Cover Image

Jale'n islaz! Plâns în câmpii!

Publicat de Aurel Băjenaru, 17 Septembrie 2023
Timp de citire: 7 minute

Autorul articolului de mai jos, Ion "Jean" Dinu (1890-1965), personalitate a Adamclisi-ului, fost administrator al plășii Traian, ctitor- profesor-director al Gimnaziului "Traian" din Adamclisi, avocat, teolog, arheolog amator, colecționar de antichități, consilier eparhial al Eparhiei Tomisului, moralist, ziarist politic și istoric, a fost o persoană publică a timpului ei.

Aici ne prezintă o imagine credibilă a Dobrogei la peste jumătate de secol de la anexiune. O alta decât ne-au transmis-o în rest o mulțime de jurnaliști naționalist-festiviști pentru care numai o imagine pozitivă este una adevărată. Imaginea dobrogeanului redată de Ion Dinu este una lipsită de strălucire.

Aduși aici de "strămoși reputați" să "civilizeze moravuri păgâne" se remarcă prin "lene, neghiobie și nepăsare", cu strămoși ... puțin legitimi precum geții, besii și dacii, de la care însă nu au mai progresat de fel. După ce decenii de-a rândul Ion Dinu se angajează în educația țăranului roman din satele Dobrogei, iată aici o declarație de faliment a acestei educații, o analiză acidă a țăranului dobrogean și apucăturilor sale până în jurul anului 1939 ("El continuă a lucra un minimum de 70 ori chiar sub 70 de zile pe an").

În imagine o scena din piesa de teatru scrisă și regizată de Ion Dinu, jucata la sărbătorile legate de sfințirea Peșterii Sfântului Andrei din Dobrogea. Ion Dinu "redescoperă" peștera Sf. Andrei în 1943 cu toate că într-un articol din revista Pontice din 1939 respinge total teoria evanghelizării Dobrogei de către Sf. Andrei, că fiind plăsmuirile unor falsificatori. Scrierile lui Ion Dinu par scrise aici în totală antagonie cu angajamentul sau social și cultural.

° ° °

Jale'n islaz! Plâns în câmpii!

Este refremul , care, nostalgic , animă, fară'ntrerupere, atmosfera satelor şi tuturor așezărilor campestre , aciuate de neamul valach , adus, aici, de strămoși reputați, și menit, istoriceşte , să revoluționeze moravuri păgâne și să civilizeze conglomerate omeneşti arierate... Este cântul, mai mult decât bimilenar, fredonat, în adieri de vânturi şi'n furtuni tumultuoase , de divinitățile străbune, telurice ( pamânteşti), care, prin patronajul mandatarei lor, zeița Ceres, împodobită cu - o cununa de spice de grâu, îndeamnă, de tot atâtea veacuri , pe Români păstrând, într'o mână un snop de grâu și'ntr'alta, o seceră, că viață-i rânduita, de Dumnezeul creştinilor, muncii calculată şi stăruitoare, şi nu-i progres nici buna stare, acolo, unde se'ncuiba lenea, zavistia, neghiobia şi nepăsarea ... Refrenul râmâne , mereu, surd... şi undele lui zadarnic răsună'n timpane înfundate... Neamul valachilor îi este potrivnic... și, înfrățit doar cu codrul (care, niciodată, nu i-a pretins vreun efort şi'ntotdeauna l'a ferit urmăritorilor) nu vrea să vadă, nici jalea din islaz..., nici plânsul, am putea zice prăpădul din câmpiile chemate să-l hrănească ... Într'adevăr , călătorul drumurilor provinciale e cu neputință să nu rămână penibil impresionat de halul în care se găsesc islazurile comunale şi obşteşti, și de primitivitatea condițiunilor , în care continua-a se face... agricultura ... româneasca...

