Insemnarile saptamanei

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Septembrie 2021
Timp de citire: 5 minute

Luni. Mi-am inaugurat vilegiatura cu o bae de nămol in Lacul-minune Tekirghiol.

Ca de obiceiu, baia a fost precedată de alte bai : bae de soare, bae de praf, bae de ţânţari, bae de sudoare. In cele din urmă, ajuns pe malul lacului făcător de minuni, — m-am uns cu nămolul negru ca păcatul şi m -am aşezat „la uscätorie '... M-am uscat după regulile prescrise de medici — probabil aceleaşi care l'au uscat şi pe Tutan-kamon...

Lângă mine, un domn işi freacă cu nămol proaspăt, chelia, un vecin imi explica împrejurarea că domnul cu chelia a făcut eri o experienţă senzaţională : a introdus in nămol un portmoneu de piele — gol. Ridicând după câteva minute portmoneul, a constatat ca pe inveiiş crescuse păr, iar in interior bancnote...

Domnul cu chelie auzind explicaţia interveni :

— Inexact, domnule ; este un simplu proect de reclamă pentru staţiune.

Marţi. Locuesc la Eforie-plajă, în hotelul cel nou. Străduinţi nobile de a occidentaliza cu tot dinadinsul un colţişor de plajă orientată, micuţă şi sfioasâ. Eri noapte s-a abătut un vânt şi o furtună care păreau că ridică marea din adâncuri.

Dimineaţa — surpriză: marea înghiţise plaja cu repeziciunea cu care un politician poate inghiţi câteva sute de milioane din bugetul sărăciei noastre publice.

Pe malul plin de stânci şi pietroae fălfäia un cearşaf uitat din ajun: o zadarnică solie de armistiţiu, in lupta nedreaptă petrecută in toiul nopţii... Din hotel, vilegiăturiştii coborau spre plaja inexistentă, tăcuţi şi solemni ca locuitorii corăbiei lui Noe, după deluviu...

O cucoană, indignată de acest sacrilegiu al marii, a rostit la „buvetă" un violent discurs din care am putut înţelege că plaja este şireată şi schimbătoare ca şi... amorul.

Miercuri. In vecinătatea hotelului, se înalţă mândră, vioae, sgomotoasă şi plină de viaţă tabăra Oficiului naţional de educaţie fizică. Un templu închinat mării, soarelui, luminii, sănătăţii fizice. Cât cuprinzi cu ochii, câmpul este presărat de corturi şi de tineret sprinţar, absorbit de multitudinea sporturilor „de uscat şi apă".

Aşa cum este aşezată în preajma odăilor confortabile în care ne-am transportat lenea dela oraşe şi'n care ne refacem fizicul cu picături de farmacie şi cu muzica nocturnă de jazz Albahari — tabăra O.N.E.F.-ului este o veşnică şi corosivă epigramă...

Joi. Restauratorul, care asigură clientelei hotelului pensiunea zilnică, a bătut recordul-consumului de ouă. Ne-a asasinat — pur şi simplu — cu toate combinaţiile culinare posibile, în care oul joacă principalul rol : ou la coaja, ochiuri, omlete cu şuncă, mărar, brânză. Este drept, oua proaspete şi numiri franţuzeşti simpatice; dar ouă şi iar oua de găină.

Vecinul meu de masă a calculat acest consum fantastic de ouă : în puţine zile Dobrogea va fi complet väduvită de ouă. Un „alarmist", speriat de această catastrofa economică, a telegrafist prefectului de Constanţa, care la rândul său a sesizat judecătorul de instrucţie, care instrumentează afacerea „standardizării ouăilor“. Acesta a declarat ca la mijloc-nu poate fi decat o maşinaţiune menită să dovedească că noi putem înghiţi într'o singură săptămână întreaga producţie naţională şi că — neavänd oua de exportat — legea este un nou sens şi trebuie abrogată.

Până una alta clienţii restauratorului au declarat solemn că nu mai mănâncă ouă de teama de a nu fi implicaţi in buclucaşa afacere a standardizării şi — deopotrivă — de teama radioactivităţii... nămolului de Tekirghiol.

Vineri. Una din taberele de amatori, instalată pe malul mării, a organizat o „serată artistica". Reuşita a întrecut toate aşteptările : toată lumea aflătoare la Eforie-plajă sa grăbit să asiste la spectacol. Secretul reuşitei l'a explicat întrun târziu unul din spectatori: câteva zile dea-rândul, doi oameni au purtat un afiş enorm pe care sta scris : Joi... orele 9 seara — La Cazinoul taberei : "Omul care a văzut moartea". Cei mai mulţi au crezut că este vorba de senzaţionala spovedanie a vre’unui înecat; în urmă sau lămurit că era vorba de piesa cu acelaş nume a d-lui Victor Eftimiu.

Sâmbătă. La Eforie, seara — singura distracţie — orchestra cazinoului, căreia — nu ştiu pentru care motive — i se spune Yachting-Club. Yachturi nu sunt, — Club nu e, pentru că nu sunt jucători ; rămâne doar muzica. Şi de această muzică se bucură tineretul care dansează.

Dans... ca pe yacht, cu lumini feerice, poveşti de dragoste, marinari de apă, de uscat şi... amintiri de bord. Cei care nu dansează stau pe terasă şi, potrivit regulamentului, având marea în faţă, îşi imaginează că sunt... pe yacht.

T.

Ilustraţiunea română, 5 august 1931

° ° °

In imagine Eforie, cu Yacht Club in fundal, 1934.