Cover Image

Gura Portitei

Publicat de Aurel Băjenaru, 29 Iunie 2019
Timp de citire: 10 minute

(imaginea de coperta a aparut in lucrarea lui Gr. Antipa, "Pescaria si pescuitul in Romania" publicata in 1916)

 

D. G. Vâlsan scrie în "Românii la Marea Neagră"— despre o hartă a Moscovei şi a ţinuturilor dobrogene, anterioară morţii lui Petru cel Mare (1725), dar posterioaă anului 1711, al luptei de la Stănileşii, deoarece teatrul vestitei lupte e însemnat prin două spade încrucişate. 

Numirile şi ţinuturile dobrogene sunt alterat scrise. Suma (Sulina), Bantzak, (Balcic, etc.)Interesantă e alterarea Porktztzia (Porktitzia), pentru Portiţa, numele, şi până azi, al îngustei strâmtori ca o "portiţă" prin oare comunică cu Marea Neagră şi lacul Razelm şi Dunavătul, al patrulea brat al Dunărei. Numirea era cunoscută în hărţi de la începutul sec. XIX. Acum se întâlneşte atestată cu o sută de ani înaintea celor mai vechi izvoare : 

"E cea mai veche numire românească înregistrată de hărţi pe ţărmul Dobrogei. Ea arată că din vremea lui Dimitrie Cantemir, Românii nu numai că trecuseră în Dobrogea dar că înaintaseră până la ţărmul Mării, unde trebue să fi fost de un timp destul de îndelungat ca să-şi poată lăsa urme în toponimie."

Mai arată că nu numai păstorii români cu turmele treceau în Dobrogea, ci şi pescari veniţi să pescuiască la Mare. "Portiţa se află la capătul grindurilor de nisip sterile, în mijlocul apelor, unde nu aveau ce căuta ciobanii, dar unde era unul din locurile cele mai prielnice pentru întinderea "închisorilor" de prins peşte de Mare".

***

Iulie 2003

Auzisem deseori despre Gura Portitei in ultimul timp. Nu-mi puteam insa imagina nimic concret despre aceast loc, atat de putin accesibil, cel putin aparent. Excursia intr-acolo o planuisem de mult, insa fara nici o informatioe concreta, numai cu o harta aproximativa si intreband pe drum localnicii, despre cea mai buna alternativa de a ajunge acolo.

In spiritul excursiilor anterioare, am incercat insa sa descoperim locurile si oamenii, ca scop si nu urmarind scopul in sine. Drumul parcurs duce prin Constanta, Navodari, Corbu, Sacele, Ceamurlia de Jos si Jurilovca, mai departe strabatand lacul cu vaporasul sau salupa, in total cam 100 km.

Sacele, un sat linistit, fara nici o oportunitate gastronomica visibila, parca toropit de arsita diminetii.

Satul Istria cu "Magazinul Central".

Pe partea opusa a strazii, restaurantul Rustic, intr-adevar o surpriza in aceste locuri cam departe de tumultul societatii de consum. 

Proprietarii, gazde foarte binevoitoare, ne conduc prin tot localul pana in pivnitele cele mai intortocheate. La o bere si la o cafea, aflam despre straduintele gazdelor de a creea acest local intr-o atmosfera rustica/traditionala si inacceptanta consatenilor care, argumenteaza ca roti de caruta, felinare, si alte obiecte traditionale din lemn (obiecte de decor ale localului), au si pe acasa, preferand pentru o bautura, localul de vis a vis, cu mese si scaune din plastic ieftin in atmosfera de cantina muncitoreasca, dar dupa gustul lor, mai modern.

Satul Baia, curatel dar neimbietor, fara o atmosfera aparte

Dealurile dinspre Ceamurlia de Sus. Aici am parasit din nou soseaua nationala 22, indreptandu-ne spre Ceamurlia de Jos. Ne incanta intimitatea peisajului si linistea pe care o transmit campiile dobrogene si  soselele, rar strabatute de cate un vehicol.

Ceamurlia de Jos, satuc uitat de lume si de timp, cam prafuit si cam inapoiat. O casa de vanzare,  curent electric, fantana in ograda, gradina de 1000 mp si toaleta in fundul curtii, pentru 1200 Euro.

Tot aici, parasind strada asfaltata care traverseaza satul, strabatem ulite printre case fara tipenie de om, printre gradini adormite, pline de o vegetatie abundenta si cam salbatica. In fundal biserica satului, foarte impunatoare si in contrast cu toate cladirile cam paraginite.

Satul Visina, in centru la fantana, la spalatul covoarelor.

