; "Gönci-bazarı nam-ı diğer Tekfur-gölü nam-ı diğer Karasu" (Gönci-bazarı cunoscut ca Tekfur-gölü sau ca si Karasu). Aici se afla unul dintre cele mai cunoscute si cautate targuri otomane, "Panair", la intretaierea drumurilor comerciale care strabateau Dobrogea de-a lungul tarmurilor Marii Negre.

Din articolul de mai jos aflam, dintr-o scurta si concisa istorie a localitatii ca, aceasta a fost distrusa complet in urma raboiului ruso-turc din 1928-1929, ca si multe alte mari localitati dobrogene printre care si Constanta.

Satul este refacut in jurul anului 1856 in urma razboiului Crimeii, fiind repopulat cu tatari refugiati. Aflam astfel si multe amanunte despre asezarea tatareasca de demult printre care si faptul ca in jurul anului 1970 aici existau tataroaice care purtau cate un inel in nas, accesoriu nespecificat astfel in alte publicatii sau monografii tataresti.

Este vorba despre o vreme in care Medgidia, numita si Karasu, era port la dunare prin canalul navigabil de-a lungul vaii Carasu. Canalul respectiv, este convingerea mea, a fost distrus de catre compania engleza "Danube and Black Sea Railway and Kustendje Harbour Company Ltd." in anii 1857 -1859 in urma realizarii caii ferate care lega Cernavoda de Constanta de-a lungul vaii Carasu.

Intr-un document din 1559 in care se face referire si la cazaua Tekfur-gölü ca localitate cu activitati portuare, sultanul Suleiman Magnificul cere cadiilor din cazalele Ahioli, Aidos, Varna, Tekfur-Gölü (tradus de catre istorici ca Tekirghiol), Hirsova si Braila sa nu inga'duie marirea navlului de catre negustorii din Constantinopol.

Dar iata si articolul intitulat "Aspecte Dobrogene - Medgidia" de Al. Iordan:

Putine sunt oraşele din Romania care sa se prezinte sub o infatişare atât de cosmopolită ca aceia a Medgidiei. Veniti din diferite colturi ale Europei , s'au salaşluit in acest.colt al Dobrogei, in decursul anilor : Mocani din Ardeal , Olteni din Tara Banilor , Macedoneni din Pind , Tatari din Crimeia , Bulgari şi Sârbi din dreapta Dunării , Ruşi din Basarabia , Italieni placati din tara lor pentru câştigaraa painei zilnice şi opriti aici la lucrul carierelor de piatră, Germani, veniți prin 1850 pentru a alcatai colonii in Dobregea , Greci şi Armeni fugiti din Turcia şi in special din Asia Mica din cauza persacuțiilor exercitate de stăpânitorii otomane, Turci rămaşi din timpul stăpânirii lor asupra Dobrogei , Tigani desprinşi din cetele nomade in decursul peregrinärilor şi infine Evrei atraşi la acest loc da afacerile negustoreşti, foarte active aici chiar dela intemeierea oraşelului.

Medgidia de azi este o continuare a unui sat intemeiat prin 1752 de către Sultanul Mahmud I.

După datele culese de la batranii care îşi mai amintesc din povestirile pärinților lor, inainte de actuala aşezare a oraşului Medgidia , se găsea un sat cu douămahalale deosebite. Pe coasta sud-vestica , in apropiere de actualul cimitir creştin , era mahalana Botka Mahale sau Semferopol, iar pe coasta sud-estică, pe locul unde se găsesc astăzi plantatii de vii , era mahalaua numita Acmeşit Mahale, nume dat după localitatile de origine a locuitori lor ce populau Semferopol şi Acmeşit.

Urmele acestor aşezări străvechi se găsesc la săpătarile ce se fac in aceste locuri . Numele, sub care era cunoscută localitatea , mai ales de populatie, este acela de Carasu, după denumirea bratului Dunării ce ajungea până aici

Despre acest brat, Ion Ionescu dela Brad scria urmatoarele in 1851 : "Lacul Caras comunică cu Dunarea printr'un canal natural "Bogaz" de 10 metri şi 4 metri adâncime. Canalul şerpueşte în frumoasa vale Inchisă de două lanturi de dealuri paralele care pornind de la Dunăre formează valea in lungul căreia se găseşte canalul avand o distantă de o ora dela Dunare la Carasu. Când apele Dunärei descresc , ele se revarsă din lac in fluviu până ce se stabileşte un nivel comun, rămânând lacului o adâncime de 4 metri suficientă, a lasa sa treacă mici vase, stabilind astfel comunicatia continua intre Dunăre şi Carasu , cel de al doilea centru de schimb unde se tin de doua ori pe an , două din cele mai importante bâlciuri din Dobrogea.

