Impresii de căletorie - Constanţa 1894 - 2

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Aprilie 2019
Timp de citire: 8 minute

In timpul petrecerii nostre la Constanţa am făcut şi doue escursiuni: una la vii, er alta pe mare cu încrucişatorul „Elisabeta". La vii am mers cu doue trenuri separate, puse la disposiţie din partea primăriei, care cu multă prevenienţă şi ospitalitate ne-a găzduit. Ajunşi la vii, cari se află în faţa stabilimentului băilor de mare, unii s'au apucat a face cura de mare, scăldându-se, er alţii cură de struguri, cari aveau bone de-o mărime estra-ordinar â şi la noi neobicinuită.

Aşi fi intrat şi eu în apă, dacă mi-ar fi eşit din minte delfinii de ieri. Aşa înse,  pe malul mării la umbră stând culcatIn linişte adencă şi 'n visuri cufundat, Privesc trecând mulţime de vase călatore, Ce lunecă pe valuri ca lebede uşore. şi la cei ce în baie sgribureau de recela ventului, ce sufla din spre Rusia.

Observându-me amicul Anton îmi dise : „Tu frate  Ilie ai minte de domn, căci „ventul ăst de medă-nopte" ' mi-a sbârcit pielea şi mi-a băgat frig în ose" .  „Aşa-i", i-am reflectat eu, reamintindu-i cuvintele  lui Neniţescu. valabile pentru toţi românii:

„Ventul cel de medă-nopte

Nici odată nu şoptesce,

Ţării nostre blânde şopte' 

„Adu-ţi aminte, că eşti în Dobrogea şi esplică-ţi situaţiunea".

Dar mult mai interesantă a fost escursiunea pe  mare din diua următore cu „Elisabeta", cea mai mare nava de resbel a României, pusă la disposiţia tinerimei  din partea ministrului de resboiu.

Plecarea era anunţată din port pe ora 1 d. a. Indată după dejunul luat la orele 11 s'au început pregătirile pentru căletorie, căci nu-i glumă a face o căletorie mai lungă pe mare. Eşti uşor atacat de aşa numita malarie, care-ţi causeză friguri şi alte neplăceri trecetore. Şi-au cumperat deci cu toţii sticle de cognac, rum, vin roş, apoi alămâi şi alte medicamente, cari aveau se paraliseze puterea şi forţele „bolei de mare".Nu-i vorbă, astfel de medicamente, şi pe uscat îţi priesc. 

încă nainte de ora 1 s'a început inbarcarea cu ajutorul luntrelor mici mânate de câte 4  marinari. Altcum nu se pote imbarca, căci „Elisabeta" mare fiind nu se pote apropia tare de mal.

La plecare eram pe corabie cel puţin la o mie de persone : studenţi, marinari, musica militară şi mai multe familii din Constanţa, în frunte cu familia prinţului Sturz a. —Intre sunetele musicei şi între strigătele publicului rămas pe mal, am părăsit portul încredinţându-ne mării pentru mai multe ore.

Sfirşindu-să imnul, lăutarii cânta arii de joc. er studenţii şi oficerii marinari folosesc spaţiul din mijlocul corăbiei spre a încinge împreună cu domnişorele studente, dansuri vesele. Dar în culmea veseliei etă să ivesc efectele bolei de mare şi tocmai la domnişore, cari schimbând feţe şi slăbind în puteri au necesitate de a fi ţinute în braţe de studenţi, cu cari erau tocmai la mijlocul turei, er oficerii de marină să grăbesc a le oferi din spirtudsele medicamente, pe cari fără genare şi în speranţa însănătoşării, să văd silite a le primi.

Bărbaţii au resistat mai mult, dar mai târdiu au cădut mulţi şi din ei jertfă impertinentului baccil. Medicii susţin, că baccilul malariei, ce să află în număr considerabil în ţinuturi bogate in apă, causeză bola, dar posibil că şi legănatul şi balansarea continuă îţi aduce stomachul în o stare anormală.

Noi Ardelenii observând, că nava te legănă mai tare la capetele ei, ne-am retras şi suit pe un podiu ridicat şi aflător cam la mijloc, aprope de punctul de greutate. Aici am fost norocoşi a scăpa de bolă. Pote mirosul medicamentelor din sticlele ce des le perondam, vântul ce sufla, ori cântecele vesele, ce le întonam au alungat baccilii în alte direcţiuni.

