Hassancea - colonizarea Dobrogei

Publicat de Aurel Băjenaru, 21 Februarie 2019
Timp de citire: 4 minute

Intr-o postare precedenta scriam despre cele doua sute de familii din Banat care porneau spre satul Hassancea, pentru a coloniza Dobrogea. In general verific sursele citate aici dupa posibilitati si, acesti banateni nu sunt pomeniti in nici o alta sursa pana acum publicata, nici macar in singura monografie a localitatii Valul lui Traian, ceea ce m-a facut ceva circumspect, cel putin in privinta locatiei.

Banuiam (eram sigur) ca localitatea spre care se indreptau banatenii, Hassancea, era de fapt Hasancea (scrisa cu un singur s) din apropierea Constantei si aici era vorba numai de o mica greseala de tipar. In cautarile mele insa, am dat de o a doua sursa care-i pomeneste pe acesti banateni din fosta Monarhie Austro-Ungara, de fapt pe omul pe care l-au trimis inainte, pentru a le pregati colonizarea. Se pare ca localitatea este o alta decat cea presupusa de mine (Hasancea din Constanta) si anume,  Hassancea (cu doi s) din plasa Babadag, Tulcea.

Despre aceasta Hassancea din judetul Tulcea, nu am mai reusit sa gasesc insa nici o alta informatie, nu este pomenita nicaieri. Deci deocamdata nu se poate localiza, daca nu cumva este o greseala in redactarea articolului din 1880. Si totusi povestea colonizarii si a omului trimis pentru a o pregati, ramane interesanta.

( Colonişti romani in Dobrogea.) 

Este reu ca nu esiste nici unu regulamentu de colonisare pentru Dobrogea. Unu banatianu, care se duse in Dobrogea cu missiunea de a cauta o noua patria pentru consătenii sei cercaţi de sorte a avutu se sufere multu din caus’a acest’a. "Romani’a Transdanubiana" istorisesce cu privire la elu urmatorele:

Unu banatianu din partile mai josu de Temisior’a, avenitu in judetiulu Tulcei, posedandu la mana o procura iscălită de mai bine de 200 romani, cari ilu inputerniceau a alege in Dobrogea o localitate si a face tote demersurile pentru a obtiene permissiunea de a se stabili cu totii in acest’a parte. Acestu banatianu, romanu neaosiu, spatosu, imbracatu tieranesce, curatu, cu bat’a lui de o lungime catu densulu, a declaratu autoritatii, ca voesce cu toti cei 200 a se stabili in Dobrogea, flindu ei gata a plati statului pamentulu ce’lu voru ocupa, ca ei se muta din satulu loru, pentru ca le e strimtu si nu au pamentu pe catu ar’ pute munci. 

Acest’a fiindu cererea, nimenea nu se pricepea cum se satisfaca. Nu esiste nici unu regulamentu, nici o lege care se indreptuiesca pe administraţie a lua mesuri in asemenea casuri, si astfelu fiindu, banatianulu fu părăsita de autoritate. Elu atunci alerga la unu advocatu, plaţi acestuia 200 galbeni pentru ai face treba, si advocatulu dupa ce manca paralele omului, nu se pricepu nici elu a face nimicu, caci nu esiste nici lege nici regulamentu in privinti’a acest’a.

Banatianulu perdu cate-va luni in aşteptare, perdu si bani, si apoi purcese in lumea tota, fara nici o isprava. A trebuitu se aiba noroculu de a intalni in Severinu pe generalulu Anghelescu, din intemplare, si din vorba se’i spună povestea lui. Generalulu, omu de anima si de caracteru, fiu mandru alti tierii lui, pe care o iubesce, tramite pe romanu cu bata cu totu la d-nulu primu-ministru. Acest’a ordonă administraţiei de a ajutoră asiediarea locuitoriloru si a lasa pe banatianu se ’si aleaga loculu. 

Elu se intorce atunci in judeciulu Tulcea, ilu cutriera in lungu si largu, si alese localitatea din plas’a Babadag numita Hassancea. Acestu banatianu lua unu sacu de pamentu din acea localitate pentru a’lu arata celoru 200 compatrioti ai sei.

Gazeta Transilvaniei, Joi 16/28 Octobre 1880

In imagine morile de vant care impanzeau candva Dobrogea la 1880.