Importanta acestui târgușor este observată de sultanii , cari s'au succedat pe tronul imperiului musulman şi au căutat să-i aducă diferite imbunatatiri. Cu deosebire, sultanul Mahmud I s'a ocupat de aproape de el, punând să se construiască în apropiere, dincolo de balta Carasu, pe platoul de nord, o serie de cladiri solide şi Imprejmuite cu ziduri inalte, peste care n'ar fi fost cu putinta sa treci. Intrarea inäuntru se făcea pe porti mari, care se inchideau şi zăvereau pe timpul noptii. Cladirile erau destinate a servi ca magazii de depozitarea mărfurilor şi de vânzarea lor de două ori pe an , când se tineau bâlciuri sau iarmaroace, numite ia partea locului panairuri .

Fiecare balci sau panair tinea câte 15 zile şi atunci se grämädeau marfuri, nu numai din vecinätäti , ci şi din părțile cele mai indepartate ale tarii. Atunci era o animatie neobişnuită, drumurile naturale erau pline de care ce veneau şi se duceau cu marfuri şi calatori, iar corabiile , care pluteau dela Cerna -Vodä , gameau de marfuri " .

Dispariția satuelui Carasu cred să se fi produs ia timpul răsboiului din 1829, căci prin 1850 când scrie lon lonescu dela Brad lucrarea sa "Excursion agricolè dans la plaine de Dobroudja" şi Jules Michel a sa "Travaux de defance des roumaine dans la Dobroudja " , gasesc mentionate doar ruinele Carasului iar pe harta ce insoteşte lucrarea lui Jules Michel aceste ruini sunt aratate pe locul ce astăzi se numeste "Panairul" , singura amintire a balciclui de acum douä secole.

Medgidia este o creația de data recenta. Fondarea ei s'a facut de catre Sayd -Paşa in anul 1856 pentru aşezarea Tatarilor ce se refugiau din Crimeia in urma fnfrângerilor din acel an.

De data aceasta aşezaren bordeielor s'a facut la o distanta de aproape doi kilometri de cele ce alcătuiseră până pe la 1830 Carasul.

Denumirea noii aseziri s'a facut in cinstea sultanului Abdul Medgid , cel mai ingaduitor dintre sultani fata de popoarele de sub stäpänirea turcească . La scurt interval dela ridicarea Icelor câteva zeci de bordeie tătăreşti s'au oprit aici alți conationali de ai lor care au socotit că e mult mai uşor să se aşaze in locuintele deja intemeiate decât sä facä ei altele, silind in felul acesta pe inaintaşi să le cedeze locuintele lor. Un calator englez ce s'a abătut prin aceste locuri pe la 1870 povesteşte intr'o lucrare a sa că la această dată femeile tätarilor purtau drept podoabe inele atärnate de nas.

lar despre locuintele acestora el ne spune că erau construite din pământ şi noroi iar nivelul camerelor erau adesea inferior strazii , camarile mici, scunde şi fara ventilatie. Dealtfe asemenea locuinte se găsesc şi azi pe la periferia Medgidiei. Toată familia , continuă scriitorul anglez , adesea barbat, femeie, 5-6 copii, cäini, pasari se culcă cu toții pe acest pământ umed intr'una din cele doua camere ce alcătuesc toată locuinta.

In afară de urmela stăpânirei turceşti, Medgidia păstrează şi ceva din amintirea stăpânirei romane in provincia dintre Dunăre şi Mare. Pe aici trece Valal lui Traian, iar actuala biserică cu hramul St. Petru şi Pavel ridicată din contributiila locuitorilor creştini in anul 1890 e ziditä pe ruinele unui castru roman.

Pana la zidirea acestei biserici , in imediata ei apropiere se afla incä inainte de 1877 , o casă. de rugăciuni cu un preot slujitor in limba română. In acest modest altar al credintei ortodoxe se adunau drept credincioşii fara deosebire de nationalitate - uniti doar prin aceiaş religie .

Cele mai vechi edificii ale Megidiel sant : Moscheia Abdul Medgid zidită la 1865 care şi astăzi incă este cea mai frumoasă şi cea mai mare din intreaga Dobroge, şi băile - odinioară vestite prin luxul ce le impodobea -tot postamentul fiind de marmora iar acoperişul de plumb. Astazi n'au mai ramas decât niste ruine şi amintirea cä aici au fost "bäile turceşti".

In afara de moscheia lui Abdul Medgid , care a fost vizitată in doua rânduri de către Regele Carol I, dela care se păstrează aici şi un covor persan, In Medgidia se mai gasesc inca cinci geamii mici, astazi in nefunctionare, fondate in anii 1867, 69, 70 şi 72 - toate intretinute de locuitorii musalmani ai oraşului.

Deşi Medgidia este o creatie de dat recenta totuşi fluctuatiunile de populatie produse aici au fost foarte numeroase : de la 15000 suflete ce o populau in primii ani, prin 1874 ajunsese sä numere aproape 25000 locuitori pentru ca in 1876 sa scadă la 7000 din cauza titosului şi frigurilor palustre , ce -au bântuit-o ajungând prin 1880 să aibă doar vre-o 1500 locuitori - cea mai mare parte din ei fiind mocani, turcii şi tătarii reträgânda-se o dată ce armatele otomane ce fugeau din fata trupelor ruso -romane in războiul pentru independentă.