Scaetii , ciulinii şi toate buruenile otrăvitoare, inventariate de Botanica , plus mărăcini, tufe pipernicite şi tot falul de exhibiții arbustice... işi ingâna vieți pipernicie și'mpiedeca creşterea oricăror ierburi ori plante folositoare, islazurilor sateşti ori codevalmase , oferite cu generozitate de Statul atoatedator colectivităților şi singuratecilor înşi, să le serviască la hrănirea vitelor şi la economatul de vite, aşa de propriu plaiurilor româneşti... Privirite se pierd în zare, neputincioase să prindă în viziunea lor , vreun punct de reazem ..., vreun copac , sub coroana căruia, muncitorii să -şi ia tainul şi să-şi odihniasca oasele'a zăduful verilor... Nicio urma de stejar, de tufan , de par ori de alt arbore în Dobrogea noastră veche, d.p. - din toată nebunia pădurilor deliormanene, de alta data... Totul s'a despădurit , totul s'e doborit la pamânt , cu topoare rebele , s'a vândut ori s'a prefăcut în scrum ..., lemnul de alta data, în vetre și sub hornuri , fiind înlocuit de tezicul mizerabil (bălegar de animale amestecat cu paie n.m.) împrumutat dela Tătarii stepei dobrogene .... Ogoare ori nadazuri (câmpuri pregătite pentru însămânțări de toamnă n.m), nu se mai fac, din cauze multiple intre care, cu deosebire, se vadeşte nevoinicia plugărească a celor mai mulți, care amâna munca de recoltare pâna departe'n toamna... Rotația în plantări, rar unde se mai aude de ea- cei cari se încumetă s'o propoveduiască fiind stigmatizați cu calificative neprietenești și'nscrişi intre duşmanii satelor ... Țăranii noștri se afla neclintiți, în anul mântuirii 1939, pe linia tradițională indicata de strămoșii lor cei mai de partați și cel mai puțin legitimi: sciții , geții, besii, dacii şi alti ejusdem farinae (din același aluat lat. peiorativ n.m.) ... Cu aceleaşi vite, firave şi costelive , cu -acelaş cuțit, ruginit din timpul iernii, care scurma pamântul , anemiat și secătuit de nenumăratele și invariabilele recoltări, din veacuri pâna astăzi !!

Ei joaca în loc de poarca şi drichea stramoşeasca-- table, loto , biliard şi cărți în cafenele infernale, din Octombrie pâna'n Martie, fară să se sinchisiasca, nici de otrăvirea ogoarelor, nici de tragedia vitelor lor, duse şi -aduse dela apa de copii şi de adolescenți, abia purtându-şi umbrele... în luna lui Mărțișor, ei ara în sila- insfârşit, la răsturnarea neghioabă a unor brazde pauperizate de orice elemente nutritive arunca, stângaciu , pumni de samânţa, necontrolata şi nealeasă şi prind a- și îndreptă, apoi, pâna prin iulie, privirile'nspre ... cer .. Mai fac din când în când - în acest răstimp - şi unele.... procesiuni pentru ploaie, adevărate prilejuri de ciocnit pahare şi de țuicăreală...

Țăranii noştri se dovedesc, par'că pe an ce trece , tot mai nevolnici mai incapabili să prezideze vreo redresare a pământurilor pe care le au , mai refractari oricăror adaptări la nouile condițiuni economice , pe care vremurile le reclamă... El continuă a lucra un minimum de 70 ori chiar sub 70 de zile pe an şi nu se sesizează nici de hărnicia minoritarilor din juru- le, nici de concurența oamenilor din alta țări , nici de îndemnurile şi sacrificiile pe care țara le face în interesul lor... Productiunie lor apar din ce în ce mai proaste şi spectrul eliminări lor depe piață mondială iminent pentru tot cei cari cunosc viața noastră rurală, nu-i interesează... Toate programele , căminele culturale, manifestele, circulările , ori ofensivele de orice fel nu vor izbuti să scoață pe țăranul român din rutina plugăriei lui perimate și nu-l vor putea adaptà la noile conditiuni de producție, pânace nu se vă reglementa vreo asistenta plugărească, individuală și permanentă, în fiecare sat și pentru fiecare plugar, cu toate mijloacele care să garanteze mai binele.. intre care să na lipsească sancțiunile imediate și simțite. Ce-i educația ? - Nu-i o constrângere ?... Orice 'ndeptare, nu presupune o sforțare, o ncordare continua de voință? Existența și mentalitatea actuală a maiestății sale, plugarului român, se cer neapărat tulburate... cu orice risc... Libertatea lui de a trai prost și de a duce o viață mizerabila trebuie , orice-ar fi, înfrânată...

Islazurile trebue să'nceteze a mai jeli - și câmpurile să'ncetezea mai plânge. Să nu uitam că de mai starea țăranului, de gospodăria lui inbunatatita, de viața lui evoluată -numai de acestea , depind toate posibilitățile noastre naționale și tot viitorul neamului nostru.

Ion Dinu

Dobrogea jună - 28 februarie 1939

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

243
Techirghiol
24.09.2023 22:44
Actual: 20° C
Viteza vantului: 4.29 m/s