Hora din Cartal, minciuna etnografică dobrogeană

Publicat de Aurel Băjenaru, 25 Martie 2025
Timp de citire: 5 minute

Scriam candva foarte entuziasmat:

"Hora din Cartal" este o culegere de etnografie alcatuita de profesorul Pompiliu Pârvescu, originar din Dobrogea. Publicată de Editura Academiei Române, lucrarea adună și analizează obiceiurile, jocurile, datinile, legendele și cimiliturile din satul Cartal (astăzi Vulturu) și din împrejurimi. Cartea este structurată în șase capitole: I. Hora, II. Datini, III. Legende, IV. Cimilituri, V. Nunta și VI. Melodiile. O secțiune importantă a lucrării o constituie cele peste 60 de melodii de dansuri și cântece populare, armonizate și reproduse cu grijă de profesorul C. M. Cordonean de la Conservatorul din Iași. La final, autorul include un glosar de cuvinte dialectale, esențial pentru înțelegerea specificului local. Pentru colectarea materialului, Pârvescu a folosit fonograful în călătoriile sale prin sate, surprinzând autenticitatea expresiilor culturale locale. Această lucrare reprezintă o contribuție valoroasă la studiul folclorului românesc, evidențiind diversitatea și bogăția tradițiilor din Dobrogea.

° ° °

Asta deoarece aveam o legătură deosebita cu așezarea, era locul de naștere al mamei mele.

Asta până astăzi când, în dicționarul geografic alcătuit de profesorul Dănescu în 1897, am dat de referințe revelatoare față de localitate, ca și un nume sub care apărea la sfârșitul unui secol trecut, un nume nemaiîntâlnit până acum, Cartal-Seleuș.

Numele de "Seleuș" apare documentat numai la sfârșitul secolului XIX, un adaos al locului de baștină al primilor coloniști, mocanii, am realizat acum.

Pârvulescu în cartea să vorbește și despre o rivalitate între mocani și cojani (munteni), deci o alta grupă de coloniști.

Minciuna cea mare este însă interpretarea materialului cules de Pârvulescu ca etnografie originală dobrogeană, când acești nou veniți erau la prima generație în Dobrogea, veniți din diferite colțuri ale lumii românești.

Într-o monografie a localității Cartal aflăm din cea mai veche inscripție din cimitirul creștin, ca locul de veci datează din 1896. Pot presupune că nici Pârvulescu născut la 1883, nu a fost născut neapărat aici, sau se numără printre primii născuți ai coloniștilor veniți să românizeze Dobrogea.

Dar iată ce aflam din dicționarul geografic datând din 1897; Cartal era un sat de tătari și bulgari, un sat extrem de sărac și de neîngrijit, urât chiar.

° ° °

Cartal-Seleuş, sat în plasa Hârşova, cătunul comunei rurale Şiriu, situat mai mult în partea centrală a plășei și cea nord-estică "a comunei, la 5 klm. spre rasărit de cătunul de reședință Şiriul.

Este aşedat pe valea Cartal și la isvorul pâriului Cartal, este inchis la nord-vest de dealul Cartal și dominat de vârful Cartal, care are o înălțime de 148 metri ; şi este situat cam în partea nord-vestică și la marginea satului.

Forma satului este lungueaţă de la N. către S., având nisce căsuțe mici, urite şi neîngrijite de loc. Suprafaţa sa este de 4527 ectare, dintre care, 172 hectare sunt ocupate de vatra satului şi de grădini.

Populaţiunea, compusă numai din bulgari şi tătari este de 167 familii, cu 884, suflete, ocupându-se cu agricultura în primul rând şi apoi cu crescerea vitelor. Pământul produce orz şi ovăz, porumb aproape de loc. Drumuri comunale plecă forte multe şi in tote direcţiunile, ducând fie-care la câte un Sat mai apropiat ca: Şiriu, Muslu, Eni sarai, Dulgheru, Kasâmcea (Tulcea) si altele.

DICȚIONARUL GEOGRAFIC, STATISTIC, ECONOMIC ȘI ISTORIC AL JUDEȚULUI CONSTANȚA de Grigore Gr. Dănescu, 1897

° ° °

Asta arata ca românii tocmai ce apăruseră masiv aici, când era publicat acest dicționar.

Seleuș este numele mai multor localitati:

Seleuș (Arad), sat în Arad

Seleuș (Daneș), sat în Mureș

Seleuș (Zagăr), sat în Mureș

Și cel mai interesant:

Seleuš, sat din Voivodina, din Banatul sărbesc

Numele de Seleuș a fost "lipit" locurilor colonizate de români fară nici o legătură cu numele original dat de primii locuitori atestați ai locului respectiv.

Lista de mai sus poate vorbi despre drumul parcurs de acești coloniști care și-au denumit locul nou de așezare după locul de unde au plecat, o constantă ca și limba maternă care i-a definit.

° ° °

Deci Pompiliu Pârvescu a fost făcut un impostor fară voie de aplaudacii săi de mai tărziu care-l numeau primul etnograf al Dobrogei. Acesta a adunat pur și simplu folclorul devălmășit al primilor coloniști ai Dobrogei.

Iar în ceea ce privește pe bunicii mei de acolo, probabil nu o vom afla niciodată de unde au venit cu adevărat părinții lor. Satul Cartal (Vulturu) fost turcesc probabil până la Războiul Crimeii, distrus în război și colonizat cu tătari crimeeni (și bulgari) după 1856, a fost părăsit și de aceștia la colonizarea masivă a românilor de la sfârșitul secolului XIX, la un deceniu sau două de la anexarea Dobrogei.

° ° °

În imagine nuntași dobrogeni fotografiați de Anatole Magrin în jurul anului 1900.