Cover Image

Hora din Cartal

Publicat de Aurel Băjenaru, 14 August 2020
Timp de citire: 5 minute

Sub titlul acesta a apărut in editura Academiei Române, un foarte interesant volum de literatură populară, datorit tânărului profesor Pompiliu Pârvescu. D-l Pârvescu e originar din Dobrogea. 

De-aci, din satul său Cartal (Vulturu n.r.) şi din câteva alte sate din împrejurime, a adunat cu multă pricepere şi a deschis cu adevărat talent literar obiceiurile populare, jocurile, datinile, legendele şi cimiliturile. A scris câteva consideraţii judicioase asupra jocurilor naţionale in comparaţie cu ale celorlalte popoare, arătând influenţa străinilor asupra obiceiurilor sociale delà noi. A prins apoi — şi asta este partea cea mai însemnată a cărţii — peste 60 de melodii, de danturi şi câtece, cari au fost armonizate şi reproduse aici cu multă grijă de d-l C. M. Cordonean, profesor la Conservatorul din Iaşi. 

Iar la sfârşitul cărţii d-l Pârvescu a adugat un glosar de cuvinte dialectale, atât de trebuincios la asemenea lucrări. Iată o lucrare bună pe terenul folcloristicei române.

Ţara noastră, 30 Noiembrie 1908

 

"De sus, din umbra dumbrăvilor Topologului, până devale, pe dealurile din spatele Medjediei, coborând albiile văilor spre dunga de oţel a apelor Dunării sau înaintând spre soare, până în şesurile de la Tariverde şi în preajma nisipurilor mării, se rotesc aproape aceleaşi hori şi ai să vezi că se frământă aproape aceleaşi brâie. 

Sînt câteva deosebiri. La Seimeni, Boaşcic, prin satele de lângă baltă, o să mai găsim căzăceasca, jucată domol, în horă de fete. O să vedem romanul, ciurdelul învârtit iute, ca o ciubotărească de flăcăi. O să auzim frânturi de ceardaş, mişcat însă uşor ca o horă domoală, în două părţi. Colo sus la Dăeni se joacă polca în şapte paşi şi se învârte hora săltată ca un fârlicundac bulgăresc. La Tortoman se roteşte ciocârlia, iar mai devale, pe lângă surpăturile Cavargicului, se mişcă în fugă valul furios ca o ţigănească. Şi mai devale, pe o uliţă a Caramuratului o să vezi cum se joacă un padecatru ori o craiţpolcă şi un padepatiner. Şi în tot mijlocul acesta al Dobrogei o să dai peste o grădină de jocuri din care fiece horă de flăcăi o să rupă ce-i place."

 

Hora din Cartal, — un sat în Dobrogea, în ţinutul unde s'a făcut culegerea — formează primul volum al acestei publicaţiuni speciale. Lucrarea conţine, pe lângă introducere, şase capitole: I. Hora, II. Datini, III. Legende, IV. Cimilituri, V. Nunta şi VI. Melodiile, -- afară d'acestea : note, glosar, indice şi câteva ilustraţii.

[...]

Partea cea mai importantă a lucrării d-lui Pârvescu este partea privitoare la melodii, fiind până acum unică în felul său la noi. Melodiile au fost strânse  cu fonograful în călătorii pe la sate. Iată ce ne spune  autorul despre drumurile sale şi despre chipul cum o ţărancă şi-a exprimat mirarea la auzul fonografului:

"Când m'a văzut lelea Silica Săcuiului din Cartal, desfăcând cutia şi aşezând pâlnia, s'a uitat lung la mine cu mâna sub bărbie. Dupăce a cântat lăutarul şi am pus diafragma să le arăt şi lor isprava, biata nevastă n'a mai putut răbda, a deschis uşa şi a prins să  strige: Ptiu!... ucigă-l crucea! Ia vino, Gligore, să-l auzi pe dracu... — Şi, întorcându-se iar, se apropia  încet, băgând urechea în pâlnie să asculte mai bine, îngânarea aceea melodioasă, care îşi urmà cursul singură, ieşind ca dintr'un necunoscut şi care nu putea să pornească numai delà un fleac de sul de ceară... 

Şi într'o vacanţă d'a mare, după atâta umblet se deprinseseră oamenii cu mine:

 — Uite domnu cu muzica!— Şi aşa, cu lădiţa în braţe,... cu merindea în coşuleţ, dispăream d'acasă în fiecare săptămână, ca să fiu sărbătoarea prin cine ştie ce sate, înecându-mă în praful drumurilor şi pârlindu-mă la frigarea soarelui..."

Luceafarul, 1 Ianuarie 1909

 

***

 

Printre primele mele amintiri din copilarie, una se leaga de acest sat Cartalu (astazi numit Vulturu - trad. din lb. turca), la o nunta a rudelor bunicului care era originar al locului, mama fiind si ea nascuta aici. Imi amintesc de norul imens de praf creat pe ulita satului de masina, de curtea generoasa si umbrita de nuci batrani aparand-o de arsita verii, de casa alba stralucind in soare, de muscatele din ferestre, de puhoiul de vegetatie din jurul casei, de iepurii si gainiile care populau curtea imprejmuita din spate si nu in ultimul rand, de oamenii voiosi si prietenosi, imbracati in straie de sarbatoare deosebite. Se petrecea undeva in a doua jumatate a secolului trecut, la sfarsitul anilor '60 si era prima mea intalnire cu satul romanesc, pe care am pastrat-o ca pe o amintire paradisiaca.

 

In imagine nuntasi dobrogeni fotografiati de Anatole Magrin in jurul anului 1900.

 

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

231
Techirghiol
29.03.2024 09:29
Actual: 18° C
Viteza vantului: 4.99 m/s