In sfarsit Jurilovca, comuna cu accente de oras, ... biserica ortodoxa rusa, peste tot intalnim inscriptii cu litere chirilice.

Unul din restaurantele din jurul portului. Contraste vizibile intre vechi si nou, beton si fier forjat, langa zid si casa de pamant galben. Asteptam aici ora de plecare a vaporasului, facand si aprovizionarea cu bere pentru drum.

La intrarea in "port" lasam masina la parcare, peste tot jandarmi si uniformati, nu stim exact cine lucreaza si cine numai pierde timpul, suntem insa cercetati din priviri. La birourile societatii "Piscicola Jurilovca" luam cate un bilet de vaporas la pretul  de 175.000, drumul durand aproape o ora. Ca alternativa ar fi fost si o salupa rapida, plecand la cerere, drumul durand numai 10 min. la pretul de 1,5 milion. ... o alta alternativa ar fi fost alti privatieri cu vaporase si salupe, pe partea cealalata a portului, insa fara ore fixe de plecare si intoarcere. Plecarea in general de la ora 10:00 din doua in doua ore, ultimul vaporas inapoi urma sa plece la ora 20:00, insa nu intotdeauna garantat.

In sfarsit pe lac, drmul lung, dar deloc plictisitor, la cateva beri reci, urmaream cum se pierde tarmul in spatele nostru, jocul valurilor cu prova ambarcatiunii si nu un ultimul rand, incercand sa ne dam seama de dorintele si asteptarile celorlalti calatori, o mana de turisti tineri, perechi care cautau vacanta la Gura Portitei.

Portul de la Gura Portitei. Toata zona este concesionata unei singure societati - S.C. Piscicola Jurilovca. Gura Portitei era in trecut un loc salbatic, locuit de lipoveni, si atestat documentar pe harti inca din 1710. Satul de vacanta Eden este primul sat de vacanta din Romania clasificat la categoria trei stele si dotat cu 160 de locuri de cazare. Deci locul nu este neaparat o boema in mijlocul naturii, dar plin de o cochetarie a departarii si foarte autentic.

Totul este foarte curat, ingrijit si ... altfel. Complex-ul e format din 80 casute de lemn, 4 vile, 1 resaturant, 1 pizzerie si 2-3 terase, toate proaspat construite sau renovate. Toate pe o fasie de nisip de cateva sute de metri in locul unde la un moment dat Lacul Golovita comunica cu Marea Neagra. 

Portita nu este  o destinatie ieftina dar, nici neaparat scumpa avand in vedere locatia, preturile fiind undeva sub nivelul celor de pe litoral dar nu mult sub: 450.000/casuta/2 locuri, 1.3 Mil camera dubla vila de ***, 40.000 ciorba, 100.000 preparate din peste. 

Exista  si o zona de campare, in stanga si dreapta constructiilor, nu este un camping propriu-zis - oricine isi poate ancora cortul pe malul marii - insa in interiorul celor 2 diguri exista grupuri sanitare de o curatenie exemplara, cu apa calda si hartie igienica la care accesul este gratuit. 

Toate aceste facilitati si servicii, la preturi destul de moderate arata ca S.C. Piscicola Jurilovca  practica unul din rarele cazuri pozitive de monopol. La intrebarile noastre despre proprietarii societatii, toti angajatii s-au ferit strasnic de un raspuns, zambind mai mult sau mai putin enigmatic.

Se pare ca apropiati sau rude ale familiei "conducatoare" din Romania, au aici haturile in mana (Fa. Nastase). 

Dupa zona de corturi razlete, urmeaza plaje nesfarsite. La stanga, in Rezervatia Biosferei Deltei Dunarii, spre Sf. Gheorghe, la dreapta, dupa un mic canal dintre mare si lac, spre "Litoral". Peisajul este absolut incantator, pare foarte salbatic si putin marcat de mana omului.

Pe inserare, la o terasa de langa ponton asteptam vaporasul de intoarcere.

Fiind singurii calatori, se pare ca vaporasul nu se va  mai intaorce cu noi. Platim un adaos de cate 50.000 la biletele deja cumaparate de cate 175.000 (totul in ordine si cu chitante de incasare) si  putem face calea intoarsa cu o salupa rapida in numai 10 minute.

In concluzie, Gura Portitei este un loc de recomandat pentru cei care cauta linistea, natura maritima pura, dar si confortul civilizatiei moderne, fara insa si stressul ei, cel putin deocamdata.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

336
Techirghiol
28.03.2024 21:23
Actual: 13° C
Viteza vantului: 3.01 m/s