Înfăptuirile asociației culturale "Cartea sub Icoană"
24 Septembrie 1933: înființăm 11 biblioteci cu icoane și izvoade in Techirghiol. Ne-a îndoioșat sfințirea cărților și cuvântările ținute, la bisericăși la școli. D-nii: R. Bușiepure (primar n.m.), Iliescu și l. Atanasiu ne-au dat tot sprijinul.
Părintele I. Antochie va face în fiecare lună aghiazmă la gospodarii cu bibliotecă.
°°°
Cartea a ajuns cu greu în Dobrogea, la oamenii ei, și asta, surprinzător, prin acțiuni ca cele descrise mai sus, în care s-au implicat oameni aflați la doar o generație distanță de noi. Părintele Antochie slujea în biserica din Techirghiol pe vremea când eram copil.
Provin dintr-o familie de țărani, lucrători ai pământului, în a cărei casă au existat totuși și cărți. Cărți simple: basme românești, romanele lui Dumas, Poveștile Seherezadei, dar și noua proză proletcultistă de factură sovietică. Acestea mi-au deschis apetitul pentru lectură și, în fapt, mi-au conturat viitorul. Fără acele cărți de demult, și fără miile care au urmat, nu aș fi astăzi un european și un om liber prin sine însuși – un nou tip de român transhumant, legat de rădăcini, dar totodată liber de ele.
... și mă întreb, în continuare: cine am fost noi, românii? Chiar dacă mă declaram convins de cursul general al etnogenezei noastre, detaliile cu care mă confrunt în viața de zi cu zi, privite mai atent, nasc alte întrebări tulburătoare despre originile noastre.
Ați fost atenți la ce s-a înființat mai sus, la Techirghiol? „11 biblioteci cu icoane și izvoade.” Izvod?!... Un arhaism din limba slavonă veche, spune dicționarul – cu sensul, aici, de izvor scris, manuscris, text.
De când, oare, ne-am despărțit de limba slavilor, dacă doar o generație în urmă astfel de expresii erau încă familiare și vii? Și în ce măsură au contribuit ele la formarea limbii noastre? Când ne-am rupt de ele – și a fost această despărțire voită, planificată, impusă?
... va urma. Eu personal nu am ajuns incă la un răspuns.