Cei din ţară însă vădând, că nu ne dăm, au dat espresiune adevărului, că Ardelenii sunt aşa de întăriţi de multele necazuri îndurate, încât nici bacilii nu să mai legă de ei.

Unii cu inclinaţiuni poetice, retraşi în vr'un colţ ori sub căsuliile de-asupra tunurilor şi impresionaţi de adâncimea mării, scoteau din afundimea sufletului şi talentului lor versuri, ce numai mai târdiu vor vedea lumina dilei. Alţii luau dela oficeri şi soldaţi forte inteligenţi esplicaţiuni despre naie, diferite maşinării, tunuri, torpile şi modul de operaţiune.

Intre cele mai variate distracţii am înaintat pe mare, pană Ia un punct, din care numai vedeam uscat. Ori „In ce parte se repede „Ochiul omului nu vede, „Decât umede câmpii. Eram în centrul unui disc, pe a cărui periferie erau aşedate marginile emisferei ceresci.

Distras de acesta privelişte şi cufundat în gânduri nu observam ce să petreceau în jurul meu. De-odată însă aud un sgomot de aplause, cari m'au readus şi cu sufletul în mijlocul societăţii de pe nae . Aplausele erau la adresa Ardeleanului I. D., carecu o deosebită desteritate gimnastică s'a suit tocmai  în vârful catargului, unde a înfipt o broşură de curând apărut ă in ediţia „Ligei culturale", ce portă titlul: „Programele naţionale ale Românilor din Transilvania şi Ungaria". Acesta fâlfăia în locul celui mai înalt steg, ca simbol, că tot Românul e dator să-şi ofere munca sa pentru realisarea programului Românilor ardeleni. 

După o plimblare de mai multe ore cu „Elisabeta " ne-am re'ntors în port la orele 5. Debarcarea s'a făcut în ordinea dela început şi tot între sunetele lui „Deşteptă-te Române " cântat de capela militară şi din instrumente şi din gură. 

In România esistă peste tot obiceiul, că musica militară cântă numai strofa primă şi ultimă a Imnului cu instrumente, er celelalte din gură. Tot asemenea şi lăutarii ţigani, între cari adeseori am observat cântăreţi distinşi.

*

Constanţa , Septembre 1894.

In tote serile petrecute în Constanţa, a fost în „Salonul de cură" bal, odată dat de primărie în onorea studenţilor, altădată de studenţi, în onorea cetăţeniloretc. etc. Balul a fost totdeuna bine cercetat. Tot ce are Constanţa mai ales era în sala de dans, de multe-ori aşa îndesuită, încât ori ce Invertire era imposibilă. Frumosele fiice ale mării şi oficerimea cu elegantele-i uniforme, ridicau mult splendorea societăţii. 

Am luat şi noi Ardelenii parte şi spre mirarea nostră ne-am convins, că în România o asemene a petrecere nu are nici un timbru naţional. Multe din dansurile nôstre românesci nici după nume nu să cunosc. Nici barem dansul nostru de salon atât de frumos şi elegant: „Romana" nu să jocă. Sperez că societatea de curând înfiinţată : „Dacia Traiană". va pune un deosebit pond şi pe dansurile na­ţionale şi va da viitôrelor baluri din România un mai pronunţat colorit românesc.

Aceeaşi observare am de-a o face şi faţă de Concertul, dat în sara penultimă de studenţi, în beneficiul săracilor din Constanţa. Afară de declamaţiuni erau mulţime de puncte streine atât ca melodie, cât şi ca tecst. De nu era corul Ardelenilor, care së tragă câte-o „doină de-a lui Lucaciu", câte-o „Hai în horă de-a juca" de se-ţi crape baierile inimei, cu greu ai fi credut, că te afli la un concert românesc.

Mai mult pond pe cele românesci ori cât de simple ar fi! Trebuie së începi cu simplu, ca së poţi ajunge când-va la compus. — Lipsa timbrului naţional e în dauna nostră. El trebuie se se pronunţe în tote acţiunile vieţii unui popor, care are de-a réalisa idealuri mari. 

de Ilie din Urseni.

Randunica, 1894

In imagine crucisatorul Elisabeta,  nava amiral a Flotei Militare Române intre anii 1888 - 1918.