Astăzi acest nod de cale ferata care uneşte cele patru colturi ale Dobrogei prin liniile Bucureşti -Constanta, Medgidia - Bazargic şi de aici Bulgaria şi Medgidia Hamangia, a ajuns sa aiba o populatie de aproape 6000 locuitori, cu toate emigrárile bulgarilor si turcilor produse la 1918 si stricăciunile suferite in timpul marelui război.

Acum majoritatea populatiei o alcâtuesc Romanii, urmând imediat după ei Turcii şi Tatarii , asupra cărora n'a ajuns să se refrängă rigiditatea dispozițiunilor date de catre reformatorul Kemal Paşa, continuându-şi fiecare vechile obiceiuri. Bătrânii turci nu se pot hotări să părăsească şalvarii , fesul şi cealmaua, impunând şi copiilor lor, dar mai ales femeilor så nu părăsească tradiția . Deaceea pe strada se väd foarte putine femei, iar atunci când totuşi trebuie să părăsească locuinta , ai grije ca imrbräcând caracteristica imbrăcăminte turceasca cu ferigea, sä - şi acopere fata cu un voal ce le feresc de privirile sträinilor.

Nimic din datele strămoşeşti n'au fost părăsite de catre turcii şi tătarii din aceasta localitate. Chemarea maezinului se face cu aceias regularitate de pe inaltimea minaretului. Şi astazi ca şi In trecut slujba lor religioasă urmează după acelaş ritual iar in timpul celor doua posturi mari din cursul anului pe străzile oraşului se aude strigătul turculetului ce vinde "pidele", un fel de pâini nedospite.

lnvatamantul turcesc e foarte bine reprezentat in Medgidia , aşi putea spune că e reprezentat mai bine chiar decât cel românesc căci in afară de o şcoală primară turcească , aici se afla incä dela 1901 un seminar musulman transferat in acel an dela Babadag , unde se pregatesc hogii cari apoi se răspândesc la toata Dobrogea la dubla calitate de preoti şi invatatori ai populatiei turceşti. Am spus că e mai bine reprezentat decât invätimântul romanesc pentru faptul că la această localitate deşi s'a ridicat de aproape zece ani o frumoasă cladire ce urma să adăpostească un gimnaziu local , totuşi nu s'a ajuns la terminarea lui.

Cei mai vechi Români stabiliti in Medgidia sunt Mocanii, care pornind cu turme de oi mai ales din tinutul Sibiului şi Braşovului s'au stabilit aici incä dela intemeierea oraşului

Din mijlocul acestor primi colonişti Români descind şi actualii mari proprietari de terenuri agricole Golea, Oancea şi Şteflea, care au adus in decursul anilor insemnate imbunatatiri Medgidiei, in calitate de parlamentari ai judetului sau de primari ai oraşului.

Mult Incercată în timpul marelui razboiu. Medgidia a suferit mari stricăciuni, fiind aproape jumatate din oraş distrus, dar in cei 20 ani ce au urmat după retragerea trupelor inamice , munca locuitorilor a şters aproape in intregime ruinele nävälitorilor , iar pe-o culme din valul lui Traian ca o mărturie a luptelor ce-au fost purtate în aceste locuri, au fost adunate si fnhumate osemintele a peste 2000 eroi sârbi căzuti in luptele din jurul Medgidiei . Deasupra mormântului ce a inchis pe aceşti eroi a fost ridicată o măreată piramida pentru a cărei constructie a fost adusă piaträ dia Jugoslavla, iar pe una din lespezi s'a säpat omagiul supra vetuitorilor celora ce au căzut apärand pamantul dobrogean , in timp ce tara lor era toată ocupată de către duşmanii comuni.

Şi i-a fost dată Medgidiei sä aiba parte şi de un poet - in persoana unul distins ofiter - care fiind mutat in garaizoana acestui oraş cosmopolit , jinduind după viați dusă aiurea s'a räsbunat pe soarta vitregă ce l-a aruncat prin aceste meleaguri compaunând o revistă. Cu mult humor autoral revistei a redat destul de plastic inatreaga infatisare a nouii sale garnizoane şi trăsăturile caracteristice ale personalitatilor oraşului . lata câteva versuri din această revistă :

Medgidia -i un oras,
Mititel dar drägálaş .
Are bälti are fântanä
Zeci de mii de carciumari
Şi -n piată un felinar
...
Medgidie, Medgidie,
Vedea-te-aşt neagră pustie
Pe Turci färä de geamle
Oraşul får-de primärie.

AL. IORDAN

Revista Dobrogeană, Maiu-Iunie 1936